Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2010

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

La mulţi ani!

Câte sentimente sunt în inima unui om! Cum se amestecă ele şi ies la suprafaţă într-o anume zi. Iubesc viaţa, cu tot ce-mi oferă, bun sau rău. La mulţi ani mie, la mulţi ani tuturor acelora care cad şi se ridică mai puternici!

Dulce şi frumos

Ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, ştiţi deja asta. Aşa că eu mă declar îndrăgostită iremediabil de o voce suavă şi catifelată: Mezzosoprana Diana Brădean, o frumuseţe în faţa căreia cuvintele se pierd. Am admirat-o aseară, la Filarmonică, într-un concert de muzică medievală şi celtică pe care l-am savurat la maximum.

Denis Grigorescu, "Criminali în paralel"

Sunt mai mult decât încântată. Tocmai am terminat de citit cartea „Criminali în paralel” a autorului piteştean Denis Grigorescu, scriitor care şi-a început în forţă cariera: a luat premiul Romanian Crime Writers Club pentru cel mai bun roman trimis la concursul de manuscrise.

Pe parcursul cărţii, am înţeles şi de ce Denis a fost preferatul juriului. Cartea sa este o surpriză plăcută prin originalitatea faptelor şi a situaţiilor, construcţia bună a dialogului, suspansul permanent şi personajele bine definite. Şi acum, să le luăm pe rând.
Acţiunea se petrece într-un Piteşti americanizat (Pitetson) al zilelor noastre. Monotonia urbei este zdruncinată de o serie de crime înfăptuite de profesorul de istorie Michael „Şapcă albastră” Cromwell, de la University of Pitetson. Bărbatul cu un IQ peste medie, pasionat de chimie şi biologie, se foloseşte de o metodă ieşită din comun pentru a-şi satisface instinctul sadic: ucide la întâmplare, injectând otravă în pantofii uzaţi aduşi la ghene. Ca …

Să ne bucurăm! Zic...

Gaudeamus, 2010. Edituri, cărţi, lansări, oferte, muzică, ceaiuri, cafele, gustări, dar, mai presus de toate, oameni frumoşi.
Trebuie să recunosc, nu mai fusesem niciodată la acest târg şi mi-a plăcut foarte mult ce am văzut. De acolo m-am întors şi cu câteva volume, dar pe unul trebuie să-l laud neapărat. Se numeşte "Criminali în paralel" şi îi aparţine lui Denis Grigorescu, un tânăr piteştean care, vă zic, este fermecător. El a câştigat concursul de manuscrise organizat de Romanian Crime Writers Club, premiu care a constat în publicarea cărţii sale sub sigla Crime Scene Publishing. Felicitări, Denis! Amănunte despre carte nu vă pot da încă, pentru că n-am apucat s-o răsfoiesc, dar promit să revin şi cu o părere în cel mai scurt timp. În altă ordine răsturnată de idei, am avut plăcerea să cunosc o mulţime de autori: Grigore Cartianu, Ivona Boitan, Lucia Verona, Monica Ramirez, George Arion, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, pe unii de aproape, pe alţii mai de depar…

Azi mă laud!

Pentru că, vorba cântecului, am cu ce! Îi iubesc. Îi ascult de când eram mică. Nu cred că trece săptămână să nu mă delectez cu cel puţin o piesă de-a lor. Şi azi, azi am avut ocazia să-i am aproape şi să le mulţumesc pentru muzica frumoasă pe care o fac.
După ani şi ani, iată că se întâmplă o minune!...

Călătorie frumoasă

Atât de frumoasă, încât a scos din mine tot stresul. Weekendul trecut am văzut lucruri despre care învăţasem în clasele mici, la geografie. Avem o ţară frumoasă, de asta sunt sigură, chiar dacă am văzut o foarte mică parte dintre obiectivele turistice atât de cunoscute şi apreciate.
Aşadar, am văzut înălţimile semeţe ale Bucegilor. Pentru câteva clipe, am inspirat acelaşi aer cu Sfinxul şi Babele. Deosebit! M-am simţit stăpâna lumii în acel loc în care, dacă întinzi mâna, îi atingi piciorul lui Dumnezeu. Chiar dacă am aşteptat două ore să urc într-o telecabină pentru care am plătit aproape 60 de lei dus-întors (şi asta făcută tot pe vremea comuniştilor, ce credeaţi?), a meritat fiecare minut. Chiar dacă vântul sufla cu putere acolo sus şi noi nu eram echipaţi tocmai adecvat, am inspirat şi ne-am delectat cu fiecare clipă. Ajunşi înapoi la Vila Marcela, din Buşteni, pe care v-o recomand cu căldură, am constatat că în niciun loc cafeaua nu a fost mai gustoasă...
Şi, desigur, tot timpul ne-…