Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2008

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Unda... VERDE

Citesc prin paginile virtuale: "NASA a ascuns existenţa extratereştrilor timp de 60 de ani".
Nu zău?! Dacă NASA a ascuns existenţa lor, ei înşişi nu au fost la fel de rezervaţi. Nişte specimene rare, fără creier, bădărane, aeriene mişună zi de zi printre noi.

Mă întreb şi eu aşa, cu mintea mea îngustă, cum e posibil ca un creier uman să conceapă că suntem singuri în Univers?

Aş blama, de asemenea, NASA pentru neruşinarea de a ascunde pentru unii existenţa lui Dumnezeu, iar pentru alţii banii munciţi.

Cheese!!!

După o emisiune în care emoţiile şi-au spus prea mult cuvântul...

Thank you

I want to thank you
for giving me the best day of my life
Oh just to be with you
is having the best day of my life



Dido - Thank You
Asculta mai multe audio Muzica »

Semne de punctuaţie

Câteodată, în albastrul apei, eşti o virgulă care coboară sub punctul umbrei mele. Alteori eşti un semn de exclamaţie care-mi iese din gură, fără să-i pese că a rănit pe cineva.
Nu mai da la o parte vălul de pe întrebarea care te macină, pentru că semnul întrebării sunt eu. Aşa sunt eu. Veşnic o întrebare. Aşa eşti tu. Veşnic un răspuns.

Google: trădare

M-am uitat pe Trafic ranking, la secţiunea căutări, şi am văzut că lumea care a intrat pe blogul meu de pe google a dat la search "trădare". Şi a găsit... Dar chiar aşa nu mai caută lumea şi altceva? Mi s-a luat să văd zilnic numai "trădare". Sau mă pregăteşte destinul pentru ceva? Hai că am început să aberez şi nu e bine. PUNCT!

Catharsis

Uitasem senzaţia aerului proaspăt impregnându-mi-se în pori. Nu mai ştiam nici mirosul apei de râu. Tocmai din aceste motive am lăsat weekendul ăsta totul în urmă şi m-am relaxat total. Deşi colegul Marian m-a înjurat că nu i-am lăsat o ştire (plecăciune, maestre, nu-i aşa că mă ierţi?), chiar dacă apartamentul cerea o cură de salubritate...
Avem nevoie de un repaos, de o limpezire a gândurilor. Ce-i drept, mult mai des.

Oraşul inteligent

În Piteşti s-au amplasat semafoare inteligente, toalete inteligente, se vor monta camere video inteligente.
Cetăţenii au fost minţiţi inteligent, furaţi inteligent.
Câtă inteligenţă zace în oraşul lalelelor.

P.S: Am mai auzit o bombă: în Piteşti vor apărea în curând şi oameni inteligenţi. WOW!!!

Cândva...

Au existat vremuri când simplitatea era întortocheată şi când cuvintele aveau mai mult sens. Oamenii păreau mai buni, purtau pe ei cojoace de modestie şi priveau viaţa cu optimism.

Au existat clipe când închideam ochii şi miroseam iarba crudă.

Au existat momente când dragostea avea alt înţeles, altă savoare. Primăvara era anotimpul florilor, şi nu momentul picnicurilor în parcurile sintetice, vara era un scăldat de câteva ore în apa râului, şi nu un topless la bazinul din oraş, toamna avea gust de legume, şi nu miros de geacă de piele. A existat, de asemenea, un timp când iarna era un colind, şi nu un patinoar de la mall.

În acele vremuri senine, pline de dragoste şi inocenţă, de ambiţie şi naturaleţe, viaţa însăşi era un etern răsărit. Acum a devenit o luptă contra-cronometru cu propriile vise.

Mâini magice

În seara asta m-am relaxat ascultând magia unor... mâini. Mâini minunate ce crează poveşti, ce înşiră pe aţă clipe, asemeni unor mărgele. Mâini ce sunt extensii ale spiritului. Mâini ce nu se tem să alerge nebune pentru a ţese o viaţă. Mâini ale unor supraoameni. Mâini ce nu sunt folosite doar pentru a sugruma perna sau ceaşca de cafea...




Ludwig van BEETHOVEN - Concert pentru pian nr.3, op.37 (complet, 3 parti)
Asculta mai multe audio Muzica »

Perle şi... rubine

Am văzut la Andreea pe blog o perlă de la bacul 2008. După o porţie zdravănă de râs, am dat un copy-paste aici:

“Basmul studiat de noi este Harap Alb şi este un basm cult pentru că este scris de un om cult, Eminescu. Atunci când cel care scrie basmul este incult şi basmul este incult, adică opus basmului cult, dar amândoua basmele sunt frumoase, numai că unul este scris într-un fel şi celălalt în alt fel”.

Cât despre perlele studenţilor de la Jurnalism, care se vor licenţiaţi, nici nu mă gândesc să intru în detalii. Nu de alta, dar s-ar simti ofuscaţi foarte mulţi foşti colegi de-ai mei. Na, că mi i-am pus în cap!