duminică, 28 februarie 2010

O vineri cu bloggeri şi "Parfum..."

Vineri a fost din nou Clubul bloggerilor, adică seara aia când ne întâlnim, punem ţara la cale şi ne lăudăm cu ce am mai citit. De această dată am fost mai puţini: Geocer, Ema, Adi-Canguru', Oana, Sorin şi Alin.
Am încercat din răsputeri s-o tragem pe Oana de limbă şi să ne dezvăluie ce face personajul real George Cernătescu în cartea ei: "Parfumul văduvei negre". Dar n-a vrut şi pace. Într-un final, lui Sorin, soţul ei, i s-a făcut milă de noi şi ne-a promis că ne trimite el pe mail manuscrisul, contra unei sume frumuşele. Cu toată curiozitatea noastră înnăscută, a trebuit să zicem pas, nu de alta, dar e criză şi pentru bloggerii cititori.
În rest, am vorbit despre lansările de carte de prin urbea noastră şi ne-am simţit bine împreună la final de săptămână. Tema pentru data viitoare: de citit cea mai nouă capodoperă a Oanei Stoica Mujea, ceva cu bloggeri mulţi şi, desigur, cu simpatica Lala. Dacă vreţi şi voi să vedeţi despre ce e vorba, trebuie să cumpăraţi cel mai nou număr al revistei "Flacăra" şi veţi primi şi un "Parfum...".
O săptămână frumoasă!

vineri, 26 februarie 2010

Mărţişor

Câteva mame, fiice şi bunici din Piteşti vor purta în luna martie la piept mărţişoare din inimi curate şi mânuţe plăpânde de copil.
Elevii Şcolii Nr. 14 au confecţionat în orele de "Abilităţi practice" mărţişoare şi felicitări, după care le-au oferit spre vânzare la o tarabă improvizată din catedre şi bănci chiar pe holul instituţiei de învăţământ. Rolul acţiunii a fost unul umanitar, micuţii întinzându-i astfel o mână de ajutor unei colege bolnave, care are nevoie de sprijin financiar mai mult decât ei. Cumpărătorii au fost tot elevii şcolii care au declarat cu zâmbetul pe buze că de abia aşteaptă să-şi surprindă plăcut fiinţele cele mai dragi.
Am uitat să vă spun: aproape toate cele 600 de obiecte s-au vândut într-o singură recreaţie.

miercuri, 24 februarie 2010

Apel către voi toţi

Eu vreau să ajut. Tocmai din acest motiv public acest apel disperat lansat de prietenii şi familia unui tânăr bolnav, în speranţa că voi nu veţi rămâne indiferenţi. Ştiu că sunt blogurile pline de astfel de strigăte de ajutor. Ştiu că unii veţi trece nepăsători şi pe lângă acesta. Dar eu încerc, pentru că ştiu că printre noi sunt şi oameni cu suflet mare. Aşadar:
“Bolnav am fost şi m-aţi cercetat”

Povestea noastră… ca atâtea altele, toate cu un fond comun : suferinţa celor în cauză, dar şi a noastră a celor care asistăm neputincioşi de pe margine.
Laurenţiu este un băiat model : ascultător, respectuos, conştiincios la serviciu, urmarea şi perfecţionarea lui profesională urmând cursurile unei şcoli liceale.
Nutrea o dragoste deosebită pentru mama sa, din nefericire dumneaei suferea de o boală de inimă şi a decedat fulgerător, acum un an, în plină stradă. Poate moştenirea acestei boli, poate enormul consum psihic suferit la pierderea fiinţei iubite au agravat această cumplită nenorocire ce s-a abătut asupra familiei lui.
Declanşarea bolii s-a făcut în septembrie 2009 , când a fost suspectat de hepatită şi a fost trimis la Spitalul Fundeni de medicii piteşteni. Investigaţiile au continuat şi la Spitalul Floreasca unde i s-a stabilit diagnosticul de insuficienţă cardiacă. A revenit acasă, la Piteşti, în luna decembrie anul trecut, într-o stare cât de cât stabilă, dar deja se confrunta cu lipsa unei respiraţii normale. S-a internat o lună la Spitalul Judeţean din Piteşti, dar situaţia nu s-a înviorat deloc.
Cu ajutorul medicului de firmă este transferat la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş, unde a fost supus altor analize.
Singura soluţie este ajutorul extern. În prezent se vor finaliza investigaţiile la clinica din Viena cu diagnosticul cert şi clar de DUBLU TRANSPLANT – cord şi plămâni. Cazul este mai mult decât urgent, deoarece inima lui funcţionează doar în procent de 10% din parametri normali, iar respiraţia naturalăeste din ce în ce ma greoaie – ceea ce impune o intervenţie RAPIDA şi IMEDIATĂ. El va reveni în ţară din lipsa banilor şi orice zi poate deveni fatală. Se încearcă colectarea banilor cu ajutorul fondurilor obţinute din partea statului, dar birocraţia bineştiută nu va permite să intre prea curând în posesia banilor. În acest caz, sursa cea mai rapidă şi sigură de finanţare rămâne cea a donaţiilor.
Din păcate, conjunctura nu ne oferă posibilitatea să investim material acolo unde este piatra de poticnire acolo unde este piatra de poticnire a celor mai mulţi dintre noi, motiv pentru care vă facem cunoscut un appel de suflet şi o solicitare financiară.
Laurenţiu trebuie să suporte un dublu transplant de inimă şi plămâni. Costurile se evaluază la suma de 150.000 de EURO. Ajutorul celor dragi, rude prieteni, colegi, sunt departe de a acoperi suma necesară.
Oceanul e format din multe picături şi v-am ruga să fiţi şi dvs. O “picătură” care să umple acest ocean.
În speranţa că vom primi veşti bune vă dorim sănătate şi putere să faceţi bine, cât mai mult bine.
Doamne ajută!
CONT:
RO92 RNCB 0626 0528 1797 0003 în EURO
RO49 RNCB 0626 0528 1797 0001 în LEI
Conturile sunt deschise la BCR Piteşti pe numele lui – STAN LAURENŢIU
Persoană contact : Barbu Mariana – 0741. 210. 635

F.M. Dostoievski spunea : « Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu. »…
… de data aceasta, câmpul de bătălie este Laurenţiu, un tânăr de 24 de ani, despre viaţa căruia se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.
Acum viaţa lui Laurenţiu sunt două linii paralele care se întâlnesc, în curând, prin moarte, dacă noi cei din jur rămân nepăsători şi nu intervenim.
Am însă convingerea că ajutorul nostru va sosi neîntârziat şi va face ca aceste linii să se întâlnească peste mulţi ani, iar aripile vieţiii lui nu vor fi frânte la această vârstă.
Deşi pentru el «mâine« poate nu va mai fi, el crede… crede neîncetat…că Dumnezeu va face încă un miracol… va fi săntătos…
Nicolae Steindhardt spunea : «Credinţa este suprema armă secretă care anulează toate necesităţile, împrejurările şi pulverizează hazardul«
Vă rog, haideţi să fim arma secretă…

• Organe afectate: inima şi plămânii
• Medicii din Viena nu-l mai pot trimite în ţară; transportul este fatal pentru el;
• Salariaţii din clinica vieneză în care este internat au început să strângă (doneze) bani pentru operaţie
• Dacă ne puteţi ajuta vă rugăm să donaţi 2 EURO prin telefon la nr. 0900 900 540 – apelabil numai din reţeaua Romtelecom

marți, 23 februarie 2010

Clasic românesc

A înnebunit lumea de tot, dar asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Auzi, copiii bogaţi să nu mai primească alocaţii! Să beneficieze de acest drept doar sărmanii, că doar ei sunt copiii statului. Să vezi cât de eficientă va deveni de-acum producţia de rromi la hectar! Să nu mai mire pe nimeni că în câţiva ani vom ajunge minoritari în Rromânia (sau suntem demult?). Adică e rău să vrei să câştigi bani mai mulţi, să te îmbogăţeşti treptat şi să contribui în acest mod la dezvoltarea ţării? Păi dacă Statul îi încurajează pe săraci, hai să nu ne mai sinchisim să muncim, să stăm acasă şi să primim ajutoare sociale de la Boc. Clasic românesc.

luni, 22 februarie 2010

"Eu când vreau să fluier, fluier"

Românii noştri sparg tot... în materie de filme. O altă producţie autohtonă, de data aceasta realizată de Florin Şerban, a făcut furori la Festivalul de Film de la Berlin, obţinând două premii. Până acum, dintre premiantele noastre mi-au plăcut "432" şi "Amintiri din Epoca de Aur", asta în timp ce "Poliţist, adjectiv" m-a plictisit şi iritat la culme (după 40 de minute de lălăială am cedat). Aşa că, aştept să văd "Eu când vreau să fluier, fluier". Pare interesant.

sâmbătă, 20 februarie 2010

La semănat

A venit primăvara şi eu vreau cu tot dinadinsul să n-o las să stea doar afară. Am invitat-o în casă, nu m-a ascultat. Noroc că mi-am adus repede aminte de proverbul ăla: "Cu o floare nu se face primăvară". Dar cu mai multe? Eh, asta e şansa mea, mi-am zis.
Aşa că am mers în hypermarket cu al meu domn şi am cumpărat seminţe de flori, o stropitoare, substanţe nutritive şi pământ. Am venit repede acasă, am curăţat cele trei jardiniere din balcoane şi ne-am apucat de semănat minuni colorate. Ce-o ieşi? Urmează să vedem. Dar eu cred că primăvara va fi invidioasă, mai ales că am de gând să îmbogăţesc şi colecţia florilor din apartament.

Muzica tuturor timpurilor

Ştiţi că ador muzica! Aşa că până la asta n-a mai fost decât un pas. Îmi pare rău că nu mi-a venit ideea respectivă mai devreme. Listen and enjoy: Muzica tuturor timpurilor (video, soundtrack, pop, rock, folk, blues).

joi, 18 februarie 2010

Palmele din photoshop

Nu ştiu de ce ne mai mirăm, fraţilor, că prin şcoli se bat profesorii cu profesorii, profesorii cu elevii, profesorii cu poliţiştii. Într-o ţară în care însuşi Zeus îi aplică una bucată în faţă unui copil şi e absolvit de vină, ce pretenţii să avem de la muritorii de rând?
Eu zic totuşi că palmele astea au fost făcute în Photoshop şi apoi mişcate în Adobe Premier cu pixelul albastru.

marți, 16 februarie 2010

Recomandare: Blogul lui Alex Şerban

Sunt puţine site-uri şi bloguri la care mai am reacţii de genul "wow!" atunci când le descopăr. Majoritatea celor pe care le parcurg nu mă mai impresionează în mod deosebit, poate fiindcă m-am obişnuit, tot citindu-le, cu abordarea autorului, cu tipul său de scriitură. Dar aseară am găsit un blog deosebit. Original, spontan, creativ, inovator. Şi unde mai pui că este chiar al unui piteştean. Despre Alex Şerban este vorba.
Eu îl ştiu pe tip mai mult din auzite. La seminariile de fotografie şi tv, asistentul universitar Remus Cârstea ni-l descria ca pe un absolvent de perspectivă de care cu siguranţă vom mai auzi. Anii au trecut, facultatea aşijderea, iar pe Alex Şerban îl descopăr acum prin ceea ce face foarte bine.
Daţi click aici pentru blogul său. Mi-a plăcut în special materialul despre d-l Nicolae Bănică, actor al teatrului "Aşchiuţă"!



Dacă v-au convins fotografiile lui, aflaţi că şi pe http://www.epitesti.ro/ mai puteţi găsi nişte instantanee reuşite din Piteşti, în cadrul rubricii: Cotloane d'ePiteşti. Sper că nu se supără că am abuzat şi eu aici de câteva creaţii d-ale sale :D

luni, 15 februarie 2010

Veşti bune şi nebune

Aşa m-am iubit cu o gripă de Sfântul Valentin!... M-a ţinut în pat toată ziua. Noroc că amantul Bogdan Nicula m-a înţeles şi mi-a adus papa şi ceai la botu' calului, altfel nu ştiu ce m-aş fi făcut.
Că veni vorba despre Sfântul Valentin, am aceeaşi părere cu Alina, aşa că, decât să plictisesc cu aceeaşi idee, mai bine citiţi la ea.
În altă ordine dezordonată, vă mai îndemn încă o dată să citiţi recenziile de pe http://www.clubulbloggerilor.wordpress.com/, pentru că i-am făcut şi botezul lui Mişu Alexandrescu pe acest blog colectiv de opinii individuale :D Enjoy!
Încă ceva! Doamna Stoica Mujea, soţie, fiică, scriitoare, bloggeriţă are o veste extra pentru toţi fanii ei: "Parfumul văduvei negre" iese, în sfârşit!, de sub tipar în 9300 de exemplare. Dacă le vinde pe toate (ceea ce este mai mult ca sigur, după opinia mea), Oana noastră va face cinste mare la club (cred?!).

Este că v-am adus veşti bune... de salvare?
Acestea fiind zise, vă salut şi vă doresc o săptămână superbă, fără secreţii nazale apoase şi tuse seacă!

sâmbătă, 13 februarie 2010

Iar ne-am întâlnit

UPDATE: POZE AICI!
Clubul bloggerilor a avut aseară parte de cea mai numeroasă audienţă de la înfiinţare. "Librăria mea" (str. Crinului, nr. 51) ne-a primit cu uşa larg deschisă şi ne-a pus la dispoziţie şi vreo trei mese, că aşa e ea librărie nu numai cu cărţi ci şi cu suflet mare.
Păi am fost aşa: eu, Oana Stoica Mujea, Ioana, Ema, Mişu Alexandrescu împreună cu frumoasa soţie - Alina, Adi Enache, Adi Preda, Dan Badea, Geocer, Remus (Papabembe) Ştefan, Alin.
Ne-am discutat, ne-am băut, ne-am râs. Sâc!
Şi nu uitaţi, citiţi-ne şi aici!

miercuri, 10 februarie 2010

Coşmarul unei nopţi de iarnă

Iarna nu-i ca vara! Nimic mai adevărat. Termoficarea, această Muma-Pădurii a zilelor şi locurilor noastre, a îngheţat apa de la robinete şi din calorifere. Acum, piteşteanul cel oropsit, ai cărui nervi au ajuns la limită, e nevoit să mai pună încă o plapumă peste el. Cui să se plângă? Ce să facă? Tace şi înghite. Îşi aduce însă aminte cum prin toamnă primarul îl ameninţa că dacă nu-şi achită facturile la utilităţi, pac! vine omu' negru şi-i taie tot. S-a conformat piteşteanul nostru, a strâns bani, a plătit căldura şi apa caldă, dar ce te faci? Când vântul taie în carne vie, când bieţii şi nestingheriţii maidanezi urlă din toţi bojogii, când pietrele crapă una câte una... caloriferul său cel racordat la soba Piteştiului... e bocnă! De supărare, locatarul îngheţat îi trage cu sete nişte şuturi şi-o înjurătură: "Tu-ţi maica mă-tii de drăcie! Na d-aici! Te-ncălzesc eu de nu te vezi!". După câteva minute, omul nostru, satisfăcut de chelfăneala aplicată noului său frigider, apasă butonul televizorului: "Primarul Tudor Pendiuc a anunţat că începând cu orele 16.00 Societatea de Termoficare va relua furnizarea agentului termic către zonele afectate de avaria de la magistrala...". Telespectatorul nostru se uită la ceas. 22.15. Deodată tâmplele-i zvâcnesc, buzele i se strâng, fruntea i se încruntă: "La 16.00, ai? Na d-aci şi tu, mincinosule!" şi se apucă să-i care lui Pendiuc câţiva bocanci în figura de sticlă.
Şi uite-aşa, într-o noapte geroasă, piteşteanul nostru nu numai că-şi pierdu răbdarea, dar şi un calorifer şi televizorul. Fie-le ţărâna... călduroasă!
Orice asemănare cu situaţiile şi personajele reale este absolut întâmplătoare. Singurele personaje adevărate din poveste sunt câinii maidanezi, cărora le mulţumim pentru colaborare!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Dansul pinguinului

Ştiţi expresia cu nunta fără lăutari. Vreau să vă spun că s-a dus naibii. Acum se zice aşa: "...ca nunta fără dansul pinguinului". Pinguinul ăsta ar fi el simpatic dacă nu ar fi atât de lung şi agasant, dacă nu ar ţopăi atât de-ţi ajunge stomacul în gât şi apoi în picioare. Dar e tare haios, trebuie să recunosc. Spun asta pentru că week-end-ul trecut l-am dansat şi eu pentru prima dată. Ce-am mai râs!

Milă

Îmi e milă de tineri fără viitor, de copii maltrataţi, de oameni în floarea vârstei care se duc din cauza unor boli nenorocite, de bătrânei gârboviţi cu feţe blajine, de oameni fără copilărie, de cei cărora li se fac nedreptăţi doar pentru că au firi timide şi supuse, de părinţii care suportă palme de la copiii lor, de cei care se uită în oglindă şi văd cum se duc uşor-uşor.
Mi-e milă şi de mine, că sunt nevoită să văd toate astea...

Ca să vă ameţesc de tot, dragilor

Fix de aia vă mai las aici un fragment care are legătură cu chestiuţa de mai demult. Ştiu că n-o să mai înţelegeţi nimic, iar conexiuni nici n-aveţi cum să faceţi pentru că ele sunt încă în capul meu acum. Aşa că încercaţi să luaţi textul ăsta aşa cum e: o mărturisire sinceră a unei firi sensibile. Aşa ca mine :P

"- Neastâmpăratule, te-ai îndrăgostit la prima vedere... Asta da literatură, râse zgomotos scriitorul, după care transformă totul într-o mină serioasă, văzând că omul din faţa sa pare deranjat de atitudinea ironică.
- Păi cum nu, dragul meu! Spune-mi şi mie cum să nu te îndrăgosteşti nebuneşte de o aşa fiinţă. Ce, crezi că unui bătrân de şaizeci de ani nu-i e dat să-şi piardă minţile din dragoste? Ba da, băiete. Şi când, în toată viaţa ta, ai văzut şi ai încercat mai multe dame de diverse vârste şi categorii sociale, şi când remarci că toate seamănă oarecum între ele, cum să n-o alegi pe cea care, fără să-şi propună asta, este cea mai interesantă?"

O, ce veste minunată!

Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold.
Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs:
"Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise."
Îi mulţumesc şi Ioanei, pentru că de la ea am aflat de acest concurs. Ioana, dau o bere ;)

vineri, 5 februarie 2010

Pentru desăvârşitul care este

Să fie cu dedicaţie, fără număr, pentru bărbată-meo pentru că de dimineaţă îmi atrage atenţia, pe messenger, în felul următor: "Nu crezi că a trecut cam mult timp de la ultima ta postare?" şi îmi ataşează simpatic la zicerea lui cea plină de mustrare constructivă un d-ăla cu limba scoasă.
Deci, am cel mai înrăit fan, mânca-l-ar mama pe el! Bine, pe lângă admiratorul declarat care este, mai are o calitate: aceea de soţ desăvârşit (hei, să nu ţi-o iei în cap, da?).

miercuri, 3 februarie 2010

De la violet la violent

E clar! România a ieşit din criză, toate sunt bune şi frumoase, presa nu mai are ce să scrie. Nu, păi altfel n-am cum să-mi explic de ce naiba peste tot se vorbeşte despre flăcări violet şi atacuri energetice. Chiar aşa au fost epuizate toate subiectele serioase şi pertinente? (Nu că până acum le-am fi găsit în ziare). Constat cu stupoare că ne-am transformat într-o ţară mov, unde oamenii sunt mov (ăia albaştrii din "Avatar" sunt mici copii pe lângă noi), hainele sunt mov, politica e mov. Pentru mine violetul a devenit violent!!!

Mă întreb şi eu aşa: de atacuri energetice ne ferim purtând mov, dar de prostie...?

Fapte bune

Câţiva copii dintr-un centru de tip familial împreună cu directorul lor şi cu inspectori din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Argeş au făcut un bine în zilele geroase, mergând prin locurile unde îşi duc veacul oamenii fără adăpost şi dăruindu-le ceai cald, sandvişuri şi haine groase. Această poză este sugestivă, eu îi felicit pe toţi pentru iniţiativă şi implicare.
Voi când aţi făcut ultima dată o faptă bună?