Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2011

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Azi nu scriu... oarecum

Când n-am chef de scris, citesc. Așa că vă recomand și vouă câteva articole și postări de pe bloguri care mie mi-au plăcut. În primul rând aveți aici o scriitură cum rar mi-a fost dat să întâlnesc! Apoi, aveți aici de văzut un trailer la o carte pe care sigur o s-o citesc! Aici și aici vă dau și ce-am mai scris eu în ultimul timp, ca să vedeți că nu stau degeaba, chiar dacă așa pare. În continuare, vă mai rețin atenția cu un blog care o merită pur și simplu! Cam atât, pentru moment. Și pentru aceia care încă nu știu, lenea chiar doare! Au!

Cu faţa spre cer

Da, te-am înşelat! Mă uit acum în ochii tăi albaştri şi-ţi mărturisesc cu sinceritate. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Privirea mi-a alunecat pe oameni fără chip, pe străzi care aleargă, pe clădiri cu pereţi morţi, pe nimic care să fie, de fapt, mai bun ca tine. Şi totuşi... Ieri, când ţi-am privit chipul trist am înţeles. Ţi-ai dat seama. Dar de ce n-ai făcut un caz din asta? Puteai să arunci cu ploi în mine, să mă pui la pământ doar dintr-o simplă descărcare de nori, să-mi faci ceva, că doar putere ai. Mi-ai spus doar atât: "Copil rătăcit, cândva te vei întoarce la mine!". Ai dreptate, dragul meu! Mi-e dor să-ţi alerg printre stele şi apoi să le număr, să-ţi desenez cu degetul un alt soare, mai mic, care să-l ţină de mână pe "cel mare", să te inspir în fiecare zi. Fotografie preluată de aici! P.S.: Voi când aţi privit ultima oară, cu adevărat, cerul?

Note din concediu

Ca un angajat cu acte în regulă ce sunt, de aproape o săptămână mă aflu într-un concediu binemeritat. Nu cred că am avut vreodată în viaţă o vacanţă atât de plictisitoare şi de plină de lene. Dar eu ador plictisul. Ador lenea. Deci, e de bine. Timp pentru mine, de asta am avut parte berechet. Am încercat pe cât posibil să evit site-urile de ştiri, televizorul, ziarele. În mare parte, mi-a reuşit. Şi ştiţi ceva? Chiar se poate şi fără, deci... decât un cetăţean dezinformat, mai bine unul neinformat. Uraaa! sau mai bine zis Evrikaaaa!!! Serios acum, prea mi s-a luat de tot, îmi vine să mă duc în munţi. Pustnică mă fac, mai greu va fi făr de blog, la ăsta chiar nu pot să renunţ, chiar dacă în ultimul timp am cam făcut de râs neamul bloggerilor. Am scăzut de tot, nea' Zelist ţine să-mi reamintească asta aproape zilnic. Nu-i nici ăsta un capăt de ţară, nici măcar un capăt de aţă, aşa că... Uraa şi aici! În altă dezordine de idei, am văzut, tată, la filme, să-mi iasă pe sub nas. N-are ro

Tablou în versuri

Nu cred că aţi trecut prin copilărie fără să aveţi pe buze o poezie a Otiliei Cazimir. Că a fost vorba despre "Gospodina", "Puişorul cafeniu", "Unde-s ochelarii?", "Baba iarna intră-n sat", sau "De pe-o Bună dimineaţă", toate au spus în versuri poveşti şi întâmplări care ne-au alinat sufletele. Eu, azi, chiar dacă nu mai sunt un copil, recit, cu îngăduinţa dumneavoastră, o poezie care îmi aşterne în faţă un splendid tablou glaciar. Otilia Cazimir - Vis Alb Aş vrea cu tine să mă duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Când gheaţa mării clare se desparte În blocuri plutitoare de cristal. Desfăşurând culorile-i spectrale, S-ar înălţa deasupra noastră ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpură, de aur şi smarald. Banchiza albă ne-ar aşterne-n faţă Covoare de omăt imaculat. Şi-n adăpostul mic, scobit în gheaţă, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mpărăţie de zăpadă, S-ar aduna fantasticul norod Al nopţilor polare, să ne v

2011

Bine v-am găsit sănătoşi şi voioşi în noul an. "A trecut 2010, urmează 2012", am văzut asta pe tricoul lui Andi Moisescu, la prima emisiune Apropo tv din 2011. Deci, mai avem puţin şi o să transmitem în direct, pe blog, pe facebook sau pe twitter chiar Sfârşitul Lumii, asta da şansă, nu? Dar, până atunci, să trăim prezentul, zic. Eu ce să fac... Noul An numai nou nu e... acelaşi job, aceleaşi colege, aceiaşi prieteni, aceeaşi casă. Numai soţul e acelaşi şi mereu altul, să-mi trăiască! Crăciunul a trecut, la fel şi Revelionul, cred că n-am avut sărbători mai fără "feeling" ca acestea, parcă a trecut Grinch şi pe la mine, zău. În rest, sunt bine, citesc o carte frumoasă cu recomandări bune, mă bucur de zăpadă (şi ce dacă acum mă vor înjura toţi şoferii!) şi, în general, trăiesc :D. Să ne citim cu bine! magazin produse bio