Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2009

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Vechi sau nou? Aceasta e întrebarea...

Am avut astăzi o discuție cu câțiva colegi pe tema imobiliarelor. În timp ce unii (printre care și eu) susțineau că tot blocurile vechi sunt de încredere, ceilalți spuneau că nu și-ar achiziționa în vecii vecilor o locuință construită înainte de '89 sau chiar puțin după. Ei bine dragilor, după părerea mea NU MERITĂ să-ți cumperi un apartament made in 2007-2008-2009. Comuniștii or fi făcut, or fi dres, dar în materie de construcții au fost ași. Clădiri bine proiectate, rezistente, făcute cu cap, ce mai. În schimb, în ziua de azi marii afaceriști se uită numai la profit și scad din calitate (materiale ieftine, construcții neconforme cu cerințele UE, astfel încât o să ai surpriza că după câțiva ani ''visul frumos s-a terminat''). Or fi ele noile apartamente futuriste, sofisticate sau copiate după model occidental, dar prefer să mă simt în siguranță în propria casă, nu să-mi fie teamă că la prima zguduire se duce pe apa sâmbetei și mă ia și pe mine cu ea. Marii constru…

Clişee ieftine

Nu pot să fiu spectatoare pasivă la spectacolul lumii. Aşa se face că evenimentele din ultima perioadă mi-au cam dat bătăi de cap, de fapt, nu evenimentele ci oamenii. S-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Michael Jackson, am regretat, am ascultat mai mult ca de obicei piesele sale (probabil ăsta a fost felul meu de a-i spune "Adio")... DAR: să spui ca presă cu vechime pe piaţă (şi deci cu maaaari pretenţii) că "s-a ridicat la cer", "Dumnezeu l-a vrut la el pentru că noi nu-l mai meritam" sau fel de fel de clişee lacrimogeno-retarde, mi se pare lipsă de profesionalism (dar, de fapt, mai putem vorbi despre profesionalism în majoritatea publicaţiilor? hmmm, asta-i altă poveste, tot tragică!). Tot în categoria "de plâns!" i-aş include şi pe cei atotştiutori. La ce mă refer? La cei care au apărut zilele astea pe la toate posturile de televiziune şi şi-au dat ei, domne, cu părerea despre Michael Jackson. De parcă s-ar fi jucat alături de el cu puţa în ţă…

Michael a murit demult!

A murit idolul! S-a stins geniul! S-a stins o stea!
Astfel titrează televiziunile şi publicaţiile online moartea lui Michael Jackson. Asta după ce Jacko a ţinut în ultima vreme prima pagină a ziarelor prin scandaluri, excentricităţi sau averea pierdută. Nimic care să mai amintească de „geniu”. Brusc, el devenise un inamic public, o piază rea, un pierdut care „şi-a făcut-o cu mâna lui”.
E trist, dar adevărat. Un om care a fost cine a fost, o vedetă care nu mai avea nevoie de o altă alăturare de termeni la numele său, pentru că toată lumea ştia cine este şi ce a făcut, s-a stins în faţa publicului înainte de a muri. Mass-media l-a îngropat cu fast încă de la primele acuzaţii de pedofilie, iar oamenii, avizi după senzaţional şi mârşavi din fire, au uitat ce a adus bun Michael. Şi-au adus aminte tocmai acum. Ca de obicei!

Michael Jackson - Billie Jean
Vezi mai multe video din Muzica

Adjective

Se chinuie teiul din faţa blocului să-şi arunce siropul, dar izul se izbeşte de termopan. Lupta straşnică dintre geamul dublu şi fantezia dulceagă este pierdută de aceasta din urmă. Păcat. În casă, un amestec de mirosuri ciudate, energie negativă şi neputinţe închistate. Din râu se ridică o aromă de peşte liber împletit cu ierburi colorate. Îmi scot nasul din oraşul aţipit, şi constat că nările mi s-au umplut de fum, gura mi s-a încleştat de atâta vorbărie inutilă, iar mâinile îmi sunt pline de noroi şi bube urbane. La fel şi picioarele care s-au pricopsit cu o paralizie temporară, cauzată de mersul printre nepăsări şi dorinţe frânte. Deasupra-mi atârnă un ocean epuizat. De-am putea toţi să scoatem din noi leacul verde, pentru a-l turna în lumea asta absurdă şi artificială. Şi fadă. Şi bolnavă.

bucatarieurbana.ro

Ei sunt echipa de șoc! Ei sunt în spatele http://www.bucatarieurbana.ro/. Am urmărit primele 2 episoade ale proiectului și mi-au plăcut. E altceva, frate! În sensul bun, evident. Îi cunosc pe majoritatea dintre ei, sunt oameni serioși și inteligenți, așa că produsul nu avea cum să fie unul care să iasă din acest perimetru.
În episodul al doilea al "Bucătăriei urbane de criză" o puteți admira și pe frumoasa și deșteapta mea colegă Simona Ștefănescu, în locul iubitei care mănâncă picioare de broască, preparate cu multă dragoste (și cu pricepere, aș adăuga). Felicitări și la mai mare! Și apropos de sugestii, aș vrea să văd într-un episod viitor ciorbă de gărgăuni. Din păcate, n-o să-i găsiți în Ștrand sau la Euromall. Dar vi-i împrumut eu pe-ai mei :D

Vâlsanul - în recesiune

Zi caniculară de duminică. Trebuie să faci ceva să scapi din oraşul ăsta ca un cuptor, din care nu ies gata rumeniţi cozonaci, ci oameni. Aşa că nu îţi rămâne decât să onorezi o invitaţie fericită la ţară. Acolo unde vântul încă mai răsfaţă pletele copacilor, şi asta ca o dovadă că împărăţia pavelelor şi plasticului nu e atotstăpânitoare.
Am mers la râu, m-am scăldat ca-n vremurile bune, numai că de data asta într-o apă de juma' de metru. Şi n-am putut să nu remarc: criza, cu toată mediatizarea şi exagerarea, s-a mutat şi la ţară. Cum aşa? Păi nu vedeţi? Vâlsanul a intrat şi el într-o "recesiune naturală". Seceta aproape l-a înghiţit.

Featuring

Nu sunt fană Ştefan Bănică Jr., de fapt mi se pare exagerat şi totodată insipid. N-am înţeles niciodată de ce umple Sala Palatului de Crăciun, de ce lumea îl consideră atât de cool, când eu îl văd doar ca pe o imitaţie, pe alocuri. Totuşi (există şi un "totuşi", pentru a nu-l discredita chiar atât), îmi place o piesă în care apare. Probabil "prezenţa" tatălui său îi dă toată culoarea, pentru că, să recunoaştem, seniorul e (a fost) mult mai interesant decât urmaşul.

Stefan Banica Jr & Stefan Banica Senior
Vezi mai multe video din Muzica

Căluşar pentru câteva minute

Sunt câteva instituţii de cultură argeşene pentru care am toată stima. Printre ele se numără Muzeul Goleşti, Biblioteca Judeţeană şi Filarmonica Piteşti. Poate şi pentru că în fruntea lor sunt oameni cu viziune, inteligenţi şi deschişi, care au reuşit să iasă din birou, să comunice cu lumea din jur şi să răspundă unor cerinţe exigente, impuse în primul rând de consumatorul simplu de cultură. Nu vreau să vorbesc aici despre fiecare în parte, ci de una singură: Complexul Muzeal Goleşti.
De dimineaţă am pornit cu nişte colegi spre Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, acolo unde astăzi a avut loc cea de-a doua ediţie a Festivalului Căluşarilor. Ajunşi acolo, am rămas cu toţii uimiţi de cât de bine arată acest loc. Se vede că "cineva" a muncit acolo, a pus suflet şi inspiraţie. Pe alei ne împresurau cete de căluşari de toate vârstele.
M-am distrat pe cinste văzându-i pe cei mai mici dintre căluşari cum "rup" scena, cum poartă mândri costumul naţional.Şi, văzând atâtea man…

5 motive pentru care ador vara

... din cele câteva mii: Marea - sunt înnebunită după valuri, briză, plimbat pe faleză seara, bronzat, miros divin de sare şi libertate; Muntele - deşi la un moment dat eşti pus poate în dificultatea de a alege între aceste două minunăţii ale naturii, eu sunt convinsă că doar se completează. Ador să mă plimb până departe şi înapoi, să fac grătar cu prietenii sau familia, să mă bucur de proaspăt, frumos şi natural; Dimineţile - nu există dimineţi mai frumoase precum cele de vară, când îţi vine să deschizi fereastra şi să inspiri tot aerul viu, să te înfăşori cu minunatele culori ale răsăritului, să trăieşti la maxim fiecare secundă de panoramă superbă; Apusul - unui răsărit de vis numai un apus serafimic îi poate rivaliza. Da, apusul zilelor de vară e extraordinar, e legătura în culoare a cerului cu pământul, e un sărut pastelat, un paradis cu care ne răsfaţă divinitatea; Dragostea - de fapt, dragostea e frumoasă oricum, oriunde, în orice fel, la orice oră. E ea însăşi o bucurie, un motiv …

Pe două roți

Îmi place să mă plimb cu bicicleta. E o altă lume pe două roți. Iar dacă ai alături una bucată soțior și una felie de bună dispoziție, totul e perfect. Ca în imaginile de mai jos.


Când se va termina tot circul?

E strigător la cer ceea ce se întâmplă. De parcă în mijlocul unei mulţimi ar fi un elefant roz cu fundă verde-fosforescent şi toţi se fac că nu-l văd. Aşa se întâmplă în cazul Penescu. Peste tot sunt ipoteze: e vinovat, nu e vinovat, a făcut, a dres. Dar se trece cu vederea chiar ceea ce e cel mai important: e în joc viaţa unui om, un om care este torturat psihic înainte de a fi declarat vinovat de o instanţă. Este ţinut închis pentru a se aduna probe împotriva-i. Nu i se dă drumul în libertate pentru că "ar putea influenţa martorii şi, în general, mersul anchetei". Bullshit! Dacă tu aduci acest ultim argument în favoarea ta, ca procuror, te compromiţi, îţi recunoşti incompetenţa. Atât timp cât omul ar fi eliberat SUB CONTROL JUDICIAR, adică nu va putea mişca fără ca justiţia să ştie, cum poţi spune tu că poate să intervină în anchetă? E clar pentru mine, ca un om care cred că sunt cât de cât informat, că totul nu este decât o situaţie penibilă, în care justiţia din Argeş îş…

Pentru cei care sunt împotriva votării

Așa, și? Sunteți ofuscați că se duce EBA la Bruxelles? Îndrăzniți să vă simțiți ofensați din această cauză? În locul vostru, mai bine aș sta în banca mea. Nu v-ați deranjat să vă deplasați până la secția de votare, dar continuați să acuzați, să blamați, să vă plângeți! Plângeți în continuare, oameni buni, cu lacrimi de crocodil, sau scărpinați-vă în dos cum faceți de obicei, căci spre dezastru se îndreaptă țara. Am tot auzit zilele astea replica tinerilor: ''Nu merg la vot că n-am cu cine să votez, nu e niciunul bun pentru mine". Și în timp ce oameni ca ei preferau să stea pe terasă, să meargă la bazin, la munte, la mare, la distracție și îi durea fix undeva de restul lumii, alții, inconștienți și dezinformați, mergeau în ciomag la secția de votare și făceau ce? Asta! Dar cine se trezește apoi cu pretenții? Cine se răscoală împotriva sistemului văitându-se și hulind? Ăla care în loc de ștampilă a ținut în mâna dreaptă... un Tuborg. Ăla care, practic, e un nul social. Fugi…

Marea dinăuntru

Aş putea fi eu cea care stă pe malul mării şi citeşte (eventual Eliade sau Nichita Stănescu). Vântul să-mi bată în păr, să-mi intre în suflet şi să-mi măture tot gunoiul cotidian.
Aş putea fi eu cea care-şi încălzeşte picioarele în nisipul fin şi aude foşnetul ca de mătase al valurilor. Aş putea fi eu cea care îmi las capul pe spate şi invit soarele să-mi intre în toţi porii. Aş putea fi orice, dar deocamdată am în faţă un laptop şi un pahar de plastic, în care şi-a ţesut o pânză maronie urma de cafea.

A fost odată o pădure...

Am primit de la Dan un "comunicat" şi mi-am zis să vă fac şi vouă cunoscut că sâmbătă, la 11, în Piaţa Primăriei va avea loc un miting pentru Pădurea Trivale. Este cunoscut faptul că în ultimii ani bişniţarii libidinoşi şi cocalari şi-au parcelat după bunul plac parcul forestier. În locurile respective se ivesc case impunătoare, invers proporţionale cu bunul simţ şi spiritul civic de care proprietarii dau dovadă. S-a zis cu zona asta plină de pitoresc. Bogătaşii au ciuruit plămânul Piteştiului. Iar dacă pentru faptul că au obţinut ilegal acele terenuri nu-i trage nimeni la răspundere (şi mai zici că e justiţie în Argeş!), pentru nesimţirea cu care au ciuruit oxigenul oraşului, nici că se va găsi vreodată vreo pedeapsă. Dar eu, ca un cetăţean obişnuit şi tâmp, mă întreb aşa, în stupizenia mea, CE-AU PĂZIT AUTORITĂŢILE ÎN TOT ACEST TIMP? Primarul se scuză, preşedintele Consiliului Judeţean aşijderea, Prefectura nu mai zic, iar Direcţia Silvică cică se luptă acum cu zmeii respe…

În zăpadă

Vizită

De 1 iunie am petrecut printre copii fericiţi, printre prichindei care au văzut pentru prima dată cum arată... un oraş. Ba mai mult, unii dintre ei au mers pentru prima oară într-un microbuz. Şi asta pentru că drumul lor până la şcoală a fost parcurs dintotdeauna numai pe jos. Faceţi aici cunoştinţă cu micuţii respectivi. Vă vor cuceri. Am scris despre asta și aici sau în pagina a 4-a a săptămânalului Argeșul Ortodox.