marți, 26 aprilie 2011

Românii au talent... să voteze prost!

Şi-am urmărit săptămâni de-a rândul o emisiune tâmpită, şi am crezut că talentul va fi cel care va fi premiat atunci când se caută talente. N-a fost să fie, din păcate. Şi asta pentru că la "Românii au talent" tot românii au votat. Dintre atâţia copii şi oameni cu un har remarcabil, s-a găsit să fie cel mai cel unul care mie personal nu-mi spune absolut nimic. Ca el găsesc, dacă vreţi, zeci în Piteşti. Garantat mult mai buni, din toate punctele de vedere. Dar pe prostimea română, de care nu ne mai lecuim odată, nu a impresionat-o talentul la "Românii au talent", ci povestea din spate, tragedia. Şi da, copilul ăsta asta a făcut de când a intrat în concurs: a cerşit voturi băgând în faţă drama prin care a trecut. Nu se face aşa ceva, iar aici vina o poartă juriul şi organizatorii. Păcat, pentru că în alte ţări chiar au fost promovate adevăratele talente.
O voce ca a lui Narcis Ianău nu găseşti la tot pasul, o tehnică atât de bună precum cea a lui Valentin Dinu aşijderea, iar muncă şi talent ca la Ballance mai rar. Şi Rebeca a fost bună, şi Valentin Luca, dar şi Cosmin Agache. Fiecare dintre ceilalţi finalişti ar fi meritat marele premiu. În afară de Adrian Ţuţu. Dacă voi, votanţii lui peşte, îmi argumentaţi pertinent ce anume aţi găsit şi aţi numit talent din ceea ce face acest băiat, poate vă şi cred. Din partea mea, el cu tot cu familia Luca (alţi penibili) nu aveau ce căuta nici în semifinale.

Vezi aici şi compară, după care dă-te cu capul de pereţi sau aruncă telefonul ăla cu care ai votat. Halal!

luni, 18 aprilie 2011

Scurtul drum de la călător la om

Cum o fi să treacă lucrurile frumoase pe lângă tine şi să le ignori? La ce mai trăieşti, dacă, în drum spre ce ţi-ai propus, nu-ţi clăteşti privirea şi nu-ţi bucuri sufletul cu ceva care merită toată atenţia?

Călătorule, ridică-ţi ochii spre norii care iau forme dintre cele mai hazli, coboară-i apoi uşor peste copacii de toate culorile şi miresmele şi scaldă-i în apa unui lac trezit la viaţă o dată cu răsăritul.


De abia atunci, când vei învăţa să apreciezi tot ceea ce te înconjoară, să ai pretenţia a te numi om. Învaţă, râzi, iubeşte!


luni, 4 aprilie 2011

Prin iarbă

Iar a trecut mult timp de când n-am mai dat cu tastele pe aici. Chiar mă gândeam cu ce entuziasm am pornit cu acest blog şi ce lipsă de chef am de câteva luni în ceea ce-l priveşte. Dar, între timp, după cum v-am anunţat un pic mai jos, a venit primăvara, draga de ea! Aşa că măcar acum am o scuză: stau mai mult în aer liber, am alte priorităţi. Duminică am stat pe iarbă, după atâta timp. Ce bine a fost! Tot atunci, m-am plimbat cu bicicleta până i-am distrus o pedală (deh, sunt mai pasională din fire!), am privit copii alergând, oameni făcând fitness la aparatele primăriei, am văzut bărbaţi jucând fotbal sau femei împingând la cărucioarele cu copilaşi.

E frumos afară, oameni ai generaţiei înnebunite după televizor şi calculator! E frumos să trăieşti îmbătându-te cu lucruri simple!