Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold.
Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs:
"Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise."
Îi mulţumesc şi Ioanei, pentru că de la ea am aflat de acest concurs. Ioana, dau o bere ;)

Comentarii

George Cernatescu a spus…
Felicitari, Raluca. Deci e clar ca trebuie sa scrii mai des. Avea dreptate sotul tau sa te traga de maneca.
Crengu a spus…
De parca nu ai mai fi scris, daca nu ai fi castigat nimic la acest concurs! :)

Poate ar trebui sa ai mai multa incredere in tine, ca doar ti s-a tot spus sa continui sa scrii! Vezi ca vreau si eu romanul, cand o sa apara, cu tot cu autograf! :D

Felicitari, draga mea! >:D<
gamalia a spus…
Felicitari... neaparat sa mai scrii ...
remus-eduard a spus…
feriţi-vă la o parte! de la trilema la pulitzer nu e decât un pas. cred că trebuie să mă ocup să îmi fac costum pentru marea gală.
Raluca, să ne trăieşti şi să ne mai scrii, fie şi cărţi poştale de pe insula aia pe care o să o cumperi ptr Ema
Raluca Nicula a spus…
George, multumesc, intr-adevar a avut dreptate, poate o va face si in continuare :P
Crengu, ai reaparuuut! Multumesc pt cuvintele frumoase, mai e mult pana departe :P
Gamalia, tu ai fost prima care a zis ca ti-a placut textul, mi-ai purtat noroc
remus, esti inconfundabil! Tinuta obligatorie pentru Pulitzer: Costum verde-brotacel cu papion roz. :))
Mircea Popescu a spus…
Sa iesi a doua din 160 de lucrari nu-i de colea.

Felicitari!
Crengu a spus…
Pai n-am disparut nicaieri, am pastrat contul, am sters doar contul. :)
Crengu a spus…
Blogul, pardon. :)))
Raluca Nicula a spus…
Multumesc, Mircea Popescu!
Oana a spus…
Bravoooo, bravooo si felicitari. Stiam ca vei castiga ;)
Raluca Nicula a spus…
Oana, mersi! Data aviatoare poate participi si tu
Andreea a spus…
felictari ralu'! ai mult ce sa-ti spun, spor la scris in continuare si sa dea domnul sa ai cat mai multa inspiratie.pup
Alina a spus…
Felicitari, Ralu! Eu zic ca daca tie-ti place sa scrii, sa scrii. In general tot ce faci cu drag, faci bine. Si din ce in ce mai bine. Asta e credinta mea.
ioana a spus…
uau, felicitari, nu-mi dadusem seama ca ai castigat! ma bucur mult pentru tine. oricum ai fi aflat tu cumva, dar te tin minte cu berea aia :P
Raluca Nicula a spus…
Ioana, vineri, la club :D
Steluta a spus…
O, da, minunata veste! Felicitari, Ralu! Poate ne mai incanti cu scrierile tale si aici, pe blog!:)
Raluca Nicula a spus…
Stelu, ma bucur ca-ti plac scrierile mele! Cred ca o sa-mi rezerv mai mult timp si mai multa atentie pentru ele
Raluca Nicula a spus…
Ioana, stai ca era sa te fentez. Un campari era vorba sa-ti dau, nu o bere. My mistake! "Un campari pentru donsoara in mini, va rog!" (asa o sa sune comanda de vineri) :D
dumis a spus…
Felicitari!
Pe cand un roman ceva? :D
Raluca Nicula a spus…
dumis, nici eu nu stiu cine, ce , cand, cum
InBonobo.com a spus…
felicitari si multe alte castiguri in continuare! :)

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…