Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2010

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Povestea unui vis

Repede-repejor, între două file de carte genială, să vă spun ce-am mai făcut, ce-am mai păţit. Păi, în primul rând, cea mai veche dintre noutăţi este că nu mai lucrez în televiziune , m-am reprofilat. Aşa că, dacă vreţi să mai citiţi una-alta, mă găsiţi pe aici. Nu pot să nu constat, cu zâmbetul unui om trecut prin viaţă, cât de uşor şi firesc se împlinesc unele vise din copilărie. Ţin minte cum, la ţară fiind, rudele şi prietenele de la oraş îmi aduceau ziare şi reviste fel de fel. Eu le citeam fascinată şi-mi doream din tot sufletul să ajung să "scriu şi eu la gazetă". Nu de puţine ori decupam poze şi le lipeam pe filele caietelor studenţeşti. Alături, ţeseam un text micuţ şi, de fiecare dată, nu uitam să mă semnez: Raluca Marin. Ăsta a fost primul pas spre jurnalism, nu lucrul la revista şcolii mele generale, aşa cum cred toţi cei apropiaţi. După ce am ajuns să cunosc îndeaproape această meserie, cu frumuseţile şi neplăcerile de zi cu zi, nu pot să nu remarc: am ales ceea

Sărumâna!

Voi aveți femei de serviciu la bloc, eu am o doamnă. Nu una d-aia care a făcut facultate sau cu aur încolăcit pe degete. Nici măcar una care să vorbească prea cursiv și în termeni pe care să-i descifrezi cu DEX-u'n față. Nu! La mine pe scară face zilnic curat, de ți-e milă să calci, o tanti de peste 60 de ani, umilă, drăguță, respectuoasă. Într-o zi, pe când făceam slalom printre porțiunile date cu mopul, ca să nu-mi "bag picioarele" în munca ei, i-am dat, în grabă "Bună ziua!". Ea, sfioasă, a ridicat capul din pământ și mi-a răspuns "Sărumana!". Acum vedeți de ce "doamna mea" e mai presus decât restul doamnelor?

Plăceri simple

Să-mi fie cu iertare că n-am mai dat cu tastele pe aici. Ce să zic, de la un timp nici eu nu ştiu cum de mai am timp să le fac pe toate. Aştept concediul cu nerăbdare, să uit de toate lucrurile astea complicate, pentru a mă răsfăţa cu plăceri simple. O să văd marea, o să citesc, o să am timp de mine şi de El, ce mai, se anunţă o săptămână exact aşa cum mi-a prescris doctorul, vorba ceea. Dar, până atunci, mai e o săptămână de muncă şi singurul mod prin care mai pot să-mi încarc bateriile e să ascult ceea ce-mi place. Aşa că...

Judecători din naştere

Suntem înnebuniţi să-i judecăm pe ceilalţi. Dacă nu râdem puţin de cum arată, dacă nu blamăm actele lor voluntare sau involuntare, dacă nu ne dăm mai deştepţi, mai buni, mai, mai, nu ne simţim bine. Cât de ipocriţi pot fi oamenii! S-a sinucis Mădălina Manole (a câta persoană sunt care scrie despre asta?)! "De ce s-a sinucis? Doar avea un copil, era frumoasă, avea un soţ bun, era cunoscută, era apreciată, era bogată. A ales iadul!" se grăbesc toţi să-şi dea cu părerea. Dacă tot suntem noi, ceilalţi, atât de luminaţi şi de cerebrali, de ce nu ne folosim resursele pentru a ne îmbunătăţi propriile vieţi, nu pentru a-i analiza pe ceilalţi? Oare când o să ne intre în cap că pe buletinul niciunuia dintre noi nu scrie "Dumnezeu"?

Pentru ei, elevii de 10 care ne pleacă

Pe zi ce trece mă conving: ţara asta se goleşte de speranţe. Am vorbit cu cei doi elevi de la Colegiul IC Brătianu care au luat bacul cu media 10. Ghiciţi ce?! Ambii vor să plece din ţară, după ce vor termina Universitatea de Medicină pentru care se pregătesc acum. Ce păcat! Ni se duc tinerii cu minţi sclipitoare. Îi atrage sistemul sanitar din afara graniţelor. Şi cine îi poate învinui? Eu în niciun caz. Aici ce le putem promite? Că vor "trăi bine"? În ţara în care trăiesc bine doar şmecherii (cu mici excepţii), nu pot să le doresc altceva lui Florentin şi Ralucăi decât: "Drum bun. Sper ca ţara asta să fie vreodată demnă de voi!".

Mă iubeşte!

De două ori mai mult, pentru că are două inimi. Chiar dacă cea de-a doua e de fapt un cartof!...