joi, 25 mai 2017

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.


„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi.
Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul unei călătorii, fie ea și introspective, nu stă neapărat în ajungerea la destinație, ci în acumularea de experiențe și de trăiri care te construiesc pas cu pas.

Hesse mai subliniază în această carte o trăsătură definitorie a spiritului uman: neliniștea lui ca bază a desăvârșitii. Dacă nu ar fi simțit o temere nejustificată, dacă nu și-ar fi pus întrebări, dacă nu l-ar fi măcinat nemulțumirea, Siddhartha ar fi rămas în casa tatălui său, practicând în continuare ceea ce a fost învățat, respectiv arta contemplării, meditația profundă, lupta retorică și postul.
Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. Preumblându-se pe aleile cu trandafiri ale grădinii de smochini, stând în umbra albăstrie a crângului contemplării, spălându-și mâinile și picioarele în baia zilnică a ispășirilor, aducând jertfe în umbra deasă a pădurii de mango, săvârșindu-și mișcările cu deplină cuviință, iubit de toți, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nicio bucurie.

Siddhartha respinge doctrine, neidentificându-se nici cu samanii, nici cu asceții budiști, în mantiile lor galbene, din vremea lui Gautama Buddha. Căutările lui par a lua sfârșit atunci când o întâlnește pe frumoasa Kamala, cea care-l va iniția în tainele senzualității, cu prețul lepădării de traiul său de până atunci.

Făcând dragoste, jucând zaruri, bând vin și mâncând pe săturate, Siddhartha își pierde calea, el simte că viața trece pe lângă el, lăsându-l gol și inert.  Este momentul ca sufletul său să-l atenționeze din nou! Și astfel, până în ceasul morții, Siddhartha va continua să caute și iar să caute. Dar oare va găsi ceea ce caută?
A căuta înseamnă să ai un țel. A găsi înseamnă să fii liber, să rămâi deschis, să nu ai niciun țel.

Această carte frumoasă merită recitită ori de câte ori simți că rămâi în urma acestui tren rapid și zgomotos al lumii. Oprește-te să te gândești la tine, să-ți recapeți armonia! Cred că acesta este mesajul lui Siddhartha către noi: renunțați la bogăție, la desfătări, la excese și căutați în adâncul ființei voastre, ca să vedeți că ea nu se hrănește din toate acestea; ea e spirit, iar spiritul tânjește după iubire și intimitatea lui cu Dumnezeu.
Arată-mi mie tatăl sau învățătorul care a reușit să-și ferească copilul de a-și trăi el însuși viața, de a se murdări el însuși în toiul vieții, de a se împovăra el însuși de vină, de a bea el însuși din cupa amărăciunii, de a-și găsi el însuși drumul!


„Siddhartha” a apărut în 1922, când Hesse avea 45 de ani. În ediția pe care am citit-o eu, apare și povestirea „Călătoria spre Soare-Răsare”, pe care o voi prezenta în curând. Cartea o puteți comanda de aici!

miercuri, 24 mai 2017

Cărțile noastre de „noapte bună” (TOP 10)

Încă de când ne erau copiii niște bebeluși năzdrăvani, ne-am creat un ritual de seară. După băiță și pijamale, musai să citim și (minim) o carte. Așa e și acum și cred că la fel va fi și peste cinci ani :)

Avem o colecție de cărți, unele achiziționate în urma unor recomandări, altele cumpărate pur și simplu după copertă și descrierea de pe elefant.ro sau de pe libris.ro. Așa că acum vă putem face un top cu cele mai iubite cărți. Da, le iubesc și eu, citindu-le, le iubesc și copiii ascultându-le poveștile și urmărind cu degețelele lor micuțe ilustrațiile frumoase.



De ce ne plac aceste cărți? În primul rând, pentru poveștile blânde și inspiraționale, din care tragem concluzii utile (importanța prieteniei, cum să gestionăm momentele de nervozitate, cât de importante ne sunt emoțiile și sentimentele, cât de important e să știm că suntem iubiți, cum să fim curajoși, etc). Apoi, după cum am mai spus, ilustrațiile sunt captivante și frumoase, purtându-ne instantaneu în lumea poveștilor cu final fericit. Și nu în ultimul rând, ne plac poveștile de seară pentru că ne aduc împreună, într-o caldă îmbrățișare.

1. „Ursulețul Benny și rățușca Mac”, de Katja Reiner și Tim Warnes 




Ursulețul Benny și prietenii săi, vulpita Roxi și veverita Ronți, înalță un zmeu în văzduh. Zmeul zboară până aproape de nori, iar vântul îl duce departe. Ce vor face cei trei prieteni?

Matei și prietenul său, Edi, construiesc un baraj și vor să lanseze la apă o bărcuță. Dar barajul cedează, iar prietenia lor e pusă la încercare.

3. „Elmer și Rose”, de David McKee


Un elefant multicolor face cunoștință cu o elefănțică roz. O poveste despre aparențe și prejudecăți.

4. „Povești cu animale drăgălașe”, de Paloma Wensell și Ulises Wensell 

 
Poveștile cu peripețiile animalelor au fost mereu pe placul copiilor. În această carte veți descoperi 11 povești mititele, dar pline de farmec (o zebră descoperă un ou uriaș, un pui de vulpe cade din copac, pe crocodil îl dor dinții).

5. „Noapte bună, ursule hoinar”, de Henrike Lippa și Julia Gerigk



Un urs hoinar nu poate să doarmă și cutreieră pădurea ca să vadă o stea căzătoare. Animalele sunt deranjate de zgomotele iscate de urs și-i atrag atenția. 

6. „Cartea curajului”, de Adina Rosetti



Întâmplări reale care construiesc eroi. Adina Rosetti prezintă o colecție de zece povești inspirate din fapte de viață, povești care ne ajută să ne depășim frica și să devenim curajoși.

7. „Te voi iubi mereu,” de Mark Sperring și Alison Brown


Șoricel este fericit pentru că mămica lui îl asigură tot timpul de dragostea pe care i-o poartă. 

8. „Mog și bunicuța”, de Judith Kerr



Seria Mog este cunoscută și iubită în toată lumea. În cartea de față, Mog rămâne în grija bunicii, după ce stăpânii săi pleacă în vacanță. Când se anunța o perioadă de liniște și leneveală, apare Tibbles.

9. „Nu te înfuria”, de Berta Garcia Sabates


Orice copil are momente când se înfurie și simte că nu se mai poate controla. Cum gestionează furia un copil căruia surioara îi strică jucăria preferată? Dar altul care este lovit pe terenul de fotbal? Exemplele oferite în carte îi ajută pe copii să înțeleagă ce se întâmplă cu ei atunci când se enervează și cum pot să se calmeze.
O colecție generoasă de povestiri și fabule care ne învață să fim mai buni. Poveștile celebre (printre care: Alice în Țara Minunilor, Regele Midas, Vrăjitorul din Oz, Motanul încălțat, Mica sirenă) și ilustrațiile jucăușe îl vor captiva cu siguranță pe cel mic.

marți, 16 mai 2017

Am citit, n-am stat degeaba :)

Data trecută v-am vorbit despre cartea Ultimii martori de Svetlana Aleksievici. A trecut ceva timp de atunci, dar să știți că nu am stat degeaba. Din contră. Am citit și chiar am și povestit despre ce am citit. Cum unde? Pe GoodRead :)

Dacă vreți să vedeți și voi ce impresii mi-au lăsat cărțile cu pricina, dați click mai jos:




 



Spor la citit!