Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici".
Aşa că, dacă printre voi se regăsesc persoane care, pe lângă activităţile cotidiene, obositoare şi solicitante, mai găsesc răgaz să mai şi răsfoiască o carte, sunteţi bineveniţi în acest "Club al iubitorilor de carte". Nu ştiu unde ne-am putea întâlni, dar dacă v-aţi arăta interesaţi, voi găsi eu o locaţie potrivită, fiţi fără grijă. Hai că e prea mişto ideea. Dacă vă surâde, lăsaţi-mi un comentariu.
Mă gândesc că acest club se poate constitui chiar şi într-un minicenaclu, sau într-un seminar (săptămânal, bilunar, cum vreţi şi cum puteţi!) pe orice temă. Aşa că, ce ziceţi, vă băgaţi?

Comentarii

Oana a spus…
Pai, eu m-as baga, dar nu inteleg exact: povestim ce am citit? Ca daca despre asta e vorba, am multe de povestit :P
Raluca Nicula a spus…
da, oana, tu ne poti tine prelegeri chiar :)) Povestim ce-am citit si cate in luna si in stele
Oana a spus…
Ok, sunt pentru :)
Raluca Nicula a spus…
@Oana: am putea incepe chiar cu una dintre cartile tale! ar fi frumos, dar hai sa vedem cine mai doreste, cine mai pofteste :D
Geocer a spus…
Eu ma inscriu neconditionat ca citesc zilnic cartea de telefon :))
Si daca vreti pe cineva care sa critice cartile Oanei, tot pe mine va puteti baza.
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: la prima intalnire ne vei prezenta cartea de telefoane. Am si gasit un generic potrivit: "Pagini aurii pentru zile negre" :D
dumis a spus…
Club al bloggerilor este un pic cam fortat, mai ales daca tinem cont de faptul ca putini bloggeri pitesteni au ceva de spus, insa putem incerca un minicenaclu in care sa includem si anumite personalitati din oras sau din Arges.

Se pot face multe, iar la evenimente culturale nu ma dau inapoi. Ai tot sprijinul meu, trebuie doar sa-l ceri. :D
gamalia a spus…
Mai tre` sa zic ca vreau si eu?:D
Mişu a spus…
I'm in. Pentru că am o relaţie incestuoasă cu cărţile.
ioana a spus…
si io si io, io pot sa va ovestesc cum e sa nu mai citesti nimic :D
Raluca Nicula a spus…
@dumis: da, poate fi un pic cam fortat, insa nu sunt obligati bloggerii sa vina, sunt doar invitati. Cei carora le place ideea se vor inscrie, ceilalti nu. Deci, tu cu cine votezi? :D
@gamalia: nu, ca se stie deja :)
@mișu: nu pot decat sa ma bucur foarte mult
@ioana: welcome :D
@adrian enache: super!
Ramaneti aproape sa stabilim ce, cum, cand, unde! O saptamana frumoasa!
Geocer a spus…
Sugestie : n-am fost niciodata acolo, dar cred ca "Libraria mea" este un loc nimerit pentru a ne intalni si a povesti la un ceai sau o cafea (pe Oana sa n-o duci undeva unde nu se bea cafea).
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: "Libraria mea" chiar era prima varianta pe lista. Gand la gand cu bucurie :D
Simion Cristian a spus…
vin si eu chiar daca sunt din Bucuresti...
Ma primiti?
Raluca Nicula a spus…
@Simion Cristian: desigur, cu mare placere! :D
INCERTITUDINI a spus…
Buna seara, Raluca!
Este frumoasa ideea!
Raluca Nicula a spus…
@Incertitudini: Buna seara si dvs! Multumesc si va asteptam la intalniri :D
dumis a spus…
@Raluca, ti-am zis ca te sustin.
Matei a spus…
si eu pe acolo, daca se poate :)
Loredana a spus…
Geocer mi-a sugerat sa vin si eu cu voi si mi-ar face placere.Insa,Raluca,am o sugestie de loc de intalnire (exceptand "Libraria mea")care se potriveste,mai exista o ceainarie in centru-"La Bulevard".Ai fost pe acolo?Ce zici?
Raluca Nicula a spus…
@Loredana: ma bucur ca ai placerea sa ni te alaturi. Cat despre locatia propusa de tine, s-a notat ;)

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…