marți, 31 martie 2009

Mi-am făcut trupă...

Am primit leapşa de la Ramona, una chiar inspirată, pe care o mai văzusem pe alte bloguri şi mi-a surâs ideea. Aşa că, iată despre ce e vorba şi ce a ieşit:

- mai întâi, click aici. Îţi va apărea un articol la întâmplare de pe Wikipedia. Acesta este numele trupei tale;
- click aici pentru a ajunge pe o pagină cu citate. Ultimele 4-5 cuvinte din ultimul citat reprezintă numele primului tău album;
- click aici pentru fotografii la întâmplare de pe Flickr. A treia este imaginea discului.

* Pune-le laolaltă cu un soft de editare foto.
Deci, iată trupa mea! Nu uitaţi să-mi cumpăraţi albumele. Autografele şi fotografiile se dau/fac numai după concerte. Bună seara, Piteeeeeeeeeşti!
Dau leapşa mai departe către Costy şi Andreea.

duminică, 29 martie 2009

Cutremur!!!

Otv-ul nu se dezminte. Sub deviza: "Totul pentru audienţă, dar mai ales prostie cât cuprinde!" a mai apărut zilele acestea pe sticlă un profet ce-i calcă pe urme lui Nostradamus (asta susţine el, ucenicul). Un anume domn Istrate face mare tam-tam că i s-a arătat lui în neuronu sfrijit un cutremur în care vor muri 20 000 de oameni. Cataclismul se va produce în ţara noastră, într-o zi de sâmbătă, între orele 1 şi 3. Mai mult! Ce e într-adevăr SENZAŢIONAL! e că domnul acesta a prezis cutremurul din 1977, dar cui? sau când? (Nu cumva după ce s-a produs?). Păi atunci, să mă ierte Dumnezeu, n-om fi cu toţii prooroci?
Şi din câte ţin eu minte, un personaj asemenea, dacă nu acelaşi, s-a mai perindat cu ceva timp în urmă tot la Rahat TV, făcând aceleaşi prevestiri ieftine. Dar după ce a văzut că nu i-au ieşit pasenţele cu Cel de Sus, a dispărut o vreme din ochii tuturor. Între timp a avut prilejul să mai coacă vreo dudă de cataclism care FACE AUDIENŢĂ!. Adevăratul cutremur se petrece, după cum Istrate singur ne-o dovedeşte, în capul său. Ce păcat că scara Richter nu îl poate măsura. Şi asta pentru că prostia depăşeşte uneori tehnologia.

vineri, 27 martie 2009

Tăcere deformată

Împing tăcerea afară din mine
cu picioarele minții
și o arunc în fața ta
așa deformată.

Odată cu ea îngrop în cenușă
un gând murdar
mascat stângaci
în indiferență.

martie 2009

joi, 26 martie 2009

Recomandarea zilei

Îmi place fotografia. E un domeniu care implică pasiune, talent și un ochi al minții la fel de vigilent precum cel al soacrei (:P). Urmăresc foarte multe site-uri tematice și de fiecare dată mă minunez pur și simplu de ceea ce văd. Îmi plac în special instantaneele care redau naturalețea și farmecul unui loc sau expresivitatea unei persoane. Nu mă deranjează editările în photoshop, atât timp cât sunt unele inspirate.
După cum spuneam urmăresc site-uri și bloguri de fotografie, iar astăzi o să vă recomand unul pe care l-am descoperit chiar în seara asta: Autorul este colegul meu de la Argeș TV, Costi Moraru, un tânăr care promite. Vă veți convinge dând un simplu click!
P.S.: Nu-l recomand pentru că mi-e coleg, nici măcar pentru că mi-a făcut niște portrete reușite, ci pentru că E TARE, FRATE!

KterinK

Cassa Loco sau Fără zahăr. Mi-au plăcut cândva, adică atunci când programele tv nu erau așa pline de caterincă, precum în zilele noastre. Merită să vă aduceți și voi aminte măcar de melodiile de mai jos:

Liber la liniuțe

Am postat acest video în special pentru cei pasionați... Enjoy!

miercuri, 25 martie 2009

Mai mult verde!

Întotdeauna am fost adepta campaniilor puse la cale de presă pentru scopuri nobile. A patra putere dovedeşte că poate să mobilizeze mase mai bine decât politicienii sau alte specimene. Iar când aceste acţiuni de amploare sunt unele reuşite, ba chiar inspirate, toată stima din partea mea. Deci, o bilă albă pentru "România prinde rădăcini", campania pusă la cale de Realitatea tv şi susţinută de mai mulţi parteneri. Sper să fie organizate acţiuni de plantare şi în Argeş, pentru că aş participa cu cea mai mare plăcere! Mai multe detalii aici.

Trebuie să vezi "Bolt"!

Vreţi să râdeţi cu poftă, să vă distraţi, să vă relaxaţi pentru o oră şi ceva după o zi de muncă sau chiar în week-end? Vă recomand un film care vă va plăcea cu siguranţă. Bolt este povestea unui căţeluş simpatic, vedeta unui serial de televiziune, care încurcă filmul cu realitatea, derutat de superputerile cu care s-a obişnuit pe platoul de filmare. Cea care-l va ajuta să înţeleagă lumea în care trăieşte este pisicuţa Mittens.
Vocea căţeluşului-erou îi aparţine lui John Travolta. Vedeţi aici trailerul filmului!

luni, 23 martie 2009

Braşovul - în imagini

Deşi sunt de anul trecut, aproape de septembrie, pozele îmi alină dorul de Braşov. Oraş deosebit. De abia aştept o nouă vizită!


Abonatul Orange vă dă "ignore"

Urăsc telefonul. Sună dimineața de zece ori, când mi-e somnul mai dulce, sună la prânz, sună seara, sună noaptea. Iar unii cretini dacă văd că nu răspund o dată, sună de câte zece ori să-mi spună ce? O tâmpenie, un nimic (știți vorba aia: "Fraierul insistă"). Amatorilor vizați, faceți abstracție că zilele astea am "celular" și băgați-vă unghia în gât! Adânc!

sâmbătă, 21 martie 2009

Printre ştiri şi... "Printre portocali"

În acest sfârşit de săptămână sunt de serviciu. Nu-mi place să stau departe de EL pentru că weekend-ul este momentul când îl răsfăţ şi mă răsfaţă, când ne odihnim sau facem vizite, când ne rezervăm timp doar pentru noi. Aşa că printre scris, corectat şi vizualizat ştiri, încerc să fac şi lucruri care mă binedispun, care să-mi aducă aminte că e totuşi sfârşit de săptămână. Aşa se face că azi am dat o fugă până la librărie să văd ce noutăţi mai sunt. Într-un colţ mi-a stârnit atenţia un volum al lui Vicente Blasco Ibanez (autor pe care îl ador), şi anume "Printre portocali". Aşa că să nu mai spuneţi la nimeni că astăzi şi mâine, printre picături, o să încerc să răsfoiesc cartea şi să inspir puţin romantism. Nu strică, nu-i aşa?

joi, 19 martie 2009

Un film în care muzica este personajul principal...

Aseară am vizionat cu mare plăcere filmul "The sound of music". Excepţional. Până la un punct m-am identificat cu Maria, personajul emblemă care-şi trăieşte viaţa iubind muzica sau care trăieşte muzica iubind viaţa. O lecţie de optimism pe care ar trebui să o primim cu toţii. Privind (şi ascultând) această producţie a anilor '60 îţi vei da seama că dacă nu-ţi hrăneşti sufletul, îl vei pierde încetul cu încetul. Şi ce poate fi mai grav decât un suflet în agonie, nealinat şi deznădăjduit?

Marea culturalizare?

Cotidianul, Jurnalul Naţional şi Adevărul sunt ziarele care se vând împreună cu o carte într-una din zilele săptămânii. Deja după ora 10 în zilele respective n-ai nicio şansă să mai găseşti volumele la vreun chioşc. De ce? S-au pus (brusc) argeşenii pe citit? Vor să lase o zestre culturală urmaşilor? Le vând mai departe pe un preţ piperat?
Ştii ce aş face? Un sondaj la tonetă. Câţi dintre cei care se trezesc cu noaptea în cap să-şi cumpere cărţi chiar le citesc?

luni, 16 martie 2009

Mântuirea din jacuzzi

Cred în Dumnezeu! Sunt convinsă că dacă omul ar respecta toate îndemnurile lăsate de EL pământul ar fi un al doilea Rai. Dar nu e aşa. Am văzut cum înşişi exponenţii lumii teologice tăvălesc numele Domnului, îl mânjesc cu minciuni, afaceri şi alte şiretlicuri, după care pozează în preacuvioşi. E trist. Ba nu, e strigător la cer. Cum să ai un părinte duhovnic care e mai atent la câţi bani îi dai decât la păcatele pe care ţi le mărturiseşti cu sfială sub patrafirul său? Cum să mai ai încredere că prin acel preot îţi vorbeşte chiar Dumnezeu, când el miroase a tutun, alcool sau a făţărnicie? Veţi spune că ar trebui să urmez vorba din popor: "Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice el!". Ei bine, nu sunt de acord cu ea. Preoţii ar trebui să fie exemple de urmat. De vorbe suntem sătui. Vorbele le găsim şi în cărţi, deci n-am avea nevoie de cineva anume care să ni le repete fără har şi trăire, dar pe bani frumoşi.
Ce m-a făcut să scriu aceste cuvinte? Nu dorinţa de a lovi în Biserica Ortodoxă Română (departe de mine acest gând) ci un lucru care pur şi simplu m-a şocat: Episcopia Argeşului îşi face hotel, dar ce hotel? Unul extravagant, păi ce credeaţi? Paravanul sub care se ascunde o afacere de toată frumuseţea aţi ghicit care este: construcţia cu pricina se vrea a fi un loc de popas pentru pelerini. Da, acei pelerini care Îl iubesc pe Dumnezeu, vor să cunoască lucrarea Sa, se roagă pentru mântuirea sufletului, sunt modeşti, darnici şi cu gândul numai la cele ce ţin de suflet. Pardon, greşeala mea... aceştia sunt pelerinii ăia de la carte, ăia teoretici, ăia care n-au nimic de-a face cu realitatea. Nu domne, pelerinul din ziua de azi se roagă ziua la Sfinţii de pe pereţi (dacă nu chiar la... Cutia milei) şi noaptea se desfată la saună, la jacuzzi, la masaj eventual. Unde a dispărut, fraţilor, credinciosul care se mulţumeşte şi cu o rogojină ca să-şi odihnească oscioarele ostenite, dar care este fericit şi împăcat în sinea lui că a comunicat cu Hristos?
Oare Episcopia Argeşului nu a găsit altceva mai bun de făcut cu atâţia bani decât un hotel? Oare nu mai sunt flămânzi de hrănit prin Argeş? Chiar aşa toţi săracii au primit pomană din partea mai-marilor bisericii noastre încât ultima găselniţă a fost un popas fitzos pentru pelerini (chiar, până acum pe unde or fi înnoptat sărmanii vizitatori?) Dar bisericile noastre sunt reabilitate? Da? Ia te uită, ptiu, bată-vă norocu să vă bată, de teologi iscusiţi!
Nu, deci mă doare sufletul, vă spun sincer. Chiar scriu cu amărăciune aceste cuvinte. Acum nu mai e o incertitudine. Nici măcar un tabu. Pur şi simplu înalta preoţime de pe la noi nu se mai ascunde. Nu mai poate. Pentru că ştiţi de ce? În sinea ei chiar a ajuns să creadă că face toată treaba asta... din cuvântul lui Dumnezeu. Parcă l-aş vedea pe episcop privind scurt în sus şi apoi agale în jos: „No, aşa ni-o arătat nouă Cel de Sus...”. Ce v-a arătat, prealuminaţilor, că mântuirea apare în jacuzzi?

sâmbătă, 14 martie 2009

Romanul de sex

De ce e perceput romanul de dragoste ca o literatură dedicată în special femeilor? Ce, voi bărbaţii nu iubiţi? Nu aţi nenorocit batiste şi şerveţele după o despărţire? Nu v-aţi consumat sufletul şi lacrimile totodată într-un astfel de moment sau nu aţi simţit că vă prăbuşiţi atunci când O pierdeaţi atât de uşor?... Ba, sigur că da! Numai că mai mereu vă mascaţi slăbiciunile normale în alte stări! De ce faceţi asta? Să păreţi mai puternici sau doar vă place să fiţi sadici cu voi înşivă?
Am înţeles, deci romane siropoase cu ei si ele care se lasă pradă acestor stări euforice ale iubirii adevărate nu sunteţi de acord. Strâmbaţi din nas în faţa romanelor din această categorie. Pentru voi, un autor e banal dacă scrie despre dragoste. Atunci, special pentru voi toţi aceştia care catalogaţi drept "ieftină" o astfel de poveste, aş inventa, doar pentru a vă vedea fericiţi odată, ROMANUL DE SEX. Nu daţi buzna în librării deocamdată pentru că se lasă cu ecranizări pe Channel XXX (există sau îl înfiinţez şi p-ăsta?), postul vostru preferat.
P.S.: Hai nu vă simţiţi toţi bărbaţii ofensaţi. Ca să găsesc acul şi să-l trag de urechi, a trebuit să răscolesc tot carul cu fân...

joi, 12 martie 2009

Azi fac rating, fir-ar! Hai cu porno şi maneleeee!

Mi-e scârbă de televizor de ceva timp. Toate programele s-au manelizat, kitschizat, idiotizat. Frate, înafară de ştiri, de unde mă informez, n-am ce să văd! E strigător la cer. Adicătelea toată populaţia României e incultă, analfabetă şi dependentă de "Mor duşmanii miei" sau "Oooof, viaţa meaaa" de numai d-astea ne serviţi? Hai să fim serioşi şi rămâneţi voi cu jegurile umane pe post de telespectatori...
Aţi observat, cu siguranţă: România e ahtiată după porno: vedete porno, eleve porno, pitici porno, babete porno, prostie porno! De asemenea, ne place să ne arătăm muşchii din dotare şi mintea zero barat ca să demonstrăm cât de tari suntem şi cum îi facem "pă fraieri" (apropos... Nikita asta cine e, cu ce se ocupă şi mai ales DE CEEEE?).
Nu, staţi aşa că n-am terminat. Acum urmează partea cea mai frumoasă a televiziunilor din România! Toate, absolut toate, tânjesc după un Dan Diaconescu mititel, penibilel şi rating-ist (nu vă uitaţi în DEX că n-o să găsiţi cuvintele!).
Oare până unde se va ajunge cu prosteala boborului? Am şi un răspuns: mai e mult până departe, minunata criză de-abia a-nceput...

Adamantin

Sunt fana Denisei Popescu. O femeie frumoasă din toate punctele de vedere. Şi deşteaptă! O scriitoare complexă şi fascinantă, o prezenţă care te copleşeşte. Aici am citit un articol al ei care mi-a ajuns instant la suflet. Ce ţi-e şi cu femeile astea îndrăgostite!... :D
Bonus! O poezie:
Adamantin
Adamantin, adamantin,
Mai cade-un fruct,
Lacrimă-n vin,
Poteca Raiului o-nclin,
Să urci subţire,
În sandale,
Cât încă mai eşti fată mare
Şi pulberile dau răcoare…
Mireasa mea cu nări de crini,
De dor de tine mă-mpelin
Câte puţin, câte puţin,
Cu capu-n nori
Şi norii-n vin,
Adamantin, adamantin.

!!!!!!!!!Cum să faci 1 milion de euro într-o lună!!!!!!!!

Crezi că ştiu? Şi, chiar dacă aş ştii, nu ţi-aş spune :)) Mă poţi acuza?

miercuri, 11 martie 2009

Cariera de piatră de la Primărie

Poate unora dintre voi materialul de mai jos o să vi se pară tras de păr. De asemenea, mulţi dintre voi cei care o să-l vizualizaţi o să spuneţi că nu sunt normală la cap. În ambele cazuri aveţi dreptate. Deh, ce să fac şi eu! Mă iau de mână cu Pendiuc.

Sus, la munte-n primarie

Incert

Vă pasă de voi cei de acum câţiva ani? Vă mai interesează ce vă doreaţi atunci şi ce vă doriţi acum? Contează doar prezentul şi viitorul pentru voi?
Eu sunt una dintre acele persoane care cred că trecutul e cel care ne formează. El e temelia. Totuşi, şi acest trecut a fost cândva prezent...

luni, 9 martie 2009

Stropi de suflet argeşean I - Obicei de Mucenici

Comuna Mălureni, 9 martie 2009. Primăvara îşi face loc uşor-uşor în viaţa sătenilor. Rulând în zorii zilei pe şosea, zăreşti soarele printre plutele de pe margine şi te gândeşti că într-adevăr, ziua mamei a binecuvântat cumva zona, recompensând-o cu sărutul florilor. Prin parbriz simţi cum pământul revine la viaţă, respirând prin iarbă şi copaci aproape înmuguriţi. Undeva la stânga, apuc pe un drumeag de ţară, încă afectat de topirea zăpezii şi de ploaia de acum câteva zile. După câteva minute de mers agale, ajung la destinaţie cu răsuflarea tăiată: sunt acasă. Şi cel mai important, sunt acasă în Ziua de Mucenici.
Primăvara are gust. Şi eu ştiu care e, pentru că l-am încercat astăzi, din nou, după un an. Da, primăvara are gust de “măcinici de Zgaroieşti”. Aici, într-un sătuc de la poalele dealurilor, binecuvântat cu aer proaspăt, timpul pare că a stat pe loc. Şi bine a făcut. În fiecare an, de 9 martie, sătenii sărbătoresc primăvara şi viaţa, şi totodată curajul exemplar de care odată au dat dovadă cei 40 de sfinţi care s-au sacrificat pentru credinţa lor în Dumnezeu.
În această zi, familia se reuneşte pentru a face curăţenie în grădiniţa casei. Resturile adunate din furci şi greble se strâng la un loc. Capul familiei dă foc grămezii, iar atunci când flăcările se mai potolesc copiii sar de trei ori peste foc. Legenda de aici spune că astfel tinerii sunt feriţi de boli pentru tot anul, fiind totodată purificaţi şi binecuvântaţi de cei 40 de mucenici.
În tot acest timp, în casă se prepară “măcinicii”, desertul tradiţional pentru această zi a anului. După ce a frământat coca şi a împletit nişte covrigi mărunţi, gospodina casei i-a pus la fiert, presărând sare fină. Când mucenicii dau semne că sunt gata de consumat se iau de pe foc şi se servesc pofticioşilor alături de un praf de zahăr vanilat, o lingură de zahăr tos şi încă una de nucă măcinată.
Obiceiul se mai păstrează pe Valea Vâlsanului spre deosebire de altele care au dispărut odată cu cei care credeau în ele. Care sunt acestea din urmă şi ce a pierdut Argeşul prin îngroparea lor, aflaţi în zilele următoare, sub acelaşi generic: „Stropi de suflet argeşean”.

duminică, 8 martie 2009

Stânga unu, dreapta doi, c-aşa-i drumu' pi la noi!

Suntem în România secolului al XXI-lea. Da, deşi e greu de crezut, în mileniul trei în Argeş încă sunt uliţe impracticabile, în care atunci când plouă puţin mai mult oamenii rămân izolaţi. Mai mult, acestor săteni nici vizita rudelor de la oraş nu le mai poate alina suferinţa. De ce? Vedeţi în materialul următor, realizat de colegul Rechinu:
Drumul ologilor

sâmbătă, 7 martie 2009

Spectacolul ştirilor

Cea mai tare retrospectivă făcută vreodată de un post de televiziune. Vizionaţi şi-mi veţi da dreptate :D

vineri, 6 martie 2009

WebEvent cu succes

Am asistat cu plăcere la prima ediţie a Webevent-ului. Am cunoscut oameni inteligenţi, care ştiu foarte bine cu ce se mănâncă online-ul şi care vor să împărtăşească din experienţa lor şi celorlalţi. Am ajuns la Yaky Center pe la 11.00 şi încă nu începuse conferinţa. Am mai aşteptat cam o jumătate de oră până s-au strâns aproape toţi pentru a se da startul evenimentului. În sală au fost cam 50 de persoane, lucru care mi s-a părut super tare, sincer mă aşteptam la maximum 25 de oameni. Majoritatea studenţi (aşa a ieşit la "recensământ"), pasionaţi evident de oportunităţile onlineului, dar şi foarte deschişi şi interesaţi de discuţii (d'ooh!).
Prima expunere a fost a lui Alin Mechenici, preşedinte la PR Pătrat, despre Criza de comunicare, insistând pe faptul că managerul trebuie să comunice foarte mult cu angajatul, chiar să socializeze des cu el "la o ţigară".
Au urmat Justin Kadima de la Republika Interactive şi Tudor Totolici de la MB Dragan care au purtat o discuţie de tip ping-pong cu cei prezenţi. În timpul ăsta am "sustras" câţiva participanţi în hol pentru a da scurte interviuri @ Argeş TV.
Apoi a urmat prezentarea lui Adi Stan de la DWD Software (sponsorul principal al evenimentului) cu o paralelă între site şi... un copil. De fapt, ipoteza a fost că să concepi un copil e uşor (ca şi realizarea unui website), dar să-l creşti (respectiv să-l întreţi) este mai greu. Adrian Soare ne-a spus cum stă treaba cu Marketingul viral, dându-ne exemple foarte bune în acest sens (prezentarea sa mi-a plăcut cel mai mult) - Ah! Şi Adi, nu te iert că n-ai dat ca exemplu concludent de viral ştirea Bâlci de bâlci made by me. :P. Au urmat Silviu Antone, de la epitesti.ro, timp în care am realizat că nu numai bucureştenii sunt specialiştii online-ului, îi avem şi noi pe ai noştri şi suntem mândri de asta. Felicitări, Silviu, atât pentru ceea ce faci, cât şi pentru cum pui în valoare ceea ce faci. Nicoleta Magargiu a prezentat site-ul Hello Piteşti fără emoţii, sigură pe sine... Bravo!
Apoi a intrat în "scenă"... Pitiiiiiiicu supărat foc şi pară pe site-urile cotidianelor piteştene (în special pe cel al Curierului Zilei). Totuşi, a spus despre cel al Argeş TV... că "e drăguţ". Am reţinut! Dăm o bere ca să te "revergorăm". Ultimul vorbitor (dar nu cel din urmă) a fost Andrei Ruse, autorul cărţii "Soni" (volumul s-a vândut foarte bine în special datorită mediatizării pe internet).
1. A fost foarte frumos la WEBEVENT, mă bucur că am cunoscut specialişti, că am asistat la nişte prezentări reuşite şi că... am descoperit că Piticu e chiar OK, n-are fumuri cum se zice şi e foarte inteligent!
2. Din păcate n-am apucat să vorbesc prea mult cu Oana despre cartea ei de succes, deşi mi-aş fi dorit taaare mult sau cu Marius despre... orice... pentru că s-a grăbit să plece!
P.S. (Întotdeauna există unul): Dumis, Killer, Ramona, Cristi şi toţi cei care v-aţi implicat în organizare, nu pot decât să vă felicit pentru ce aţi făcut! Să ne vedem în toamnă cu o ediţie şi mai reuşită!
LATER EDIT: video & foto:




Aici aveţi poze câte vreţi!!!

joi, 5 martie 2009

"Nu ştiu nimic"

Se apropie 8 martie. Ziua doamnelor şi domnişoarelor din vieţile noastre. Zi în care ele zâmbesc mai mult ca oricând şi se bucură de dragostea celor din jur. Ador ziua asta! Când mă prefac că nu ştiu că el a fost grijuliu din timp şi s-a gândit la un cadou potrivit pentru mine. A fost atent la ce mi-a stârnit atenţia, a pus întrebări referitoare la obiectul respectiv şi şi-a făcut deja un calcul dacă îi ajung banii să-l achiziţioneze.
Repet: în tot acest timp "eu n-am ştiut nimic". :D

miercuri, 4 martie 2009

Delicate

O piesă dintre multele pe care le ador. Ascultaţi şi voi cei care nu uitaţi să vă gândiţi şi la suflet în vâltoarea de aparenţe.

marți, 3 martie 2009

Paşi...

V-aţi simţit vreodată străini de prezent? Goi şi nesiguri, mici şi insignifianţi? Eu da. Şi în acele momente îmi caut un loc de refugiu, o evadare din cotidian. De multe ori nu reuşesc. Şi tot ceea ce capăt e doar mustrarea "Eşti prea sensibilă!". Ei bine, sunt. Aşa m-a construit Dumnezeu! Mă bucură că răutăţile oamenilor nu m-au transformat într-una ca ei. Nu! Eu am învăţat să răspund cu bine la bine şi, ceea ce e şi mai grav, cu bine la rău. Aşa că nu m-aştept să-mi ridice cineva statuie, n-am nevoie să-mi laude cineva meritele. Mă autoevaluez, şi dacă trec de propriul ochi critic, e de bine. Nu pup pe nimeni în dos ca să primesc o avansare, nu am rude sus-puse care să-mi pună o pilă la vreun job şi cu toate acestea uite că reuşesc pe capu' meu. Fac un pas înainte şi, din când în când, câte unul înapoi. Nu aşa procedează orice învingător?

Header de fitze! :P

Am intrat în rândul bloggerilor emancipaţi! Am header! Pentru asta îi mulţumesc colegului meu supertalentat Polonezu', care nu a zis pas rugăminţii mele. Nu-i aşa că arată bine? (De calităţile fizice ale Polonezului nu mă îndoiesc, vă întrebam de header). Eu sunt foarte mulţumită! :D

Recital de mărţişoare

luni, 2 martie 2009

S-a terminat "jmecheriaaa"

Trebuie să ştiţi tricourile alea "jmechere" cu "Gigolo italiano". Toţi cocalarii emancipaţi aveau una bucată pe care o afişau ţanţoşi pe la toate evenimentele mondene la care se perindau, gen: discoteca din cucuruz sau barul de la colţu uliţei Toaca cu bulevardu' Ţăranul Expirat.
Neah... acum fitzele în materie de vestimentaţie ruralo-manelistică au căpătat un upgrade direct proporţional cu prostia din capul posesorului. Deci, da! Se poate mai rău decât "Gigolo italiano", "De Puta Madre" sclipicios, asortat cu botul ascuţit de la pantofi. Uitaţi dovada!

Mărţişor pentru voi

Chiar dacă ninge şi e destul de urât afară (chiar! aţi remarcat că ninsoarea e mult mai frumoasă în preajma sărbătorilor de iarnă?) eu am început săptămâna cu dreptul. La serviciu colegii m-au întâmpinat cu flori şi mărţişoare şi am intrat foarte bine în atmosfera de primăvară. Şi eu am dăruit la rândul meu simboluri drăguţe, şi asta pentru că ador să văd bucuria pe chipurile celor dragi. Vă doresc tuturor o primăvară caldă, senină şi plină de dragoste!

P.S.: Şi nu... urarea nu e doar pentru doamne şi domnişoare. E şi pentru bărbaţi în egală măsură! :D

duminică, 1 martie 2009

E primăvară


Vine, vine primăvara! Știu, nu vă spun o noutate, doar vă aduceam aminte :D
Am o floare pentru voi și o melodie ca să intrați mai bine în ritmul lui martie!


VIVALDI-PRIMAVARA