Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Oameni frumoşi

E fascinant cum muzica face curat în fiinţa nostră! Astă-seară am văzut oameni frumoşi. Oameni care, printr-un zâmbet, fac lumină lângă ei. O încăpere plină de noi cei răi de peste zi a devenit locul de întâlnire între inimile noastre şi îngeri. Şi dacă m-aş naşte din nou, aş vrea mâini de soare.

Nu mai vreau să dau niciun ban! Vreo problemă?

Nu e zi de la Domnul să nu mă asalteze peste zece cerşetori: pe stradă, în piaţă, lângă biserică, lângă bancă, lângă şcoală etc. Mulţi dintre ei lichele apte de muncă, fără handicap sau mai ştiu eu ce. Pur şi simplu le place să stea, cât îi ziulica de lungă, cu mâna întinsă şi să ceară: "Dă şi mie un leu!". Mi s-a luat. Nu mai vreau. Am dreptul să nu fiu agresată de aceşti indivizi. Eu muncesc pentru banii mei, de ce i-aş da de pomană unor impostori care stau şi freacă menta? Acum veţi zice că fac parte din categoria "Hagi Tudose". Puţin îmi pasă. Am trecut de perioada aia naivă când ajungeam la şcoală cu zero bani pentru că în drumul meu întâlneam cerşetori care îmi storceau buzunarele. Cel mai mult mă enervează boracii cerşetori, ştiţi, copiii ăia despuiaţi care se ţin după tine zeci de metri şi te disperă cu replicile lor tocite: "Îmi dai şi mie un ban, să-ţi dea Dumnezeu sănătate!". Ăştia sunt cei mai agresivi, pur şi simplu îţi strică ziua. Iar eu n-a

Un blogger, doi bloggeri

Suntem doi bloggeri sub acelaşi acoperiş (şi eu care credeam că unul singur e mai mult decât suficient!). Da, aţi auzit bine. Şi scumpul meu soţior s-a apucat de treburi d-astea complicate. Şi-a făcut blog. Unul care îţi clăteşte ochii. Numai când intri acolo simţi parfumul florilor de toamnă. Aşa că purcedeţi dacă vreţi să vă relaxaţi! P.S.: Grasule, tu rămâi dator cu un pahar de vin roşu :D

Rainy days

Blogul mă ceartă. De câteva zile bune nu l-am mai băgat în seamă. M-am cufundat în evenimente şi non-evenimente, în stres şi nervi întinşi la maxim. Cât mai pot, Dumnezeu ştie. Psihic vorbind. Şi pentru că rezerva cea mai la îndemână a unui blogger neinspirat şi leneş (exact aşa cum sunt eu acum) este muzica, să ascultăm, zic!