Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Premianta vă premiază cu premii

Pornesc cu dreptul în blogosferă la început de 2010. Două colege frumoase, deştepte şi devreme acasă m-au premiat. Este vorba despre Ema şi Steluţa, care au considerat că blogul meu este unul special... pentru ele, cel puţin. Trebuie să recunosc că nu mă omor cu premii şi lepşe perpetuate pe bloguri, dar dacă cineva m-a premiat pe mine, eu de ce să n-o fac? Aşa că le mulţumesc frumos fetelor care mi-au pus pe cap coroniţa şi voi nominaliza şi eu câteva persoane pe care le citesc. Ca atare, The Oscars goes to... Mihai Alexandrescu, Remus Ştefan, Ioana, Simona Fusaru şi Alexandru Ştirbu.
Cum e şi firesc să amintesc, motivele pentru care am dat cele cinci premii acestor bloguri sunt următoarele: autorii lor scriu bine, frumos, corect, interesant. Dar, peste tot şi toate, planează calitatea lor de oameni. Şi sper că nu se supără nimeni dacă mai dau de la mine nişte coroniţe şi diplome tuturor persoanelor prezente în blogroll, na!
Regulament:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Comentarii

Anonim a spus…
http://hobbitul.wordpress.com/2010/01/22/nominalizarile-mele-pentru-cele-mai-bune-bloguri-din-2009/
Raluca Nicula a spus…
mersi, Hobbitul - deci am un blog gustos, huh? tare! Mersi frumos! :D
simf a spus…
Raluca, ma foarte onoreaza premiul tau. As vrea sa promit ca voi posta constant, dar n-ar fi prea corect, ca stiu ca n-o voi face. Promit insa ca voi posta cand am de spus, cu-adevarat, ceva si ca voi continua sa fiu sincera. Multumesc.
hobbitul a spus…
Procurorii Prachetului General au trimis-o in judecata pe Marioara Dumitru, magistrat din Pitesti, pentru ca a musamalizat un accident auto in complicitate cu un primar, un politist si un sofer, totul pentru suma modica de 300 de euro. Este inca un caz care arata nesimtirea de care dau dovada unii reprezentanti ai Justitiei din Romania. Chiar si dupa ce a fost prinsa, judecatoarea a facut tot ce era posibil pentu a stopa ancheta procurorilor.

Un accident banal
In 2008, Marioara Dumitru era un magistrat respectat la Curtea de Apel Pitesti. Drept dovada, este numita presedinte al biroului electoral la alegerile locale din comuna Bascov (Arges). Un accident banal va rasturnat insa totul.
Pe 20 aprilie 2008, judecatoarea pleaca din Pitesti spre Bascov cu masina personala, un Peugeot 206, insa la o intersectie, din neatentie, nu a respectat indicatorul "cedeaza trecerea" si intra in coliziune cu o autoutilitara de salubritate ce se deplasa regulamentar. Impactul a produs mici avarii la aripa dreapta-fata a masinii conduse de judecatoare, autoutilitara neavand nimic. Este genul de accidente ce se produc cu miile in Romania. Din intamplare, la locul accidentului se afla un agent de circulatie, insa vazand ca este vorba de un accident minor, le recomanda sa mearga la politia comunitara din localitate.

am si eu o sursa din pitesti, dar nu mai detin yiar online ...veyi daca iti foloseste la ceva in yiarul tau
Raluca Nicula a spus…
Hobbitul, e de admirat ajutorul tau. Multumesc ;)

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…