Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta gradinita

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de 2 ani

Am lucrat cu copilul pe diverse auxiliare încă de la vârsta de doi ani. Am cumpărat foarte multe materiale ajutătoare din diverse locuri (librării, marketuri, site-uri) și am remarcat două lucruri importante: 1. Unele cărți sunt făcute doar pentru profit și au nivel didactic 0 barat; 2. Unele își merită banii și sunt surprinzător de eficiente. CITIȚI ȘI:   Noi suntem doi frați în casă. Jocuri şi activităţi pentru copii mici E de la sine înțeles că eu am dat peste ambele categorii, așa că mi-am putut face o părere pe care să o împart și cu voi. Vă spun de la început că nu am activitate didactică, nici măcar modulul pedagogic nu l-am urmat în facultate, dar vă împărtășesc din experiențele personale.  Lăsați copiii să aleagă momentul! Atunci când ne-am apucat pentru prima dată să învățăm din cărți, cred că era până într-un an și atunci îi arătam planșe cu: animale, fructe, mijloace de transport, jucării etc. El, mai rebel din fire, nu repeta după mine, dar știam ...

Război și pace

După ce mi-a plecat flăcăul în armată (a se citi grădiniță, dar, credeți-mă pe  cuvânt, sunt una și aceeași, pentru mine), m-am trezit cu o grămadă de timp liber pe cap. Brusc, nu mai trebuie să scot mâna leuțului din părul delicatei și nici arbitru de lupte greco-romane nu mai trebuie să fiu. Dacă stau să mă gândesc, nici pe podea nu mai sunt două tone de jucării, nici zarva nu se mai aude de la etajul patru. Da, fata mea e liniștită, se joacă frumos cu păpușele și ursuleți, ascultă muzică și dansează, e calmă ca tac-so, pupa-o-ar mama! Hai că stăm bine, ați putea zice. Ei, aș! Dar eu m-am învățat cu nebunia aia frumoasă! Ritmul meu e unul alert, în care curățenia se face în 10 minute (iar deranjul în două), mâncarea intră direct în stomac, cafeaua se bea dintr-o înghițitură, asta doar pentru a-mi rămâne destul timp pentru ceea ce contează cu adevărat: joaca alături de puii mei. Prea liniște e acum în casă. De abia aștept să  se întoarcă micul terorist și să răstoarn...

Emoție de mamă

Ce simte o mamă când puiul ei își ia zborul? L-ar mai strânge o dată și încă o dată în brațe, i-ar mai așeza bluzița și ghiozdănelul a mia oară, l-ar mai pupăci, l-ar mai  drăgălăși. Sub masca ei de-o calmitate ieșită din comun, se află însă un chip brăzdat de lacrimi, o inimă străpunsă de nesiguranță și o minte chinuită de cel puțin o mie de întrebări. Așa suntem noi mamele (sau cel puțin cele care-mi seamănă), am vrea să transformăm lumea asta într-un cuib imens, așijderea celui de acasă, în care puii noștri să fie iubiți, fericiți și veșnic în siguranță. Și totuși, viața ne învață și pe cei mari, dar și pe cei mici, că mai devreme sau mai târziu va trebui să ne luăm zborul. Face parte din condiția omului să zboare fără aripi. Cum? N-ați văzut oameni zburând? Eu îi văd tot timpul. Oamenii care zboară sunt cei care transformă lumea din jurul lor în lumină doar cu un zâmbet, care se ridică fără să-și ia avânt. Aripile lor nu sunt sudate de trunchi, aripile lor sunt în suflet. ...