Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2016

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

F. M. Dostoievski - "Crimă și pedeapsă"

Am văzut de curând un articol pe bookaholic, care mi s-a părut foarte interesant: Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni, în care erau trecute în revistă câteva dintre cele mai importante titluri din literatura universală pe care mulți se laudă că le-au citit, dar, de fapt, nu au făcut-o niciodată. Și am dat peste fraza asta: "Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească". Iată provocarea! Da, recunosc, nu mai citisem nimic sub semnătura "marelui rus", rușine să-mi fie! Nu știu ce am așteptat până acum, dar, mai mult ca sigur, m-a dat înapoi voluminozitatea operelor. 

 Așa că am citit "Crimă și pedeapsă", iar acum mă simt atât de ciudat! Eu, o vietate atât de neînsemnată să comentez așa un autor. Da, Dostoievski (1821-1881) te intimidează, te face să-ți vezi lungul nasului, în privința scrisului. Dar dacă tot facem aici un jurnal de l…

Parte dintr-un proiect

Muncesc cu spor! O să particip la un concurs de proză scurtă și mi-am pus rotițele la treabă. Vă las un fragment!



Mă așez pe canapea, îmi pun ceașca de cafea pe măsuța de sticlă. Ptiu! Cum am putut să uit? Romul! Mă ridic, iau sticla din dulapul cu băuturi. Captain Morgan Original, de 0,7 litri. Alaltăieri l-am cumpărat și am băut doar jumătate. Al dracu de scump, aproape 60 de lei, dar al dracu de bun. Îmi iau un pahar mic, îl umplu și-l așez pe măsuță, lângă cafea. Da, cred că am omis să vă spun. Romul e pasiunea mea. Știți secțiunea aia de Pasiuni sau Hobby-uri dintr-un Curriculum Vitae? Eu, dacă aș fi tânăr și mi-aș căuta un loc de muncă, aș completa-o cu „Rom”. Da, aș fi sincer. Nu știți că nu e bine să minți într-un CV? Eu nici pe Rodica nu am mințit-o. I-am spus de la început, încă de când o sărutam cu foc în parcul de lângă liceul Bălcescu, că are buzele mai bune decât romul. Ea a luat în râs: „Ce comparație găsiși și tu! Nu puteai spune că am buzele mai dulci decât dulceața de…

François Mauriac - "Thérèse Desqueyroux"

François Mauriac în 1932, foto Wikipedia
Am reușit să descopăr un scriitor francez de înaltă clasă, căruia, în 1952 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură. François Mauriac, născut în 1885 și decedat la 1 septembrie 1970, a fost romancier, poet, dramaturg și gazetar, autor a peste 20 de romane și nuvele. În 1927, apărea "Thérèse Desqueyroux", o bijuterie pe cât de mică în dimensiuni (puțin peste 130 de pagini), pe atât de mare ca operă, ce are la bază o știre din ziar despre o femeie care a încercat să-şi otrăvească soţul cu tratamentul Fowler – o soluţie de arsenic.

Thérèse Desqueyroux provine dintr-o familie care ține la principii și la ierarhia socială. Orfană de mamă, cu un tată care desconsideră femeile și e în stare de orice ca să câștige alegerile pentru Senat, măritată din interes cu un soț pe care nu-l iubește, Thérèse acumulează nemulțumiri și frustrări, iar la un moment dat răbufnește. Îl otrăvește pe soțul Bernard, dar acesta, încurajat de tatăl ei, cărui…

Octavian Paler - "Viața pe un peron"

Ce ai face dacă viața ta ți-ar da o "temă": s-o trăiești pe un peron al unei gări părăsite? Te-ai transforma într-un sfânt sau într-un șobolan? Ai fi o cobră sau un îmblânzitor? O victimă sau un călău? Cum ai suporta vijeliile, mlaștina împuțită din apropiere, ceasul care nu mai arată ora, telefonul care nu mai are fir? Praful? Liniștea? Dar mai ales ce ai face cu gândurile tale?
După ce am terminat de citit această carte, am reflectat. Mult! Pentru că acesta este unul dintre meritele cele mai mari ale literaturii lui Paler: că te face să te privești pe dinăuntru, să te lupți cu demonii tăi, să te gândești cine ești! 
"Viața pe un peron", apărută în 1981, ne vorbește atât de franc despre... noi. Personajul principal nu este Profesorul, nici Eleonora, cei doi care-și țin de urât în așteptarea unui tren care nu mai vine. Suntem noi, cititorii, care ne descoperim pe parcursul cărții așa cum suntem de fapt: goi de secrete, plini de angoase și de așteptări. 
După cum deja …

10 ponturi pentru acomodarea la grădiniță

E greu cu un copil la grădiniță..., dar cu doi? Cum e de așteptat, totul e la dublu, de la hăinuțe călcate și pregătite la veșnicele emoții ale părinților. În cazul nostru, a fost bine că am mai trecut o dată prin experiența acomodării la grădi, așa că anul acesta, când avem fetița în grupa mică, știm cam ce ne așteaptă și cum trebuie să abordăm totul. Așa că m-am gândit să împărtășesc și cu voi din experiența mea, poate vă este spre ajutor:
 1. PREGĂTIȚI HĂINUȚELE ÎMPREUNĂ! Știm cu toții câtă nebunie se creează la prima oră a zilei, când toți ai casei se trezesc și trebuie să plece care încotro. Așa că încercați să vă organizați timpul cât mai bine, făcând unele lucruri de cu seară, iar în această categorie ar fi bine să intre pregătitul hainelor: alegere, călcat, pregătit ghiozdănelul (cu un schimb de haine, pijamale). În plus, ați putea să implicați și copilul în alegerea hăinuțelor: "Mami, ce bluză ai vrea să porți mâine la grădi? Ia să vedem cum ar veni cu pantalonii ăștia?&…

Madeline Miller - "Cântul lui Ahile"

Întâi și întâi, trebuie să vă spun despre Madeline Miller! Este o scriitoare americană, născută în 1978. Fraților, femeia asta e un geniu! La 34 de ani, adică în 2012, lua Orange Prize for Fiction pentru "Cântul lui Ahile", pe care îl lansase în 2011, după 10 ani de muncă asiduă. Adică, a plămădit primele fraze ale acestei opere colosale când avea doar 23 de ani... Oare eu ce făceam la vârsta aia? Cred că mă jucam în țărână (încă mă mai joc, nu-i problemă!).

"Cântul lui Ahile" te cucerește irevocabil, oricât de necruțător, de cusurgiu sau de înțesat cu prejudecăți ai fi. Romanul prezintă războiul din Troia dintr-o perspectivă nouă: aceea a lui Patroclu, fiul dezmoștenit al regelui Menoitios. Exilat la curtea lui Peleu, Patroclu se îndrăgostește de fiul acestuia și al zeiței Thetis, puternicul și agerul Ahile. Până acum, poate, ați căscat deja ochii: cum? O iubire între doi bărbați? Da, despre asta este vorba, însă tânăra scriitoare reușește să conducă povestea în aș…

Iubirea ca un pumn de zahăr

Am stat mult în dubii dacă să scriu sau nu acest articol! Dar, trebuie să recunosc, furia și-a spus cuvântul și pentru că a fost nevoie să o refulez undeva, am ales să o fac aici, în speranța că vor lua aminte cât mai multe rude iubitoare ce-i îndoapă pe micuții aflați în grija lor cu prostii, în cantități industriale.
Să începem cu începutul! De când i-am născut pe cei doi prunci ai mei, am încercat cât mai mult să-i feresc de prostiile din comerț, cu E-urile și zahărul din dotare. Uneori am reușit mai bine, alteori mai puțin bine, că deh, așa e-n ziua de azi, când nu mai găsești mâncare bio nici la raioanele verzi din supermarketuri, dar nici în grădina bunicii! Așa că, recunosc, uneori ne-au mai scăpat și nouă în farfuriile copiilor: un pui (probabil înțesat cu hormoni),  un cartof din Polonia sau un măr din Austria (sau invers, whatever), un pește de acvacultură, un lapte cu multe luni de valabilitate... chestii deja familiare pe piața alimentelor de la noi. 
Cu dulciur…

Hermann Hesse - Cele mai frumoase povestiri

Am terminat de citit primul volum al "Celor mai frumoase povestiri", de Hermann Hesse, ediția apărută cu ceva timp în urmă alături de Jurnalul Național (al doilea volum nu-l am, din păcate) cu gândul că dacă aș avea posibilitatea să mă teleportez în spațiu și timp pentru a întâlni un scriitor, cu siguranță l-aș alege pe Hesse. Ce l-aș întreba? Nimic. Doar l-aș asculta. Și l-aș privi aplecat la birou cum scrie, cum își lasă gândurile să-i curgă pe foaie. Și ce gânduri! Și ce scriitură! În aceste "Povestiri", scrise între 1903-1910, pe când avea, așadar, în jur de 30 de ani, întâlnim un stil optimist, tineresc, dar elaborat, al lui Hesse, care dovedește capacitatea sa uimitoare de perseverență și reinventare, un stil care se va maturiza atât de frumos și de nobil peste ani. Aici, mă refer în special la "Lupul de stepă" (1946), o poveste apăsătoare despre un bărbat care ajunge în pragul unei crize existențiale, redate sub forma unui "teatru magic", …