Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2016

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nesimțire urbană 1: Fumătorii din parcuri

Seară, în parc. În Expo Parc. După o zi de stat în casă, ne-am scos copiii la plimbare și la joacă, la "aer curat", cum ne place nouă să ne amăgim. O urc pe fetiță în leagănul pentru bebeluși, iar băiatul e în grija tăticului. În timp ce fata râde și se distrează zburând ba sus, ba jos, în balansoarul cam șubred, adulmec ceva care îmi amorțește nările. Doi nesimțiți, mamă și tată, erau cu lulelele în bot chiar lângă noi, la un metru, mai exact. Simt cum mi se zbârlește părul prins în coc, așa că mă abțin cu greu să nu izbucnesc, zic că hai că poate se autosesizează și ei că e un copil mic care le inspiră "borhotul" ieșit pe gură, dar nimic. Ba, mai mult, nesimțiții cu pricina se hlizesc și trag mai cu poftă din țigară, expirând în direcția propriului lor copil, de data asta, care se joacă nestingherit, obișnuit, pare-se, cu acest tratament din partea alor lui. Văzând că nu au nicio reacție să împânzească aerul și așa greu al parcului cu nicotina lor, nu am de

Nu vrem demisii, vrem răspunsuri!

Încă apar cazuri de copii cu Sindrom Hemolitic-Uremic în Argeș, iar ăștia de ne conduc fac tot ce știu ei mai bine, adică nimic.  CITIȚI ȘI: Despre nesimțire, nepăsare și incompetență Azi a apărut ministrul și a prezentat ca pe o noutate ceva ce se știa încă de acum două săptămâni : și anume că boala este cauzată de o tulpină a bacteriei Escherichia Coli. Pe lângă bâjbâiala asta nenorocită și pe lângă înverșunarea de a apărea la televizor doar ca să vadă lumea cât de implicați suntem, remarc o chestie care e tipică românului: în loc să se concentreze pe ceva constructiv, își strofoacă mintea pe găsirea unor vinovați de fațadă. Adică:  Ministrul Sănătății cere demisia  directoarei DSP Argeș, Sorina Honțaru, și a conducerii Spitalului de Pediatrie Pitești.  Prefectul de Argeș face, azi, același lucru . Nu mai bine faceți voi toți ceva cu adevărat util și vă implicați personal în urgentarea anchetei, eventual să aduceți niște oameni competenți din afară, decât să vă dați la

Și noi ce mai mâncăm?

Trăim vremuri grele, în care omul nou încearcă să se debaraseze de obiceiurile alimentare împământenite, de mămăliga cu slană și cu ceapă, de fasolea cu ciolan sau de varza murată din beciul bunicii. Acum e la modă să mănânci raw-vegan (de aia nu sunt pline KFC-urile și Mac-urile din toată țara!), pentru că bucata de carne de porc este blasfemie curată, ficatul de pasăre este ghena organismului, cât despre carnea de vită - cică e cancer curat. Nu-i problemă, renunțăm la festinul cu carne și mai bine facem o supă cremă de dovleac, un piure de linte, o salată de fructe, un smoothie cu pepene galben și gata. Dar stai, că de câțiva ani încoace tot citesc că și astea sunt pline de  pesticide, fungicide și alte otrăvuri. Acum, cântărim: ce e mai sănătos, puiul injectat cu hormoni și medicamente sau legumele din sere, stropite cu soluții oncogene?  Să ne mai bazăm pe agricultura românească, ca fiind un garant al purității și tradiției noastre de cultivare ecologică a pământului? Ne

Despre nepăsare, nesimțire și incompetență

UPDATE: Bilanțul a ajuns la trei copii decedați Doi copii din Argeș au murit din cauza insuficienței renale și nimeni nu are idee de unde a provenit bacteria care a provocat suferință și altor zece prunci din zonele Pitești - Ștefănești - Mărăcineni, ajunși și ei în stare gravă la un spital din București, cu Sindrom Hemolitic- Uremic. Ce face Direcția de Sănătate Publică Argeș în acest caz? Păi face anchetă, teoretic. Pe fir, au intrat și Direcția Sanitar-Veterinară, dar și polițiștii, care au întocmit dosare penale în cazul morții celor doi micuți cu vârste de 11 luni și un an.  Până aici e bine, ne facem că muncim, că luăm probe, că analizăm, că întocmim rapoarte, că informăm părinții. Dar rezultatele? Oare nu ar fi trebuit să aflăm și noi, părinții ăștia intrați în alertă (ca să nu mai zic de cei în cauză) ceva concret, la două săptămâni de la apariția primelor cazuri? Înțeleg că nu e de la condițiile din Spitalul de Pediatrie Pitești, nici de la apă, nici de la laptele

Rudyard Kipling - "Kim"

Dintotdeauna m-a fascinat India, și cred că totul a pornit de la Eliade al nostru, care m-a ajutat să gust din misterele acestei țări încă din școala generală când citeam cu o fascinație aparte "Maitreyi". Și apoi, cred că au mai contribuit la imaginea asta și filmele indiene, care aveau un farmec irezistibil. Așa că am pornit să citesc "Kim" cu inima deschisă și cu mari așteptări, mai ales că aveam certitudinea unei scriituri de clasă, dacă luăm în calcul că magnificul Kipling este posesor de Nobel pentru Literatură (distincție acordată în 1907).  "Kim" este, la bază, un roman indian de spionaj, dar, printre intrigile și suspansul caracteristice acestui gen, se remarcă povestea captivantă și plină de învățăminte a unei deveniri. Kimball O'Hara, un copilandru orfan de origine irlandeză, pleacă din orașul Lahore într-o călătorie alături de un lama tibetan, în căutarea împlinirii destinului său, prezentat prin metafora "taurului roșu uriaș

Când dormi cu puii tăi. Pledoarie pentru co-sleeping

Deși sunt atâtea locuri comode în casă, ne strângem toți seara în dormitor și ne găsim fiecare de lucru. Copii, părinți, cărți de colorat, culori, carioci, cărți de povești, mașinuțe, păpușele, ne facem cu toții loc în pat și-i dăm drumul distracției. CITIȚI ȘI: Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de doi ani "Mami, te iubesc de nu te vezi!" Pot să-mi pup și să-mi îmbrățișez copilul? Pot? sursă foto Cred că povestea asta începe încă de când Darius avea câteva luni. Citisem atunci că nou-născuții trebuie să stea în pătuțul lor. Reușeam seara să-l adorm, dar noaptea, când se trezea să pape, îl luam în pat lângă noi. Trebuie să recunosc că dormeam iepurește de teamă să nu-l asfixiez sau să nu-l lovim. Apoi, am văzut că nicăieri puiul nu se simțea mai bine decât cuibărit lângă mami și tati, așa că adio, pătuț! Cu Giulia, a fost și mai simplu: nu a dormit decât în prima ei noapte acasă în pătuț. Din a doua, am mutat-o în patul meu și acolo a răm