vineri, 26 februarie 2016

Nesimțire urbană 1: Fumătorii din parcuri


Seară, în parc. În Expo Parc. După o zi de stat în casă, ne-am scos copiii la plimbare și la joacă, la "aer curat", cum ne place nouă să ne amăgim.
O urc pe fetiță în leagănul pentru bebeluși, iar băiatul e în grija tăticului. În timp ce fata râde și se distrează zburând ba sus, ba jos, în balansoarul cam șubred, adulmec ceva care îmi amorțește nările. Doi nesimțiți, mamă și tată, erau cu lulelele în bot chiar lângă noi, la un metru, mai exact. Simt cum mi se zbârlește părul prins în coc, așa că mă abțin cu greu să nu izbucnesc, zic că hai că poate se autosesizează și ei că e un copil mic care le inspiră "borhotul" ieșit pe gură, dar nimic. Ba, mai mult, nesimțiții cu pricina se hlizesc și trag mai cu poftă din țigară, expirând în direcția propriului lor copil, de data asta, care se joacă nestingherit, obișnuit, pare-se, cu acest tratament din partea alor lui. Văzând că nu au nicio reacție să împânzească aerul și așa greu al parcului cu nicotina lor, nu am de ales și intervin:
- Nu vă supărați, dar chiar e nevoie să fumați aici, lângă copii? El și ea comentează ceva între ei, în șoaptă, după care se retrag amândoi doi metri mai încolo și își continuă activitatea. Ce-i drept, după ce au terminat de fumat, nu și-au mai aprins altă țigară, dar vai cât apreciez actul acesta de bun simț din partea lor! Cred că nu mai are rost să vă spun cum m-au privit și câte grimase au făcut de fiecare dată când intram în raza lor vizuală...
Nu am nimic împotriva fumătorilor, absolut nimic, atât timp cât îi respectă pe cei din jur, mai ales când vorbim de copii care nu știu să evite fumul de țigară. Pot să fumeze unde vor ei, chiar și în parc, nu mă deranjează, dar nu veni cu țigara în nasul copiilor că nu-mi dai de ales decât să ți-o iau și să ți-o bag invers în gură! Ipotetic vorbind!

joi, 25 februarie 2016

Nu vrem demisii, vrem răspunsuri!

Încă apar cazuri de copii cu Sindrom Hemolitic-Uremic în Argeș, iar ăștia de ne conduc fac tot ce știu ei mai bine, adică nimic. 



Azi a apărut ministrul și a prezentat ca pe o noutate ceva ce se știa încă de acum două săptămâni: și anume că boala este cauzată de o tulpină a bacteriei Escherichia Coli. Pe lângă bâjbâiala asta nenorocită și pe lângă înverșunarea de a apărea la televizor doar ca să vadă lumea cât de implicați suntem, remarc o chestie care e tipică românului: în loc să se concentreze pe ceva constructiv, își strofoacă mintea pe găsirea unor vinovați de fațadă. Adică: Ministrul Sănătății cere demisia directoarei DSP Argeș, Sorina Honțaru, și a conducerii Spitalului de Pediatrie Pitești. Prefectul de Argeș face, azi, același lucru. Nu mai bine faceți voi toți ceva cu adevărat util și vă implicați personal în urgentarea anchetei, eventual să aduceți niște oameni competenți din afară, decât să vă dați la gioale ca apucații? O demisie nu oprește valul de îmbolnăviri, pe când identificarea sursei, da. În consecință, ciocul mic și joc de glezne!

marți, 23 februarie 2016

Și noi ce mai mâncăm?

Trăim vremuri grele, în care omul nou încearcă să se debaraseze de obiceiurile alimentare împământenite, de mămăliga cu slană și cu ceapă, de fasolea cu ciolan sau de varza murată din beciul bunicii. Acum e la modă să mănânci raw-vegan (de aia nu sunt pline KFC-urile și Mac-urile din toată țara!), pentru că bucata de carne de porc este blasfemie curată, ficatul de pasăre este ghena organismului, cât despre carnea de vită - cică e cancer curat.


Nu-i problemă, renunțăm la festinul cu carne și mai bine facem o supă cremă de dovleac, un piure de linte, o salată de fructe, un smoothie cu pepene galben și gata. Dar stai, că de câțiva ani încoace tot citesc că și astea sunt pline de pesticide, fungicide și alte otrăvuri. Acum, cântărim: ce e mai sănătos, puiul injectat cu hormoni și medicamente sau legumele din sere, stropite cu soluții oncogene? 
Să ne mai bazăm pe agricultura românească, ca fiind un garant al purității și tradiției noastre de cultivare ecologică a pământului? Neah... M-am lecuit și cu țăranii ăștia "bio", după ce am citit că folosesc substanțe controversate pentru a face legumele să crească precum vrejul de fasole din poveste.
Mai  trist este că trăim într-o mare minciună, aceea că mai există produse bio în lumea asta. Ei bine, nu mai există. Nici măcar la țară, atât timp cât răsadurile de zarzavaturi sunt cumpărate tot din piețe și apoi plantate în pământul care cere și el o "gură" de îngrășământ chimic, că doar așa a fost învățat încă de pe vremea "colectivului" comunist. 
E trist că suntem nevoiți să ingerăm chimicale non stop, e trist că nu le putem pune pe masă copiilor noștri o roșie gustoasă și aromată, cum ne puneau nouă bunicii noștri, e trist că nici la țară nu mai găsesc să cumpăr un litru de lapte, pentru că țăranii de acum s-au emancipat și cumpără de la hipermarket pulpe de pui și lapte la cutie.

marți, 16 februarie 2016

Despre nepăsare, nesimțire și incompetență

UPDATE: Bilanțul a ajuns la trei copii decedați

Doi copii din Argeș au murit din cauza insuficienței renale și nimeni nu are idee de unde a provenit bacteria care a provocat suferință și altor zece prunci din zonele Pitești - Ștefănești - Mărăcineni, ajunși și ei în stare gravă la un spital din București, cu Sindrom Hemolitic- Uremic.

Ce face Direcția de Sănătate Publică Argeș în acest caz? Păi face anchetă, teoretic. Pe fir, au intrat și Direcția Sanitar-Veterinară, dar și polițiștii, care au întocmit dosare penale în cazul morții celor doi micuți cu vârste de 11 luni și un an. 
Până aici e bine, ne facem că muncim, că luăm probe, că analizăm, că întocmim rapoarte, că informăm părinții. Dar rezultatele? Oare nu ar fi trebuit să aflăm și noi, părinții ăștia intrați în alertă (ca să nu mai zic de cei în cauză) ceva concret, la două săptămâni de la apariția primelor cazuri? Înțeleg că nu e de la condițiile din Spitalul de Pediatrie Pitești, nici de la apă, nici de la laptele praf, nici de la portocale, nici de la vaccin. De la ce dracu' e, atunci? Că doar nu e mâna reptilienilor, fraților!
Când aud că au făcut "celulă de criză", mă ia capul. Din curiozitate, ce face această celulă de criză, în afară de a toca bani pentru presupusele anchete și intervenții? Am văzut de curând un interviu cu bunicul unuia dintre bebelușii internați și spusese că nu a venit absolut nimeni să ia probe de la ei de acasă. Și trecuse o săptămână.
Bă, voi sunteți nebuni? Dacă era, mă, copilul vostru în situația asta? Când aveți bă de gând să luați țara asta și pe nenorociții care o populează în serios?
Ce vreți, mă, să găsim noi, părinții, care nu suntem medici, polițiști, miniștri sau președinți, sursa de îmbolnăvire? Atunci, să ne rugăm, poate apare un nou "erou din Apuseni" și în Argeș, ca să rezolve și problema asta. Deja nu îi mai suspectez pe ăștia de ne conduc de nepăsare sau nesimțire, cred că pur și simplu sunt atât de proști și de incompetenți, încât orice problemă îi depășește.
Între timp, aflu că un nou control demarează în Argeș, și anume Corpul de Control al premierului îi controlează pe cei care fac controale. Epic!

luni, 8 februarie 2016

Rudyard Kipling - "Kim"

Dintotdeauna m-a fascinat India, și cred că totul a pornit de la Eliade al nostru, care m-a ajutat să gust din misterele acestei țări încă din școala generală când citeam cu o fascinație aparte "Maitreyi". Și apoi, cred că au mai contribuit la imaginea asta și filmele indiene, care aveau un farmec irezistibil.

Așa că am pornit să citesc "Kim" cu inima deschisă și cu mari așteptări, mai ales că aveam certitudinea unei scriituri de clasă, dacă luăm în calcul că magnificul Kipling este posesor de Nobel pentru Literatură (distincție acordată în 1907). 
"Kim" este, la bază, un roman indian de spionaj, dar, printre intrigile și suspansul caracteristice acestui gen, se remarcă povestea captivantă și plină de învățăminte a unei deveniri. Kimball O'Hara, un copilandru orfan de origine irlandeză, pleacă din orașul Lahore într-o călătorie alături de un lama tibetan, în căutarea împlinirii destinului său, prezentat prin metafora "taurului roșu uriaș pe o pajiște verde". Cu o așa intrigă, nu cred că mai are rost să spun cât de frumoasă și de seducătoare este povestea. Odată cu maturizarea lui Kim, asistăm și la mântuirea lui Teshoo Lama care îl însoțește în călătoria prin India pentru a descoperi Râul Săgeții, care spală păcatele tuturor celor care se scaldă în el. 
Sincer să vă spun, sunt atât de interesante aceste două personaje și se completează atât de bine, încât aș putea să citesc mii de pagini cu ele și nu m-aș plictisi. Imaginea asta a unui bătrânel sfânt care străbate nisipurile deșertului și munții Himalaya alături de chela al său  cel destoinic este una care mă va urmări mult timp de aici înainte.
Merită să citiți "Kim" pentru a vedea că Rudyard Kipling este un maestru al cuvintelor, al construirii unor episoade care curg domol, dar care te umplu de frumos, astea pe lângă spiritul său de aventură, cu care sunteți deja familiari din "Cartea Junglei" (1894). În plus, veți găsi o prezentare clară a religiilor, superstițiilor și obiceiurilor din India. 
Căutând pe net, am găsit acest trailer cu ecranizarea care a apărut în 1950. Poate voi vedea cândva și filmul!


CITATE:

"Toți oamenii sfinți trăiesc într-un vis, iar învățăceii care-i urmează se molipsesc și ei";
"Mulți sunt cei care poartă veșmânt preoțesc, dar puțini dintre ei păstrează calea cea dreaptă";
"Cei care urmează calea cea dreaptă nu trebuie să cadă pradă slăbiciunilor, nici să plece urechea la glasul dorințelor și al sentimentelor, căci toate astea nu sunt altceva decât iluzie";
"Educația este cea mai mare binecuvântare atunci când este făcută cu înțelepciune. Altfel nu este de niciun folos pământesc";
 "Toate dorințele nu sunt decât deșertăciuni care te leagă și mai strâns de roata vieții";
"În chestiuni de credință e tare greu să faci o alegere, așa cum se întâmplă și cu caii. Un om înțelept știe dinainte că toți caii sunt buni, căci de pe urma oricăruia te poți alege cu un câștig";
"Orice credință este întocmai ca și caii. Fiecare are părțile ei bune, însă lucrul ăsta este valabil doar în țara ei";
"Lumea e plină de dușmani pentru cei care sunt oameni de treabă";
"Să te încrezi mai curând într-un șarpe decât într-o desfrânată și mai curând într-o desfrânată decât într-un afgan";
"Există o altă înțelepciune mai presus de înțelepciunea pământească, anume unica și înalta știință izvorâtă din meditație";
"Cel care se îndreaptă spre munți se duce spre propria sa mamă";

"Pentru a ajunge la femeia pe care o dorești mai sunt și alte mijloace înainte de a te hotărî să faci țăndări ușa casei";
"Nu sunt decât două feluri de femei: unele care îl secătuiesc pe bărbat de puterile pe care le are și altele care i le redau".

luni, 1 februarie 2016

Când dormi cu puii tăi. Pledoarie pentru co-sleeping

Deși sunt atâtea locuri comode în casă, ne strângem toți seara în dormitor și ne găsim fiecare de lucru. Copii, părinți, cărți de colorat, culori, carioci, cărți de povești, mașinuțe, păpușele, ne facem cu toții loc în pat și-i dăm drumul distracției.

CITIȚI ȘI:
Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de doi ani
"Mami, te iubesc de nu te vezi!"
Pot să-mi pup și să-mi îmbrățișez copilul? Pot?


Cred că povestea asta începe încă de când Darius avea câteva luni. Citisem atunci că nou-născuții trebuie să stea în pătuțul lor. Reușeam seara să-l adorm, dar noaptea, când se trezea să pape, îl luam în pat lângă noi. Trebuie să recunosc că dormeam iepurește de teamă să nu-l asfixiez sau să nu-l lovim. Apoi, am văzut că nicăieri puiul nu se simțea mai bine decât cuibărit lângă mami și tati, așa că adio, pătuț! Cu Giulia, a fost și mai simplu: nu a dormit decât în prima ei noapte acasă în pătuț. Din a doua, am mutat-o în patul meu și acolo a rămas până în ziua de azi. Și tare bine a fost: și pentru mine (care nu mai eram nevoită să bâjbâi prin casă noaptea să-mi iau copilul, să-l alăptez și să-l duc înapoi în pătuț), dar mai ales pentru ea, care se ghemuia la pieptul meu și adormea fericită.

Un cuib de rândunică

După câțiva ani de la aceste experiențe, pot spune că dormitul cu puii noștri a fost cea mai bună decizie. De fiecare dată când mai citeam sau mai auzeam diverse opinii cum că nu e bine pentru copil să doarmă cu părinții (unii insistă chiar să-și "exileze" pruncii în altă cameră), îmi venea în minte imaginea cuibului de rândunică. Animalele nu construiesc căsuțe separate pentru ele și pui, dorm împreună, își țin de cald, cresc și se bucură unii de alții. Pentru mine, cuibul de rândunică este cea mai frumoasă imagine a familiei perfecte: dragoste, căldură, susținere, totul la superlativ. 

Mami e aici!

Sunt nopți când dorm cu amândoi copiii în pat și pot spune din toată inima că sunt unele dintre cele mai frumoase momente din viața de părinte. Să simți respirația acestor suflețele, să îi învelești, să îi pupi ușor pe frunte, să le așezi de "n" ori bluza de pijama sau pur și simplu să le privești mutrițele destinse - sunt atâtea motive de fericire! În plus, sentimentul că ești acolo când puiuțul tău a avut un coșmar și îl iei în brațe să-l liniștești și să-i spui că "Mami e aici!" nu se compară cu nimic, nici pentru el, dar nici pentru tine. 

O relație frumoasă

În plus, mă bucur să constat că dormitul împreună a consolidat și relația frate-soră. Dacă atunci când erau mici, Darius avea multe tentative de a-și brusca surioara, de aproape un an lucrurile merg mult mai bine: acum, foarte rar are astfel de momente, iar eu sunt convinsă că apropierea lor se datorează și faptului că au împărțit patul. Mai nou, frățiorul își protejează surioara în somn, da, i-a intrat în reflex să-și miște ușor mâinile și picioarele, astfel încât să nu o lovească.

Sfaturi pentru părinți

Ca o concluzie, e sănătos și frumos să dormi cu puiul tău. Nu te lua după cei care îți recomandă contrariul. Crede-mă, sunt dubioși (glumesc!... puțin).

- Dacă îți e teamă să dormi totuși cu nou-născutul în pat, lipește pătuțul de patul tău și detașează partea care vă desparte;


- Dacă vrei totuși să îl ții în pat și iar ți-e teamă că ai putea să-l asfixiezi/lovești, pune-l pe el mai sus în pat, capul și trunchiul lui să fie mai sus decât capul tău;
- Ar mai fi multe de spus, dar aș prefera să vă las să citiți păreri avizate și bine documentate de pe blogul Alăptează! Citiți aici mai multe despre co-sleeping!