joi, 28 ianuarie 2010

Dragoste de câine

Am o iubită frumoasă şi v-o prezint şi vouă, aşa ca să vă ofticaţi :P

De mică am fost apropiată de animăluţe. Furam de acasă lapte, în care înmuiam pâine, şi le duceam căţeluşilor împrăştiaţi pe sub căpiţele de fân, pe sub fel şi fel de bălării, în fine. Îmi plăcea să le duc grija şi să-i fac să se simtă iubiţi. Nu m-am schimbat cu nimic de atunci, din punctul ăsta de vedere. Îmi amintesc şi acum când am găsit într-o staţie de autobuz doi căţeluşi, amândoi băieţi, părăsiţi, înfometaţi şi jerpeliţi. I-am luat în braţe şi am fugit cu ei acasă. Pentru că ai mei nu mai suportau prezenţa altor animăluţe în curte, i-am pitit şi le duceam mereu papa. Odată i-am băgat şi în lighean să-i spăl că prea erau murdari şi plini de purici şi i-am şters cu prosopul de faţă al familiei :D, vă daţi seama ce scandal a ieşit. În scurt timp cei doi, Benny şi Roşcatu', au devenit prietenii gospodăriei Marin şi au supravegheat curtea cu devotament. Nu mai spun că acum când ajung la ţară, nici nu apuc bine să ies din maşină că au şi sărit pe mine. E minunat să fii întâmpinat aşa când te duci la căsuţa pe care o vizitezi destul de rar. Spre deosebire de oameni, câinii nu uită niciodată că le-ai făcut bine şi îţi întorc fapta înmiit. Drept dovadă, recitiţi asta.

3 comentarii:

Oana Stoica Mujea spunea...

E cea mai superba dintre superbe. Sa-ti traisca si s-o pupi din partea-mi ;)

Raluca Nicula spunea...

Merci, Oana. Chiar e superba :D

Irina Patrascu spunea...

Ce vremuri...nu stia mama unde dispare laptele.Il caram la catelusi si i-as fi luat pe toti acasa,chiar daca aveam deja 3 pe care ii plimbam mandra in zgarda:))