Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2010

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Schimbări

Vin schimbări în viaţa mea pe foarte multe planuri. Adevărul este că în ultimul timp m-am complăcut în mediocritate şi, cumva, trebuia să ies din această stare, fie şi împinsă de la spate de evenimente spontane. Probabil o să am mai mult timp pentru blog, pentru scris, pentru citit, pentru mine. Aşa să-mi ajute Dumnezeu! :D

Tot eu, cea veche...

Văd că am scăzut în ZeList de când nu mai scriu des pe blog. Alţii s-ar putea da cu capul de pereţi, eu însă fac din asta o bucurie: îmi rămân fideli şi mă citesc în continuare cei care au găsit aici un ecou al gândurilor lor. Şi doar lor m-am adresat întotdeauna. Şi pentru că eu am de la un timp inspiraţie asemeni unui urs de-abia ieşit de la hibernare, îi las pe alţii să se exprime, că o fac de mii de ori mai bine: Aprilie, de Constanţa Buzea

În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.

Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt ca sunt.
Se face zi de mugure marănt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.

Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,

Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.

India Arie

Ador muzica. Oricât de supărată aş fi, televizorul, cd-player-ul din maşină, radio-ul sau calculatorul îmi sunt surse de alinare. Pun o melodie, şi gata! Trece tot. Ca o pasionată care sunt, am o mulţime de cd-uri. Şi ieri, tot ascultând eu muzica tinereţii mele, am dat peste piesa asta care mi-a plăcut prin liceu (cred) foarte mult:

Clash of the titans

Sâmbătă am fost la film. M-am înarmat cu o sticlă de apă minerală şi cu o porţie mare de floricele, a şi cu una bucată soţ. Am văzut "Clash of the titans" 3D, un film la care am mers pur şi simplu "la oha", pentru că nu văzusem nici măcar un trailer înainte. Şi, sinceră să fiu, chiar mi-a plăcut, deşi ulterior am citit o altă părere (deh, gusturile nu se discută).
M-am bucurat să-l revăd în rolul principal (Perseus) pe Sam Worthington, alias Jake Sully (Avatar), mi-au plăcut efectele speciale, acţiunea nu te lasă să te plictiseşti (păi dacă nici confruntarea dintre zei nu e spectaculoasă, care o fi?). Filmul e nerecomandat persoanelor sub 15 ani şi cu toate acestea câţiva părinţi retardaţi erau cu ţâncii după ei. Adevărul e că nu ştiu care e mai violent: 3d-ul de faţă sau desenul animat contemporan?

Simfonie fără vlagă

Ca niciodată! Să particip eu la Simfonie şi să nu simt nevoia de a căra după mine aparatul foto şi a imortaliza câte ceva demn de mediatizare. Neah! O simfonie fără vlagă. Eu aşa am perceput ediţia din acest an a marii sărbători piteştene. Anul ăsta Simfonia a fost insipidă şi incoloră (de inodor nu poate fi problema, atâta timp cât şi acum mai am în nări mirosul de mici). Nu tu lalele în Piteşti, decât câteva ameţite pe te-miri-unde, nu tu parfum de sărbătoare cu fast, nu tu farmec. Mă întreb oare cum s-or fi simţit participanţii? S-au delectat simţurile lor cu ceva încântător? Mă îndoiesc tare! Revenind la lalele. Voi chiar credeţi că oraşul ăsta trebuie să mai stea sub semnul lor, atâta timp cât de la an la an se răresc o dată cu spaţiile verzi? Cum se poate numi un municipiu "Oraşul lalelelor", din moment ce singurele lalele sunt plantate în faţa Primăriei şi în câteva locuri unde aproape că trec neobservate? De ce să nu ne reprofilăm? Hai să facem o Simfonie în care să n…

Uite-o că nu e!

sursă foto
Fenomene paranormale se mai întâmplă prin Piteştiul ăsta cel plin de evenimente. După ce municipalitatea a hotărât să marcheze locul (nu teritoriul) fostei biserici Sfântul Nicolae cu ceas, minunea kitchsoasă n-a durat decât un pic. Acum, dacă treceţi prin zonă, n-o să mai vedeţi macheta cea cu turle de forma mămăligilor. Totul a dispărut. Să fie asta pentru că primarul şi-o fi dat seama că în loc să readucă în atenţie fostul monument, mai rău îi face de râs amintirea? Sau s-o fi gândit că înălţimea machetei o egalează pe cea a... Bocului? Oricum ar fi, e bine că nu mai e! Sau poate participă la emisiunea aia, Pimp my... kitsch! Doamne ajută!

Pe băncuţă

Nu prea am mai avut timp şi, trebuie să recunosc, nici chef de bloguit. În viaţa mea se întâmplă lucruri interesante cărora le dau prioritate. Am fost de multe ori tentată să închid blogul, dar mi-am zis că e ca o bancă de la poartă, pe care stai, alături de vecini şi de prieteni, şi comentezi câte în lună şi în stele. Aşa că am decis într-un final că sunt prea slabă pentru a lua un baros şi a da cu putere în blănile de lemn, pentru a distruge băncuţa din faţa casei. Cu toate acestea vă rog cu insistenţă să mă înţelegeţi dacă în unele zile nu binevoiesc a mă alătura vouă. Ce să fac, de'amu încolo sunt plină de activităţi şi responsabilităţi. Până acum am fost doar o copilă...

Leapşa pe citite...

De la un timp n-am mai răspuns la lepşe. Dar Simf mi-a prins punctul slab: cărţile. La aşa ceva n-am cum să nu reacţionez. Aşadar, să vedem: 1. Citatul tău preferat dintr-o poezie scrisă de Eminescu
Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte? (Mihai Eminescu, Floare albastră)

2. Care sunt poeţii tăi preferaţi de naţionalitate română? Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Ion Minulescu, Ana Blandiana etc.

3. Care sunt poeţii tăi preferaţi, străini?
N-am aşa ceva, dar îl citesc mereu cu plăcere pe Francesco Petrarca.

4. Poeţii contemporani preferaţi.
O, da! Aici trebuie să amintesc de încântătoarea Constanţa Buzea. Şi mai citesc Mircea Cărtărescu şi Adrian Suciu.

5. Scriitorii preferaţi.
Eheee! Urăsc întrebarea asta, pentru că niciodată n-am un răspuns la ea. Să zicem că-mi place stilul lui Oscar Wilde, că ador profunzimea lui Eliade, că mă încântă panoramele descrise cu atâta har de Vicente Blasco Ibanez, că adulmec miresmele Africii exotice, marea iubire a lui Chinua Achebe. 6. Scriitor…