Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Coktail televizionistic

Am tot scris aici despre televizor ca despre inamicul public numărul 1, din cauza prostiei, a vedetelor de plastic şi a guralivilor de-o zi care se promovează la tot pasul. Dar, trebuie să recunosc, nu numai aceste specimene populează spaţiul public. Sunt şi oameni care îmi plac, fie ei artişti, jurnalişti sau chiar VIP-uri. Şi pentru că am tot spus care sunt programele care îmi displac, o să vă spun şi care sunt cele pe care le consider educative şi interesante.
În primul rând sunt o fană a Realitatea TV, pentru că este un post serios, cu jurnalişti în adevăratul sens al cuvântului, cu crainici şi moderatori echilibraţi. Îmi plac: Melania Medeleanu, Adrian Ursu, Oana Stancu, Răzvan Dumitrescu, Cosmin Prelipceanu, Delia Vrânceanu, Emma Zeicescu, Laura Chiriac (cu o voce de radio excelentă), Mirela Vaşadi, Cosmin Stan.
Şi de la Antena 3 mă informez. Preferaţii mei de aici sunt: Gabriela Vrânceanu Firea, Moise Guran (şi-al lui Bizbazar original şi plin de informaţii utile - soţul este fan înrăit), Mircea Badea şi Mihai Gâdea (ultimii doi, deşi de multe ori exagerează şi aberează, sunt talentaţi).
De pe la alte televiziuni îmi sunt încă pe plac Cronica Cârcotaşilor (deşi Huidu şi Găinuşă îmi par cumva "trecuţi"), Schimb de mame (educativă de-a dreptul, deşi n-ai zice), D-ale lu' Mitică şi cam atât.
Celelalte televiziuni urmăresc doar show-ul (fie el macabru, telenovelistic sau de entertainment), aşa că le las celorlaţi dreptul de a le urmări şi de a le introduce ulterior într-un post asemănător cu al meu. Ştiţi cum se zice, restul e... can can.

Comentarii

Irina Patrascu a spus…
Eu am inceput sa ma uit din ce in ce mai putin la TV.
Ascult dimineata stirile in timp ce ma imbrac si uneori seara si cam atat.Mi-am cumparat o carte pe care abia astept sa citesc:Francois Mauriac-Cuibul de vipere.
Primele pareri dupa ce o termin de citit:)
Alina a spus…
Nu ma mai uit demult la tv. Decat pe Travel & Living, iar pe celelalte daca dau vreun film bun. Stirile le ascult la radio sau le iau de pe agentiile de stiri. Sotul meu se uita mult pe Realitatea, seara, in timp ce eu navighez pe net. Ma detasez. Imi place Realitatea, dar nu mai pot cu subiectele... n-au ei nicio vina, ci nemernicii care le provoaca: clasa politica si administrativa.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…