Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire
Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise.

Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D

Comentarii

gamalia a spus…
Mie imi place foarte mult...
simona s a spus…
Foarte tare ! sa fie intr un ceas bun ! :* pup , raluca !
ioana a spus…
stii ca dai un campari daca o sa castigi, nu? :D
Raluca Nicula a spus…
campari sa fie , Ioana, mai ales ca de pe blogul tau am aflat de concurs :D
Raluca Nicula a spus…
Ema si Sim, stiti ca pentru mine conteaza f mult parerea voastra :D
Geocer a spus…
Bafta multa. Mie-mi place cum ai scris. Acum, depinde ce-o sa zica si juriul.
Irina Patrascu a spus…
Mult aucces!Sunt sigura ca o sa spulberi concurenta!
Alina a spus…
Sa fie cu succes! Sa ne tii la curent.
remus-eduard a spus…
bă, deci m-ai făcut praf. aveam de gând să mă bag şi eu, dar mi-a pălit orice intenţie. eşti grozavă. rupe-i pe toţi!
îţi ţin toţi pumnii.
să bem, carevăsăzică, în cinstea lui Eminovici. Cred că ar fi fost un super tare blogger, ar fi spart tot.
Raluca Nicula a spus…
George, Irina, Alina - sper sa fie cu noroc.
remus-eduard - ma bucura ceea ce ai scris. Nu te lasa, inscrie-te, stiu sigur ca ai f multe sanse. Multumesc! :D
Roxana Dobrinoiu a spus…
Multa bafta.Sunt sigura ca te o sa te descurci foarte bine.Am incredere ca tu vei fi printre castigatori.Pup.
Oana a spus…
Mda, pana si eu voiam sa bag, dar nu mai bag. Iti tin pumniiiiiii
Raluca Nicula a spus…
Oana, baga-teeee! E nevoie de proza arhiscurta cu elfi, asculta-maaaa!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…