Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O noapte cât un an

Am petrecut bine de Sărbători. Şi prin petrecut nu înţeleg stat la o masă, băut bine, mâncat peste măsură, ci mai degrabă lenevit cât îi ziulica de lungă. Da, mi-am permis să stau în pat cu orele, să mă uit la filme, să râd cu poftă. Asta mai mult în perioada Crăciunului, că de Revelion am fost niţeluş mai activă. Am fost la mătuşa mea, acolo unde ne-am strâns şapte inşi, am păpat, am râs (unchiul e pur şi simplu un om de milioane) şi ne-am simţit cu toţii bine. Soţiorul s-a străduit să cânte la acordeon (între noi fie vorba, nu i-a reuşit), iar moi l-am filmat (spre binele său de om onorabil nu se cuvine să arătăm boborului acele imagini) :)) După miezul nopţii, când deja trecuserăm în 2010, şi trebuia în consecinţă să fim mai bătrâni şi mai înţelepţi cu un an... ce credeţi? Tot aşa nebuni am rămas. După ce am ciocnit şi am fost blagosloviţi, am primit "Capra":
Şi-am mâncat, şi iar am halit, şi din nou am îngurgitat, da' tot biscuite în dungă mă numesc. Nu s-a pus şi pace nici măcar un sfert de kg (nu că mi-ar părea rău!)
După cum vedeţi, am început anul bine. Şi nu mă refer la bucate, ci la faptul că în primele zile din an i-am avut alături pe cei mai dragi dintre cei dragi. Voi cum v-aţi petrecut?

Comentarii

gamalia a spus…
Din pacate pentru mine, eu am avut parte de un inceput de an ceva mai in negura...
Roxana Dobrinoiu a spus…
E bine de tine .Eu de cand am intrat in concediu, de pe 23, m-am ingrasat 3 kg. Poop si un an nou fericit.!
Geocer a spus…
Si eu m-am ingrasat in concediul asta. Cu 250 g, aproximativ.
Irina Patrascu a spus…
Iti doresc ca noul an sa iti aduca multa liniste in suflet,sa mentina dragostea in familia ta si sa aduca un nou membru in familie,nu?:)

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…