vineri, 8 ianuarie 2010

Sufletul din portofel

Revin la gândul că această criză din care nu mai ieşim are şi părţile ei foarte bune. Eu le văd. Chiar vorbeam cu cineva zilele trecute, un preot, şi-mi spunea că banii au început să acapereze totul în viaţa noastră, să fie mai importanţi decât părinţii, copiii, fraţii noştri. Nimic mai adevărat şi mai trist. Nu luăm cu noi în mormânt banii din bănci, casele luxoase şi maşinile de fitze, de asta e conştient oricine. Şi atunci de ce atâta stres şi nebunie pentru nişte hârtii?
Şi totuşi, nu v-am enumerat părţile bune ale crizei. Nici nu o voi face. Reflectaţi şi veţi vedea că sunt destule, majoritatea fiind satisfacţii spirituale. Nu e aşa că vă simţiţi sufletul mai liber şi mai înalt atunci când portofelul e mai gol?

4 comentarii:

ioana spunea...

mai, deci ne intalnim azi, da?

Raluca Nicula spunea...

Da, da, ne intalnim! Aveam ceva de citit ? :D Ca nu mai stiu

Geocer spunea...

Banii nu trebuie sa constituie un scop. Dar un mijloc tot sunt, orice-am face noi. Um mijloc pentru a-ti trai decent viata. Atat !

remus-eduard spunea...

În sine, nimic nu este dăunător, nimic nu este periculos.Ideea e să nu ne ataşăm de obiecte, devenind şi noi unul dintre acestea, să nu transformăm mijloacele în scopuri, pervertind astfel ordinea lucrurilor.
Sunt convins că lumea se va aşeza pe alte temeiuri, poate cele cu adevărat ziditoare. Până atunci, nu îţi pierde încrederea: eşti pe drumul cel bun dacă crezi că ăsta e drumul care te duce spre tine însăţi.