Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2015

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

În brațe la mami

Ce frumoase sunt îmbrățișările! Ele au puterea de a opri timpul și de a încălzi sufletele. Îmbrățișările ne aduc aminte că suntem oameni și că tânjim neîntrerupt după dragoste.  Brațele sunt partea vizibilă  a sufletului nostru.Copiii noștri știu asta, la fel cum și noi, ăștia mari, am știut-o cândva. În brațe la mami e ca în burtică la mami: e cald, e liniște, iar inimile își potrivesc bătăile una după cealaltă. Iată de ce micuții vor în brațe, cât mai mult, cât mai des. Nu pentru că se răsfață, nu pentru că sunt prea dependenți. Eu am învățat asta de la copiii mei, atunci când toți din jurul meu priveau îmbrățișările ca pe o dovadă de slăbiciune în relația cu pruncii. Puterea brațelor face minuni. O simplă înlănțuire umană spală sufletul, înseninează mintea și e dătătoare de speranță.
Când cineva intră în sufletul nostru, nu mai iese, pentru că acolo, în suflet, îi e cald și bine, e suflarea lui Dumnezeu. La fel și în brațe la mami.

Șoc și groază la mine în casă

Intru în cameră. Cărțile din bibliotecă sunt pe jos, amestecate cu legume de plastic, cifre cartonate și animăluțe siliconate. Tabloul e sinistru și e completat de draperiile trase în toate direcțiile. Brusc, ceva macabru îmi trece prin minte atunci când văd urme roșii pe peretele din față. Ca și cum cineva ar fi încercat să escaladeze camera, după ce s-ar fi luptat până la agonie cu vreun monstru. Mă apropii. Lumânarea parfumată de pe birou, pe care o aprinsesem cu 10 minute în urmă, era răsturnată. Frica și nedumerirea deja mă cuprindeau. Când să pun mâna pe telefon să sun la 112, îmi văd copilul ieșind de sub birou, cu mâinile roșii, mirosind a fructe de pădure.
Da. El e făptașul. După ce a stins lumânarea, Dumnezeu știe cum, a luat  ceara (fierbinteeee!) și mi-a întins-o pe perete, mânat de un spirit creativ pe care ar fi gelos și Picasso. Mulțumită lui, am acum o operă inedită în casă: pictură cu ceară parfumată, în stil suprarealist.
Și când mă gândesc că am lipsit doar cinci minu…

Oameni mari cât inima lor!

Când văd oameni trecând prin foc pentru a salva oameni, când văd cozi la centrele de transfuzii, când văd compasiune, iubire, dăruire, mobilizare, îmi dau seama că încă mai avem o speranță. Da, printre noi încă mai trăiesc Oameni. Oameni frumoși, oameni luminoși, oameni supraoameni. Lor trebuie să le mulțumim că sunt lumina noastră în întunericul lumii. Ei ne călăuzesc prin furtună ținând aprins felinarul din inima lor. 
Respect!


Revolta unui credincios

Am asistat zilele acestea la o adevărată tragedie, respectiv moartea unor tineri și rănirea gravă a altora în urma izbucnirii unui incendiu la clubul Colectiv din București. Ca o reacție pur umană și dezinteresată, sute de oameni au luat cu asalt centrele de transfuzie pentru a dona sânge și a-i ajuta astfel pe semenii lor aflați în nevoie. Medicii, asistentele, pompierii au făcut și ei un efort supraomenesc, intervenind necondiționat.
În tot acest timp, ce face Biserica Ortodoxă Română? Îndeamnă la rugăciune pentru sufletele "celor adormiți"! Nimic rău până acum, dar, la drept vorbind, ați auzit cumva că vreun preot își donează BMW-ul pentru cei vii care au atâta nevoie? Sau că un altul donează profitul pe o zi din parohie pentru a ajuta victimele/rudele vreunui năpăstuit? Dar nefericitul Preafericit ce binefaceri va face el în cazul "Colectiv"?  Nu-i problemă, ne-am obișnuit cu atitudinea asta ignorantă a multora dintre trimișii lui Dumnezeu pe pământ. Unde au fost…