Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2008

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Am votat...

De ce nu au ieşit tinerii azi la vot : * cei proşti da' mulţi câştigă întotdeauna; * imediat ce trec pragul Parlamentului, stimaţii deputaţi şi senatori uită de interesul comun. Îşi aduc aminte doar de cel propriu; * campania electorală a creat o repulsie generală faţă de politicienii şi aşa destul de penibili; * nu s-a inventat încă politicianul total, acela în care să ai încredere, să fie inteligent, pregătit, devotat intereselor poporului, acela care să ia atitudine atunci când e cazul, şi nu când i-o cere procentu'; Am analizat, am reflectat, m-am gândit, m-am răzgândit şi... am VOTAT! Începe deja să-mi pară rău, văzând discursurile penibile ale unora... "Am câştigat, v-am prostit şi de data asta!" Auch!!!

24...

23 de ani. Ce vârstă frumoasă şi fragedă. Nu ai cum să nu visezi la anii ăştia, să-ţi faci planuri şi să speri că totul va ieşi aşa cum vrei. Este ultima zi de 23 pentru mine. Chiar m-am gândit aseară că omul vrea în copilărie ca timpul să treacă mai repede, în tinereţe să stea pe loc, iar la bătrâneţe să dea REW.

Merg la reuniunea bloggerilor piteşteni

Confirm participarea la întâlnirea magnificilor bloggeri piteşteni! Voi merge pentru a discuta despre cum putem promova bloggingul în Argeş. Şi, bineînţeles, nu voi veni singură: mă va însoţi un operator, care va filma toate detaliile, pentru o ştire care va fi ulterior difuzată la Argeş TV. Aşa că, dragi colegi din blogosferă, înarmaţi-vă cu şarm şi veniţi să ne "revergorăm" împreună la reuniunea de clasă :) Răspuns pentru Dumis

Femei, femei...

Oare natura a făcut bine cu noi, femeile, atunci când ne-a ajutat să ne creem cariere, independenţa financiară fiind condiţia sine qua non a existenţei noastre? Sau ne-ar fi fost mai bine în rolul de "la cratiţă", crescut copii, spălat, călcat soţ? Cu siguranţă sunt unele dintre noi care calcă pe cadavre, sunt oportuniste, parşive, perverse şi consideră carierele principalul scop în viaţă. Pentru ele familia, dacă există, stă undeva în umbra biroului, afacerilor, sau, de multe ori stă chiar în calea realizării profesionale. Cu tot feminismul din mine, afirm cu tărie că ele şi-au pierdut feminitatea Evei, devenind nişte roboţi puşi pe fapte mari, mai mult dintr-o luptă cu propriile idealuri. Celelalte femei sunt "casnice" prin obiceiuri şi mentalitate. Aduc banul în casă, dar, cu o plăcere şi mai mare, "ţin rostul" acesteia. Ele dau petreceri la primul dinţişor al bebeluşului, şi nu la o învestire. Ele fac gesturi culinare doar pentru a-l surprinde pe EL, ş

zei Cretinoizi

Regii şoselelor, stăpânii animalelor, dumnezeii Planetei. Aşa au ajuns oamenii, în făţărnicia lor, să se considere. Pentru ei orice obstacol trebuie înlăturat... nu contează că e unul uman sau de altă natură. Ei au acest drept: de viaţă şi de moarte asupra a tot ceea ce mişcă sau nu pe pământul ăsta. Aceste fiinţe josnice omoară pentru distracţie şi pentru înavuţire, torturează din nerozie şi teribilism, pierzându-şi cu paşi repezi calitatea de "om", atribuită cândva de Cineva. Mi-e ruşine din ce în ce mai des că sunt om. Şi asta pentru că ar trebui să am câte un răspuns pentru fiecare victimă a acestor cretinoizi. Şi nu am... nici pentru mine însămi! *** Circulând astăzi pe autostrada Bucureşti-Piteşti am văzut câini zbătându-se în agonie şi alţii zăcând fără suflare. Şi asta pentru că au avut "tupeul" să circule în faţa... zeilor.

Cugetări

V-am promis nişte vorbe înţelepte din cea mai recentă carte citită, şi anume "Portretul lui Dorian Gray", de Oscar Wilde. Iată doar câteva dintre cele 46 culese: "Plăcerile simple sunt ultimele refugii ale fiinţelor complicate" "Avantajul emoţiilor este că nu ne duc nicăieri, iar avantajul ştiinţei este că nu este emoţionantă" "Fidelitatea reprezintă pentru viaţa emoţională ceea ce consecvenţa este pentru viaţa intelectuală: o simplă recunoaştere a eşecului" "Femeile ne inspiră dorinţa de a crea capodopere, dar întotdeauna ne împiedică să le realizăm" "Nimeni nu s-a întâlnit în viaţă cu două lucruri ideale. Şi foarte puţini au întâlnit măcar unul" "Există numai două căi de a deveni civilizat. Una este prin cultură, cealaltă prin corupţie" La Picătura de cultură o să revin cu impresii după o nouă carte care se anunţă interesantă. Numai bine!

2

Sufletul are două părţi: una optimistă şi una pesimistă; creierul are două gânduri: unul demonic şi altul angelic . În fiecare din noi, sunt, deci, cel puţin două fiinţe. Cum le împăcăm? Cât de greu este să le punem pe toate în armonie? Sau cât de uşor? Ce te faci atunci când o situaţie dificilă îţi dă târcoale?... Cum împaci fabrica din interiorul tău, în aşa fel încât să fie unanimitate? Inima e uşor de păcălit, dar mintea... Ea toacă şi toacă fiecare detaliu, îl analizează separat şi adunat, îl întoarce, îl răsuceşte impunându-i sufletului să stea în frământare. Ce greu e să ai şi sentimente şi raţiune! Câteodată e mai bine să fii 1 decât 2!

Nu mai merg la vot!

Sunt într-o fază în care, mai mult ca oricând, urăsc superficialitatea, goana exagerată după bani şi minciuna. Şi când le văd pe toate trei în afişele electorale, mă apucă groaza. După ce că, şi aşa, trec printr-o perioadă destul de grea, la ce bun să-l văd pe X cum zâmbeşte nesimţit, spunând vorbe mari, în care nici el însuşi nu crede?! Mi-e silă de toţi. Nu-i unul mai bun. Toţi vor bani şi putere. Nu mă interesează gesticulările lor regizate, la fel cum nici zâmbetul, pe care de cele mai multe ori îl consider ironic, nu mă mişcă deloc. Să le fie ruşine că ne poluează vederea în fiecare zi, cocoţaţi pe stâlpi, blocuri, WC-uri şi alte cele. Deşi eram convinsă că o să merg la vot "pentru a schimba ceva", mi-am dat seama că pe oricine aş alege tot la fel va fi. Şi atunci, la ce bun să mă deranjez pentru cei care nu fac eforturi pentru noi decât în campaniile electorale?!

Memento mori!...

De câteva nopţi e ceaţă... Una greoaie şi prea albă, criminală de-a dreptul. Mă apasă pe suflet! E prea sufocantă. Mă pierd prin lume, privesc cu ochi goi portretele oamenilor de pe stradă. Desenez doar contururile aparenţelor lor cu un creion tocit de suferinţă. Un râu amăgitor îmi inundă poiana sufletului, înecând o iluzie. Până când? Pân-ce mâinile care mi se întind nu vor mai fi atât de reci...

Quo vadis?

Dacă în urmă cu ceva timp credeam că e o modă să fii sarcastic, nesimţit, tupeist, egoist şi pervers, astăzi sunt de altă părere: e necesar să fii aşa. Într-o lume în care valorile se răstoarnă de la o zi la alta, şi oamenii se adaptează... din păcate. Eşti sensibil, romantic, atent? Demodatule! Cum îţi permiţi? Doar oamenii din prima categorie au dreptul să trăiască pe planeta asta! Nu se mai poartă să fii fidel, să crezi în cei de lângă tine, să spui adevărul adevărat şi necondiţionat. Lumea este acum alcătuită din minciună, sfidare, crimă, violenţă şi se pare că lucrurile nu se vor opri aici. Dacă asta este temelia viitorului, mie mi-e teamă! Ah, teamă ... alt cuvânt care n-are ce căuta în realismul actual! Deh... asta-s eu, o demodată.

Oscar Wilde - "Portretul lui Dorian Gray"

În sfârşit, am terminat de citit cartea de care vă spuneam cu ceva timp în urmă . 8 zile la rând, înainte de culcare, mi-am delectat sufletul obosit de cotidian cu un volum reuşit. Aproape că te doare când închizi între coperte o viaţă al cărei împătimit spectator ai devenit. Zâmbeşti, încerci să parcurgi firul epic în câteva secunde şi apoi pui cartea undeva... Te vei mai întâlni cu ea pe raft şi vei mai schimba câteva gânduri cu personajul-emblemă, dar parcă legătura nu mai e la fel de puternică. Ce-i spun eu lui Dorian Gray la o zi după ce i-am admirat portretul, am asistat la degradarea şi chiar moartea sa? Că spiritul este cel care contează într-o lume a aparenţelor şi că frumuseţea nu este trecătoare ci ireversibilă. Un simţământ constant m-a însoţit citind această carte extraordinară: Ce păcat că viaţa nu e la fel de sigură ca moartea...

Flori de toamnă, flori de viaţă

Cândva mi-a spus cineva că numai lucrurile care rezistă vremii contează cu adevărat. Am încuviinţat, proiectându-mi în minte imaginea dragostei împlinite. Acelaşi lucru simt şi în legătură cu crizantemele din vază care mă privesc falnice de câteva zile, refuzând să piardă în lupta cu timpul hulpav. Sunt frumoase, impunătoare, adevăraţi ostaşi în armata Vieţii. Degeaba le sufocă ziua care vine... Degeaba întunericul le înghite staminele. Ele, florile toamnei, rămân adevărate lecţii de urmat pentru suratele care abdică fără regrete... Ele, florile vieţii, sunt portretul tău, " Crenguţă de liliac "

Aşteptare...

O să vină în curând! O să umple inimile tuturor de bucurie, dragoste şi speranţă. O să alergăm prin magazine ca să cumpărăm cadouri, îmbibaţi de optimism. De abia aştept să împachetez cu atenţie un strop de suflet şi să-l dăruiesc cu toată dragostea.

Dacia portocalie

Informaţie de ultimă oră! Senzaţional! Extraordinar! Extraplanetar! Hyper(ne)interesant! Pe unii dintre PDL-işti i-au cam lăsat rotiţele (pe lângă alea de la creieraşe, despre care nu ştiu încă dacă există sau nu...). Din surse sigure, câteva "portocale" împingeau pe înserat o Dacie rablagită pe strada Crinului, aproape de unul dintre sediile partidului. Pe semne că treaba nu mai merge "ca pe roate" la democraţi. Întrebare întrebătoare: a mers vreodată? Morala: Dacă până nici Dacia nu te vrea..., o iei cu japca!

Ţeapăăă!!!

Unul dintre puţinele lucruri care mă bucură în toată criza asta economică este scăderea preţului la locuinţe. Am un motiv subiectiv şi unul obiectiv pentru a râde de răul altuia: 1. am şanse mai mult ca niciodată să-mi achiziţionez un apartament! 2. în felul ăsta îşi vor lua mari ţepe mogulii care s-au îmbogăţit peste noapte vânzând, la un preţ înzecit, un bun din categoria indispensabilului. V-aş zice mai multe, afaceriştilor imbecili, dar mă cenzurez din prea mult bun-simţ!

"Cadeau"

Din ciclul "Cu o crizantemă nu se face toamnă... dar gestul contează", vă ofer un cadou parfumat din grădina de la ţară. Priviţi, adulmecaţi, descărcaţi... Numai de folos să vă fie! :D Are un bonus cine-mi spune câte crizanteme sunt în imagine! :P

Îngerii din şi de lângă noi

Ce ne-am face fără îngeri, fără aripile lor care mătură toată supărarea din lume?... Nimic. Un înger te călăuzeşte spre zări de flori şi lumină nesfârşită. Îţi arată dragostea, respectul şi credinţa fără de care n-ai putea exista. Cu o aripă sugrumă toată răutatea din jur şi o transformă în vânt. Cu o privire îngheaţă suferinţa şi eliberează visele inocente. Cu un vers curs dintr-o vioară face negrul să alunece în adânc şi albul să ţâşnească din fântâna vieţii. O mângâiere angelică deschide ÎNSUŞI RAIUL. EA este primul înger în care cred...

O simplă... bucurie

"Să-ţi proiectezi sufletul într-o anumită formă graţioasă şi să-l laşi să zăbovească acolo o clipă; să-ţi auzi ecoul propriilor gânduri subtile întorcându-se la tine îmbogăţite cu muzica şi pasiunea tinereţii; să converteşti un temperament într-un altul ca şi cum ai lucra cu un fluid subtil sau cu un parfum straniu: există o adevărată bucurie în aceasta - probabil cea mai satisfăcătoare bucurie rămasă nouă într-o epocă atât de limitată şi de vulgară precum epoca noastră, o epocă grosolan carnală în plăcerile ei şi grosolan banală în scopuri"... Fragmentul l-am "decupat" dintr-o carte care-mi place la nebunie! Când termin de citit, revin cu impresii şi cu noi "vorbe de duh". Rămâneţi aproape! :D

Cri-mi-nal!

O, da! Mă ardeau degetele să scriu demult despre asta, dar m-am luat cu altele şi am uitat. Dar citind pe un blog zilele trecute şi, asistând la o discuţie similară azi în redacţie, mi-am amintit: Ultima fitză printre piţipoance e pozatu' în baie. Câtă splendoare, câtă feminitate! Ce sexy o fi să zâmbeşti seducător, ţuguindu-ţi buzele rujate, lângă closet. Dacă nu-ţi iei privirea de taurină gata de împuns, n-ai făcut nimic. Deci... să ne mai gândim... oglinda, duşul, hârtia igienică, periuţa de dinţi, prosopelul... Nu lipseşte nimic din cadrul mirific. "CHEESE!!!"

Previziune

La alegerile de pe 30 noiembrie va fi o prezenţă foarte scăzută, pentru că 1. oamenii habar n-au cu ce se mănâncă uninominalu'; 2. alegătorilor li s-a luat de acte înfăptuite numai în campanii; 3. politicienii sunt din ce în ce mai penibili. Mulţi sunt iritaţi de faptul că pe anumite colegii candidează actori... Staţi liniştiţi... aceştia sunt oglinda oamenilor politici veritabili: mint şi sunt plătiţi pentru asta. P.S.: Delectaţi-vă cu un material tragi-comic. Eu cu cine votez Încărcat de argestv2

My november

Am intrat în luna mea. NOIEMBRIE este răsăritul unei vieţi şi apusul unei neîmpliniri, o amintire care picură din cerul copilăriei, un leagăn al sufletului zbuciumat de frământări şi alergătură. Undeva departe de azi stau într-un cinema şi mă delectez cu secvenţe din mine, iar BRUMAr se aşterne calm în sufletu-mi amorţit. foto by forum.softpedia.com