Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2016

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Carlos Maria Dominguez - "Casa de hârtie"

Citindu-l pe argentinianul Carlos Maria Dominguez am ajuns la concluzia că mi-am schimbat foarte mult gusturile în materie de literatură, în ultimii ani. Cred că această carte nu m-ar fi impresionat cu nimic în "tinerețe", dar acum îmi spune multe, mă întărâtă să iubesc și mai mult cărțile și să le acord o și mai mare importanță.  "Casa de hârtie" (apărută în 2002) este o nuvelă cu și despre cărți, despre cum pot influența aceste suflete prinse între hârtii destinul acelora care le citesc.  Cărțile schimbă destinul oamenilor. Unii au citit "Tigrul din Malaezia" și au ajuns profesori de literatură la universități îndepărtate. "Siddhartha" a îndreptat spre hinduism zeci de mii de tineri, iar Hemingway a făcut din ei sportivi, Dumas a dat peste cap viața a mii de femei, iar pe multe dintre ele le-au salvat cărțile de bucăt ărie (pag . 27). Pe scurt, un cititor vorace (Carlos Brauer) se înconjoară de 20 de mii de volume, achiziționate

BEN HUR: Cartea care a făcut istorie, față în față cu ecranizarea kitsch

Înainte de Paștele din acest an, am descoperit o carte care m-a impresionat foarte mult: "Ben Hur" de Lew Wallace (dați click să vă convingeți de ce!). Am citit-o pe nerăsuflate, pentru că eu, recunosc, mă simt foarte atrasă chiar de acest gen: ficțiune istorico-religioasă. În timp ce scriam recenzia cărții pentru blog, am dat un search pe youtube și am găsit, pe lângă ecranizări mai vechi, un trailer ce anunța un nou film BEN HUR ce urma să se lanseze în acest an. Am urmărit site-ul Cinema City și am tot așteptat producția. M ai pe scurt, azi am fost la film și m-am gândit să încerc să prezint diferențele dintre carte și film (nu garantez că le prind însă pe toate, pentru că sunt foooarte multe). Romanul lui Wallace este unul de mari dimensiuni, așa că am pornit sceptică spre cinema, cu preconcepția că sigur nu poți comprima sute de pagini în două ore și ceva în așa fel încât povestea, frumoasa poveste, să nu aibă de suferit. Și nu m-am înșelat:  sursă foto: - în

Theodor Constantin - "Casa cu neguri"

Trebuie să recunosc că i-am cam neglijat pe autorii români anul acesta. Și cum treceam eu zilele trecute prin Auchan, am descoperit la raionul de cărți câteva exemplare din colecția "Adevărul", la un preț de nimic, așa că m-am gândit să-mi spăl păcatele. Am pus mâna pe "Casa cu neguri", de Theodor Constantin, un scriitor pe care nu-l mai citisem niciodată. A fost o reală plăcere să redescopăr scriitura românească, plină de expresii neaoșe și de frumusețea peisajelor autohtone.   "Casa cu neguri" mi-a plăcut de la primele pagini, pentru că, după părerea mea, chiar primele capitole sunt și cele mai bune. Intriga e destul de incitantă: un bărbat este împușcat pe strada Fregatelor din Brăila și este luat pe sus de servitorii dintr-o casă din apropiere. Când se trezește, victima, Mihu Domnaru, face cunoștință cu membri unei familii ciudate: cu cele două surori gemene (Lidi și Dromy), cu mama lor și cu unchiul Adrian - doctorul care-l îngrijește și-l

Care e cartea ta preferată?

Astăzi am o curiozitate: care e cartea ta preferată? Când ai citit-o? Ce te-a impresionat atât de mult la ea? Voi începe eu: În urmă cu vreo șase-șapte ani, am pus mâna pe "Quo Vadis", a lui Henryk Sienkiewicz, și de atunci nu am mai găsit altă carte să o egaleze. Țin minte și acum că intrasem în Librăria Mihai Eminescu, din centrul Piteștiului, și în timp ce mă perindam printre rafturi, mi-a sărit în ochi ca o bijuterie rară. Am răsfoit-o și am vrut-o. Nu mai aveam răbdare! Știam că e o capodoperă pentru care i s-a acordat autorului Premiul Nobel pentru Literatură (în 1905), iar pe parcursul lecturării ei am și înțeles de ce. "Quo Vadis" te învăluie cu totul, te face să trăiești la intensitate maximă persecuțiile creștine din timpul lui Nero, dar și fiorii atât de puri ai dragostei dintre ofițerul roman Marcus Vilnius și tânăra creștină Ligia. "Quo vadis" este despre istorie, religie și sacrificii, toate acestea prezentate sub o formă atât de

Iubire cu iz de lapte matern

Am alăptat-o pe fata mea până la doi ani și jumătate, iar pe băiat l-am ținut la sân până pe la vreo cinci luni (din dezinformarea medicilor și a articolelor de pe net mi-am sabotat lactația dându-i primului copil completare cu lapte praf, ceea ce a dus la refuzul laptelui matern!). Sânii mei au fost pentru ei: aliment, medicament, alinare, răsfăț, iubire. Poate de asta vorbesc despre asta aici, într-un loc public în care sânii dezgoliți sunt apanajul fetelor dezinhibate care incită la sexualitate, și din ce în ce mai puțin sunt imaginea feminității supreme, a maternității milenare: pentru a convinge și alte viitoare mămici să alăpteze, să simtă împlinirea ca mamă. Cite ște și: Mama plușurilor și somnul de prânz Pentru mine, alăptarea a fost cel mai frumos lucru din bebelușia copiilor mei, am creat o legătură specială cu ei, una cu miros de lapte proaspăt și de piele caldă. Copiii mei încă îmi privesc sânii cu respect, da, ăsta e cuvântul. În subconștientul lor, ei știu

Alice Munro - "Prea multă fericire"

Am căutat și am așteptat, până la ultima pagină a acestei cărți (care a apărut în 2009), măcar trei motive pent ru care autoarea să merite Nobelul pentru Literatură ce i s-a acordat în 2013. Nu le-am găsit. Am identificat doar unul, și ăla tras de păr, și anume că scriitura ei este una comprimată, clară și precisă, dar încă nu știu dacă asta e o bază suficient de solidă pentru o asemenea distincție, atâta timp cât respectivele calități le regăsești și-n gazeta de matematică. În fine. Aici găsești toate impresiile de lectură din acest blog! Nu pot spune însă că mi-am pierdut timpul cu acest volum de proză scurtă, ce cuprinde 10 povestiri: "Dimensiuni", "Ficțiune", "Pe culmea Wenlock", "Râpe-adânci", "Radicali liberi", "Chipul", "Unele femei", "Joacă de copii", "Lemn", "Prea multă fericire", dar ceea ce pot să afirm cu tărie e că nu voi mai citi prea curând o carte a acestei

Odată, ni s-a dat o planetă...

Odată, ni s-a dat o planetă, cum alta nu s-a mai găsit în Univers nici după milioane de ani de atunci. O planetă cu oceane limpezi, în care se zbenguiau creaturi stranii cu forme și culori uimitoare, o planetă cu păduri întinse asemeni unor furnale imense ce înghit dioxid de carbon și varsă viață, o planetă cu munți ca niște zei ce veghează la liniștea și bunăstarea pământului, o planetă cu câmpii verzi ca mușchiul crud ce răzbește spre miazănoapte, o planetă cu râuri, pârâuri, dealuri rotunjoare, mări și lacuri, ca niște ochi ai divinității, o planetă ca un Rai, ca o rugăciune în sânul Spațiului și Timpului. Și apoi am apărut noi, oamenii. Și-am înecat cerul în fum și pământul în sânge! Și-am pierdut legătura cu Cosmosul. Ni s-a părut că pământul e prea rece, prea ud, prea fierbinte, prea ostil și ne-am pus bocanci să-l călcăm în picioare. Am pus între el și noi: betoane, plastic, cărămizi de indiferență, nepăsare și sfidare. Și apoi am început să ne văităm că nu ne mai simțim copi

Mama plușurilor și somnul de prânz

Își adună păturica spre subsuori și o netezește mângâind-o cu mânuța ei delicată. Textila de un metru se ridică ba prea sus, lăsându-i degețelele de la picioare goale, ba într-o parte, dezvelindu-l pe Mickey.  Articole asem ănătoare: Unde-s ochelarii?    Discuție cu fata mea  Mami, te iubesc de nu te vezi! Mama de la Forțele S peciale - Mami, cum să fac? mă întreabă în timp ce trage iar de colțul păturicii ca să o învelească și pe Minnie până la gât. Fata mea, mămica grijulie a plușurilor, nu se lasă învinsă. Cu gurița ei căscată, ce denotă o concentrare ce-i implică și trupul, nu numai mintea, o ia pe Minnie din dreapta ei, o așează pe o pernuță proptită pe piciorușele goale și începe să o legene așa cum o legănam eu pe ea când era un pămătuf cu ochi pătrunzători și mânuțe zbuciumate. Minnie stă liniștită la locul ei, bucurându-se de mișcarea calmă de sub ea. Mickey își primește și el porția generoasă de pătură, care acum e arhisuficientă pentru el și mămica lui. - Gata, mami

Salman Rushdie - "Shalimar clovnul"

Cum să mă exprim cât mai bine, ca să mă înțelegeți? Ei bine, pe Salman Rushdie nu-l citești pur și simplu, ci devii dependent de el, de profunzimea lui, de umorul lui dulce-amar, de magia din cuvinte. Salman Rushdie este, pentru mine, unul dintre cei mai buni scriitori ai secolului nostru.  "Shalimar Clovnul" este un roman care te mistuie, te doare, te ia de umeri și te scutură puternic, te îngroapă adânc, te ridică la cel mai înalt punct al atmosferei, te încarcă de frumos, dar și de durere ascuțită. Pentru că acestea sunt meritele și talentul lui Rushdie: de a aborda teme complexe de actualitate în maniera lui, încadrată ca realism magic. Aici găsești toate impresiile de lectură din acest blog! Povestea este una frumoasă și sfâșietoare, în același timp, care are în centru regiunea Cașmir, disputată de secole între India și Pakistan. Shalimar musulmanul, pe numele său Noman Sher Noman, fiu al lui Abdullah și al soției sale, Firdaus, se îndrăgostește, în sat

Jhumpa Lahiri - "Distanța dintre noi"

Încă o carte frumoasă urcă în biblioteca mea ca să respire același aer cu restul volumelor parcurse sau aflate pe lista de așteptare! O carte despre care simt nevoia să spun multe, dar parcă impresiile refuză să se deșire pe foaie, preferând să rămână captive în inima mea, pe care au umplut-o de frumos. "Distanța dintre noi" (titlu original: "The Lowland", lansat în 2013) este prima operă pe care i-o citesc binecunoscutei scriitoare Jhumpa Lahiri (pe numele real Nilanjana Sudeshna), dar de curând am remarcat că mai am în bibliotecă un volum ce-i poartă semnătura, "Interpret de maladii", din colecția Cotidianul (cartea ei de debut - 1999 - datorită căreia a primit premiul Pulitzer, un an mai târziu). În cartea de față este vorba despre rănile adânci ale unei tragedii care aruncă în derivă destinele a două generații. Udayan și Subhash sunt doi frați cu studii și perspective ce locuiesc într-un ținut mlăștinos din Tollygunge. Udayan se îndrăgos