Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2010

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O vineri cu bloggeri şi "Parfum..."

Vineri a fost din nou Clubul bloggerilor, adică seara aia când ne întâlnim, punem ţara la cale şi ne lăudăm cu ce am mai citit. De această dată am fost mai puţini: Geocer, Ema, Adi-Canguru', Oana, Sorin şi Alin. Am încercat din răsputeri s-o tragem pe Oana de limbă şi să ne dezvăluie ce face personajul real George Cernătescu în cartea ei: "Parfumul văduvei negre". Dar n-a vrut şi pace. Într-un final, lui Sorin, soţul ei, i s-a făcut milă de noi şi ne-a promis că ne trimite el pe mail manuscrisul, contra unei sume frumuşele. Cu toată curiozitatea noastră înnăscută, a trebuit să zicem pas, nu de alta, dar e criză şi pentru bloggerii cititori. În rest, am vorbit despre lansările de carte de prin urbea noastră şi ne-am simţit bine împreună la final de săptămână. Tema pentru data viitoare: de citit cea mai nouă capodoperă a Oanei Stoica Mujea, ceva cu bloggeri mulţi şi, desigur, cu simpatica Lala. Dacă vreţi şi voi să vedeţi despre ce e vorba, trebuie să cumpăraţi cel mai nou n…

Mărţişor

Câteva mame, fiice şi bunici din Piteşti vor purta în luna martie la piept mărţişoare din inimi curate şi mânuţe plăpânde de copil.
Elevii Şcolii Nr. 14 au confecţionat în orele de "Abilităţi practice" mărţişoare şi felicitări, după care le-au oferit spre vânzare la o tarabă improvizată din catedre şi bănci chiar pe holul instituţiei de învăţământ. Rolul acţiunii a fost unul umanitar, micuţii întinzându-i astfel o mână de ajutor unei colege bolnave, care are nevoie de sprijin financiar mai mult decât ei. Cumpărătorii au fost tot elevii şcolii care au declarat cu zâmbetul pe buze că de abia aşteaptă să-şi surprindă plăcut fiinţele cele mai dragi. Am uitat să vă spun: aproape toate cele 600 de obiecte s-au vândut într-o singură recreaţie.

Apel către voi toţi

Eu vreau să ajut. Tocmai din acest motiv public acest apel disperat lansat de prietenii şi familia unui tânăr bolnav, în speranţa că voi nu veţi rămâne indiferenţi. Ştiu că sunt blogurile pline de astfel de strigăte de ajutor. Ştiu că unii veţi trece nepăsători şi pe lângă acesta. Dar eu încerc, pentru că ştiu că printre noi sunt şi oameni cu suflet mare. Aşadar: “Bolnav am fost şi m-aţi cercetat”

Povestea noastră… ca atâtea altele, toate cu un fond comun : suferinţa celor în cauză, dar şi a noastră a celor care asistăm neputincioşi de pe margine.
Laurenţiu este un băiat model : ascultător, respectuos, conştiincios la serviciu, urmarea şi perfecţionarea lui profesională urmând cursurile unei şcoli liceale.
Nutrea o dragoste deosebită pentru mama sa, din nefericire dumneaei suferea de o boală de inimă şi a decedat fulgerător, acum un an, în plină stradă. Poate moştenirea acestei boli, poate enormul consum psihic suferit la pierderea fiinţei iubite au agravat această cumplită nenorocire ce …

Clasic românesc

A înnebunit lumea de tot, dar asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Auzi, copiii bogaţi să nu mai primească alocaţii! Să beneficieze de acest drept doar sărmanii, că doar ei sunt copiii statului. Să vezi cât de eficientă va deveni de-acum producţia de rromi la hectar! Să nu mai mire pe nimeni că în câţiva ani vom ajunge minoritari în Rromânia (sau suntem demult?). Adică e rău să vrei să câştigi bani mai mulţi, să te îmbogăţeşti treptat şi să contribui în acest mod la dezvoltarea ţării? Păi dacă Statul îi încurajează pe săraci, hai să nu ne mai sinchisim să muncim, să stăm acasă şi să primim ajutoare sociale de la Boc. Clasic românesc.

"Eu când vreau să fluier, fluier"

Românii noştri sparg tot... în materie de filme. O altă producţie autohtonă, de data aceasta realizată de Florin Şerban, a făcut furori la Festivalul de Film de la Berlin, obţinând două premii. Până acum, dintre premiantele noastre mi-au plăcut "432" şi "Amintiri din Epoca de Aur", asta în timp ce "Poliţist, adjectiv" m-a plictisit şi iritat la culme (după 40 de minute de lălăială am cedat). Aşa că, aştept să văd "Eu când vreau să fluier, fluier". Pare interesant.

La semănat

A venit primăvara şi eu vreau cu tot dinadinsul să n-o las să stea doar afară. Am invitat-o în casă, nu m-a ascultat. Noroc că mi-am adus repede aminte de proverbul ăla: "Cu o floare nu se face primăvară". Dar cu mai multe? Eh, asta e şansa mea, mi-am zis. Aşa că am mers în hypermarket cu al meu domn şi am cumpărat seminţe de flori, o stropitoare, substanţe nutritive şi pământ. Am venit repede acasă, am curăţat cele trei jardiniere din balcoane şi ne-am apucat de semănat minuni colorate. Ce-o ieşi? Urmează să vedem. Dar eu cred că primăvara va fi invidioasă, mai ales că am de gând să îmbogăţesc şi colecţia florilor din apartament.

Make love, not war!

Este că dragostea n-ar avea acelaşi farmec fără muzică? Sau invers? Pentru că ne aflăm în "zilele iubirii", m-am gândit să postez aici câteva melodii d'amour care-mi plac foarte mult. "Iubiţi-vă mult!" v-ar zice Mircea Radu. Eu însă vă zic "Iubiţi-vă bine!" Let's blues! * Aaron Neville & Linda Ronstadt - Don't know much * Extreme - More than words * WET WET WET - Love is all around * Celine Dion & Garou - Sous le vent * Scorpions - Still loving you * Queen - Love of my life * Holograf - Să nu-mi iei niciodată dragostea * Bosquit0 - Două mâini * Bon Jovi - Always * Michael Jackson - You are not alone * Foreigner - I want to know what love is * Patrick Swayze - She's like the wind * Michael Bolton - Said i loved you but i lied * Brian Adams - Everything i do And, of course, THIS

Palmele din photoshop

Nu ştiu de ce ne mai mirăm, fraţilor, că prin şcoli se bat profesorii cu profesorii, profesorii cu elevii, profesorii cu poliţiştii. Într-o ţară în care însuşi Zeus îi aplică una bucată în faţă unui copil şi e absolvit de vină, ce pretenţii să avem de la muritorii de rând? Eu zic totuşi că palmele astea au fost făcute în Photoshop şi apoi mişcate în Adobe Premier cu pixelul albastru.

Recomandare: Blogul lui Alex Şerban

Sunt puţine site-uri şi bloguri la care mai am reacţii de genul "wow!" atunci când le descopăr. Majoritatea celor pe care le parcurg nu mă mai impresionează în mod deosebit, poate fiindcă m-am obişnuit, tot citindu-le, cu abordarea autorului, cu tipul său de scriitură. Dar aseară am găsit un blog deosebit. Original, spontan, creativ, inovator. Şi unde mai pui că este chiar al unui piteştean. Despre Alex Şerban este vorba. Eu îl ştiu pe tip mai mult din auzite. La seminariile de fotografie şi tv, asistentul universitar Remus Cârstea ni-l descria ca pe un absolvent de perspectivă de care cu siguranţă vom mai auzi. Anii au trecut, facultatea aşijderea, iar pe Alex Şerban îl descopăr acum prin ceea ce face foarte bine. Daţi click aici pentru blogul său. Mi-a plăcut în special materialul despre d-l Nicolae Bănică, actor al teatrului "Aşchiuţă"!


Dacă v-au convins fotografiile lui, aflaţi că şi pe http://www.epitesti.ro/ mai puteţi găsi nişte instantanee reuşite din Piteşt…

Veşti bune şi nebune

Aşa m-am iubit cu o gripă de Sfântul Valentin!... M-a ţinut în pat toată ziua. Noroc că amantul Bogdan Nicula m-a înţeles şi mi-a adus papa şi ceai la botu' calului, altfel nu ştiu ce m-aş fi făcut.
Că veni vorba despre Sfântul Valentin, am aceeaşi părere cu Alina, aşa că, decât să plictisesc cu aceeaşi idee, mai bine citiţi la ea. În altă ordine dezordonată, vă mai îndemn încă o dată să citiţi recenziile de pe http://www.clubulbloggerilor.wordpress.com/, pentru că i-am făcut şi botezul lui Mişu Alexandrescu pe acest blog colectiv de opinii individuale :D Enjoy! Încă ceva! Doamna Stoica Mujea, soţie, fiică, scriitoare, bloggeriţă are o veste extra pentru toţi fanii ei: "Parfumul văduvei negre" iese, în sfârşit!, de sub tipar în 9300 de exemplare. Dacă le vinde pe toate (ceea ce este mai mult ca sigur, după opinia mea), Oana noastră va face cinste mare la club (cred?!).
Este că v-am adus veşti bune... de salvare?
Acestea fiind zise, vă salut şi vă doresc o săptămână superbă, …

Iar ne-am întâlnit

UPDATE: POZE AICI! Clubul bloggerilor a avut aseară parte de cea mai numeroasă audienţă de la înfiinţare. "Librăria mea" (str. Crinului, nr. 51) ne-a primit cu uşa larg deschisă şi ne-a pus la dispoziţie şi vreo trei mese, că aşa e ea librărie nu numai cu cărţi ci şi cu suflet mare. Păi am fost aşa: eu, Oana Stoica Mujea, Ioana, Ema, Mişu Alexandrescu împreună cu frumoasa soţie - Alina, Adi Enache, Adi Preda, Dan Badea, Geocer, Remus (Papabembe) Ştefan, Alin. Ne-am discutat, ne-am băut, ne-am râs. Sâc! Şi nu uitaţi, citiţi-ne şi aici!

Coşmarul unei nopţi de iarnă

Iarna nu-i ca vara! Nimic mai adevărat. Termoficarea, această Muma-Pădurii a zilelor şi locurilor noastre, a îngheţat apa de la robinete şi din calorifere. Acum, piteşteanul cel oropsit, ai cărui nervi au ajuns la limită, e nevoit să mai pună încă o plapumă peste el. Cui să se plângă? Ce să facă? Tace şi înghite. Îşi aduce însă aminte cum prin toamnă primarul îl ameninţa că dacă nu-şi achită facturile la utilităţi, pac! vine omu' negru şi-i taie tot. S-a conformat piteşteanul nostru, a strâns bani, a plătit căldura şi apa caldă, dar ce te faci? Când vântul taie în carne vie, când bieţii şi nestingheriţii maidanezi urlă din toţi bojogii, când pietrele crapă una câte una... caloriferul său cel racordat la soba Piteştiului... e bocnă! De supărare, locatarul îngheţat îi trage cu sete nişte şuturi şi-o înjurătură: "Tu-ţi maica mă-tii de drăcie! Na d-aici! Te-ncălzesc eu de nu te vezi!". După câteva minute, omul nostru, satisfăcut de chelfăneala aplicată noului său frigider, a…

Dansul pinguinului

Ştiţi expresia cu nunta fără lăutari. Vreau să vă spun că s-a dus naibii. Acum se zice aşa: "...ca nunta fără dansul pinguinului". Pinguinul ăsta ar fi el simpatic dacă nu ar fi atât de lung şi agasant, dacă nu ar ţopăi atât de-ţi ajunge stomacul în gât şi apoi în picioare. Dar e tare haios, trebuie să recunosc. Spun asta pentru că week-end-ul trecut l-am dansat şi eu pentru prima dată. Ce-am mai râs!

Milă

Îmi e milă de tineri fără viitor, de copii maltrataţi, de oameni în floarea vârstei care se duc din cauza unor boli nenorocite, de bătrânei gârboviţi cu feţe blajine, de oameni fără copilărie, de cei cărora li se fac nedreptăţi doar pentru că au firi timide şi supuse, de părinţii care suportă palme de la copiii lor, de cei care se uită în oglindă şi văd cum se duc uşor-uşor. Mi-e milă şi de mine, că sunt nevoită să văd toate astea...

Ca să vă ameţesc de tot, dragilor

Fix de aia vă mai las aici un fragment care are legătură cu chestiuţa de mai demult. Ştiu că n-o să mai înţelegeţi nimic, iar conexiuni nici n-aveţi cum să faceţi pentru că ele sunt încă în capul meu acum. Aşa că încercaţi să luaţi textul ăsta aşa cum e: o mărturisire sinceră a unei firi sensibile. Aşa ca mine :P

"- Neastâmpăratule, te-ai îndrăgostit la prima vedere... Asta da literatură, râse zgomotos scriitorul, după care transformă totul într-o mină serioasă, văzând că omul din faţa sa pare deranjat de atitudinea ironică.
- Păi cum nu, dragul meu! Spune-mi şi mie cum să nu te îndrăgosteşti nebuneşte de o aşa fiinţă. Ce, crezi că unui bătrân de şaizeci de ani nu-i e dat să-şi piardă minţile din dragoste? Ba da, băiete. Şi când, în toată viaţa ta, ai văzut şi ai încercat mai multe dame de diverse vârste şi categorii sociale, şi când remarci că toate seamănă oarecum între ele, cum să n-o alegi pe cea care, fără să-şi propună asta, este cea mai interesantă?"

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mi…

Pentru desăvârşitul care este

Să fie cu dedicaţie, fără număr, pentru bărbată-meo pentru că de dimineaţă îmi atrage atenţia, pe messenger, în felul următor: "Nu crezi că a trecut cam mult timp de la ultima ta postare?" şi îmi ataşează simpatic la zicerea lui cea plină de mustrare constructivă un d-ăla cu limba scoasă. Deci, am cel mai înrăit fan, mânca-l-ar mama pe el! Bine, pe lângă admiratorul declarat care este, mai are o calitate: aceea de soţ desăvârşit (hei, să nu ţi-o iei în cap, da?).

De la violet la violent

E clar! România a ieşit din criză, toate sunt bune şi frumoase, presa nu mai are ce să scrie. Nu, păi altfel n-am cum să-mi explic de ce naiba peste tot se vorbeşte despre flăcări violet şi atacuri energetice. Chiar aşa au fost epuizate toate subiectele serioase şi pertinente? (Nu că până acum le-am fi găsit în ziare). Constat cu stupoare că ne-am transformat într-o ţară mov, unde oamenii sunt mov (ăia albaştrii din "Avatar" sunt mici copii pe lângă noi), hainele sunt mov, politica e mov. Pentru mine violetul a devenit violent!!!

Mă întreb şi eu aşa: de atacuri energetice ne ferim purtând mov, dar de prostie...?

Fapte bune

Câţiva copii dintr-un centru de tip familial împreună cu directorul lor şi cu inspectori din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Argeş au făcut un bine în zilele geroase, mergând prin locurile unde îşi duc veacul oamenii fără adăpost şi dăruindu-le ceai cald, sandvişuri şi haine groase. Această poză este sugestivă, eu îi felicit pe toţi pentru iniţiativă şi implicare. Voi când aţi făcut ultima dată o faptă bună?