Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Premianta vă premiază cu premii

Pornesc cu dreptul în blogosferă la început de 2010. Două colege frumoase, deştepte şi devreme acasă m-au premiat. Este vorba despre Ema şi Steluţa, care au considerat că blogul meu este unul special... pentru ele, cel puţin. Trebuie să recunosc că nu mă omor cu premii şi lepşe perpetuate pe bloguri, dar dacă cineva m-a premiat pe mine, eu de ce să n-o fac? Aşa că le mulţumesc frumos fetelor care mi-au pus pe cap coroniţa şi voi nominaliza şi eu câteva persoane pe care le citesc. Ca atare, The Oscars goes to... Mihai Alexandrescu, Remus Ştefan, Ioana, Simona Fusaru şi Alexandru Ştirbu.
Cum e şi firesc să amintesc, motivele pentru care am dat cele cinci premii acestor bloguri sunt următoarele: autorii lor scriu bine, frumos, corect, interesant. Dar, peste tot şi toate, planează calitatea lor de oameni. Şi sper că nu se supără nimeni dacă mai dau de la mine nişte coroniţe şi diplome tuturor persoanelor prezente în blogroll, na!
Regulament:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Comentarii

Anonim a spus…
http://hobbitul.wordpress.com/2010/01/22/nominalizarile-mele-pentru-cele-mai-bune-bloguri-din-2009/
Raluca Nicula a spus…
mersi, Hobbitul - deci am un blog gustos, huh? tare! Mersi frumos! :D
simf a spus…
Raluca, ma foarte onoreaza premiul tau. As vrea sa promit ca voi posta constant, dar n-ar fi prea corect, ca stiu ca n-o voi face. Promit insa ca voi posta cand am de spus, cu-adevarat, ceva si ca voi continua sa fiu sincera. Multumesc.
hobbitul a spus…
Procurorii Prachetului General au trimis-o in judecata pe Marioara Dumitru, magistrat din Pitesti, pentru ca a musamalizat un accident auto in complicitate cu un primar, un politist si un sofer, totul pentru suma modica de 300 de euro. Este inca un caz care arata nesimtirea de care dau dovada unii reprezentanti ai Justitiei din Romania. Chiar si dupa ce a fost prinsa, judecatoarea a facut tot ce era posibil pentu a stopa ancheta procurorilor.

Un accident banal
In 2008, Marioara Dumitru era un magistrat respectat la Curtea de Apel Pitesti. Drept dovada, este numita presedinte al biroului electoral la alegerile locale din comuna Bascov (Arges). Un accident banal va rasturnat insa totul.
Pe 20 aprilie 2008, judecatoarea pleaca din Pitesti spre Bascov cu masina personala, un Peugeot 206, insa la o intersectie, din neatentie, nu a respectat indicatorul "cedeaza trecerea" si intra in coliziune cu o autoutilitara de salubritate ce se deplasa regulamentar. Impactul a produs mici avarii la aripa dreapta-fata a masinii conduse de judecatoare, autoutilitara neavand nimic. Este genul de accidente ce se produc cu miile in Romania. Din intamplare, la locul accidentului se afla un agent de circulatie, insa vazand ca este vorba de un accident minor, le recomanda sa mearga la politia comunitara din localitate.

am si eu o sursa din pitesti, dar nu mai detin yiar online ...veyi daca iti foloseste la ceva in yiarul tau
Raluca Nicula a spus…
Hobbitul, e de admirat ajutorul tau. Multumesc ;)

Postări populare de pe acest blog

Concurs!!!

De dimineaţă am mers la chioşc şi am cumpărat Revista Tabu , numărul din septembrie. Ştiam că acolo se regăseşte Andreea Preda , fosta mea colegă de la Muntenia FM şi actualmente marketeriţă pe calea succesului, care povesteşte cum o concediere a însemnat pentru ea un pas către împlinirea unui vis. Revista s-a vândut cu o carte din colecţia Cotidianul , volum pe care eu îl aveam. Aşa că m-am gândit să pun la cale un concurs cu un premiu "cultural": "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Tot ce trebuie să faceţi e să scrieţi la voi pe blog recenzia unei cărţi pe care aţi citit-o vara asta. După ce faceţi asta, anunţaţi-mă şi pe mine şi poate intraţi în posesia romanului care mie mi-a plăcut foarte mult. Mult succes, hai că nu e deloc greu! :D Data limită: marţi, 1 septembrie 2009, ora 19.00 !

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...