vineri, 30 octombrie 2009

"Salvaţi inima unui copil!"

În această seară, la ora 17.30, clubul Rotary organizează la Casa Sindicatelor un eveniment caritabil. Este vorba despre un concert al Filarmonicii Piteşti împreună cu maestrul Gheorghe Zamfir, iar preţul unui bilet va fi de 25 de lei. Banii vor fi strânşi pentru a salva viaţa micuţei Daria. Conform Jurnalului de Argeş, fetiţa are nevoie de 1500 de euro pentru a ajunge la o clinică din Israel unde va fi operată de ventricol unic.
Stă în puterea noastră să vindecăm inima unei micuţe!

joi, 29 octombrie 2009

Welcome to "Divorţaţi"

Cătălin Crişan a venit la "Happy hour" să dezvăluie motivele divorţului său; cu o seară înainte, avocatul lui Adrian Enache a venit şi el la aceeaşi emisiune, vorbind despre... divorţul cântăreţului. În tot acest timp, Guvernul a trecut printr-un dramatic... divorţ (da' copilu', copilu' cu cine rămâne?)

Suntem, mai presus de toate, o ţară de divorţaţi. Nu-i nimic, rămânem cu criza!

miercuri, 28 octombrie 2009

Invitaţie

Mâine seară mă duc la Filarmonică să mă delectez cu muzică de film. Cine mai doreşte, cine mai pofteşte?

marți, 27 octombrie 2009

La "urna" e mobile

Mda. A început distracţia! (prefectul îi acuză pe social-democraţii de la Coşeşti că au împărţit zahărul şi făina de la Uniunea Europeană împreună cu o broşură electorală cu Mircea Geoană). În plus, tot ei, pesediştii, ar fi început să lipească afişe "roşii" la Câmpulung cu o jumătate de oră înainte de startul campaniei.

La alegeri va fi permisă urna mobilă (evident, pentru persoanele care nu se pot deplasa la secţia de votare, doar nu credeaţi altceva?!)
Până la urmă, tot avem referendum! Aşa că românul, dacă mai înţelege ceva din toată mascarada, va vota de două ori: unu - pentru şeful de trib şi doi - pentru mai puţini somnoroşi (prietenii ştiu de ce, bine, şi duşmanii).

Nu-i aşa că-ţi place să trăieşti în România? Nu te plictiseşti niciodată!

luni, 26 octombrie 2009

Program nou

Va trebui să-mi fac un nou program. După ce sâmbătă am muncit cu drag la apartament (curăţenie, vopsit şi alte cele), mi-am zis că duminică trebuie neapărat să mă relaxez. Şi, fiindcă soţiorul s-a dus la pescuit, m-am hotărât să lenevesc uitându-mă la filme toată ziua.
Numai că, după prima jumătate din "La răscruce de vânturi", m-a plesnit o durere de cap îngrozitoare, combinată cu o usturime teribilă a ochilor. Am lăsat totul vraişte şi m-am băgat la somn. Dar ce crezi că migrena mi-a dat pace? (Încăpăţânată şi ea precum posesoarea materialului). Ei bine, nu! Aşa că am ajuns eu la concluzia: toată ziua, la muncă, ochii în laptop. Seara, venit acasă, (ce credeţi?) ochii în laptop! Dacă la muncă nu am de ales, acasă voi avea. Aşa că îmi voi folosi tot timpul "after work" pe care îl dedicam pc-ului - unei cărţi. Pun pariu că nu mă va mai durea capul!

vineri, 23 octombrie 2009

Clubul bloggerilor (II)

Ne-am văzut şi pentru a doua oară... cu unii în minus şi alţii în plus faţă de data trecută (Canguru a fost în trecere şi ne-a făcut cunoştinţă cu îngeraşul lui de fetiţă, Erica, iar Adi Enache a venit hotărât să recupereze tot ce a pierdut la prima întâlnire). În schimb, Loredana a lipsit.
"Atac în bibliotecă" a fost o carte care mi-a plăcut foarte mult (recomandată la prima ediţie de Dumis care, de asemenea, n-a fost cu noi): suspansul, umorul de calitate şi personajele m-au ţinut mereu în priză, m-au făcut să realizez că îmi place romanul poliţist (deşi până la Arion nu mai citisem nimic de gen -deh!, idei preconcepute!). Oana ne-a anunţat că pe 10 noiembrie îşi va lansa Indiciile anatomice şi la Piteşti (la cererea fanilor din această comunitate, evident!). Pe lângă asta tot ea, scriitoarea celebră şi fără fiţe, ne-a recomandat "Sex cu femei", la toţi, pentru data viitoare. Partea masculină a părut încântată, iar partea feminină... şi mai şi. Geocer ne-a luat rapid la întrebări, doar ca să verifice dacă am citit şi să ne pună totodată la încercare ţinerea de minte şi agilitatea (eu, după vreo 9 ore de muncă asiduă, nu mai aveam nici una, nici alta, aşa că i-am făcut în ciudă). Ema, care nu mai e blondă, ci şatenă, a avut rol de povestitor. Ioana ne-a recomandat pentru data viitoare: "Cronica unei morţi anunţate" de Gabriel Garcia Marquez". Adrian Enache (nu al Iulianei Marciuc) ne-a vorbit şi ne-a pozat. Eu am fost cam obosită şi mai mult am ascultat (îmi revin, nu-i problemă). Şi cam atât, pe scurt.
Restul dezbaterii nu-l fac public, doar aşa ca să vă fac curioşi. Dar a fost mişto, zău!
Poze aici!
A! Şi mulţumim Zahanaua lui Max pentru găzduire, totodată Oanei şi maşinii ei pentru ştiu ele ce.

joi, 22 octombrie 2009

Solidară cu "Tania"

"Tania e atât de morocănoasă dimineaţa, atunci când soarele se cerne timid prin perdea, încât e în stare să-l sugrume dintr-o singură mişcare sau să-l arunce la coş, alături de ambalajele cu miros greu".

Azi am înţeles-o mai bine ca oricând pe Tania...
Who the **** is Tania? Never mind...

Egoism

Trecem nepăsători pe lângă unele lucruri, dar ne calmează oarecum sentimentul că le ştim acolo, la locul lor. La fel şi cu oamenii. Unii dintre ei ne sunt total indiferenţi, dar când aflăm că nu mai sunt printre noi, totuşi ne doare. Din egoism? Eu cred că, de fapt, la asta se reduce totul...
Suntem egoişti cu toţii, până în măduva oaselor. Unii recunosc, unii nu, alţii încă nu conştientizează...

miercuri, 21 octombrie 2009

un băsesc, o paraşută şi o ştampilă

Băsescu e în cădere liberă (cică!), şi nicio paraşută nu-l va mai ajuta să-şi revină (fie ea şi blondă). Acest lucru nu poate decât să mă bucure, mai ales că nu am fost niciodată fana acestui personaj de teapa căruia unii au fost numiţi de cărţile de istorie "tirani".
În altă ordine de idei, "mai am un singur dor", ca să vorbesc precum geniile: tare mult aş vrea ca la prezidenţiale să iasă şi tinerii la vot. Să voteze cum or vota, numai să voteze. Să nu-i mai lase pe alţii care habar n-au pe ce lipesc ştampila să hotărască soarta unei ţări care şi aşa se scufundă...

luni, 19 octombrie 2009

Nu mai am răbdare!

De abia aştept să vină cea de-a doua întâlnire din cadrul "Clubului bloggerilor"! Constat, după aproape două săptămâni, că mi-e dor de nişte persoane cu care am conversat mai mult pe blog, dar care nu m-au dezamăgit nici face to face. Da, mă laud că am cunoscut oameni deştepţi şi dezgheţaţi, oameni pe care nu mi-e frică să-i numesc prieteni.
Mi-e dor de voi, dragi colegi de la club!

"Am încheiat citatul!" :D

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați.
Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu, ca și membru al acestui colectiv, nu le permit acestor oameni veșnic puși pe harță, să mă jignească și să mă judece fără ca măcar să mă cunoască.
Cât despre lingăi... Câți dintre voi, stimați colegi de breaslă, aveți propriul vostru ziar și sunteți independenți din toate punctele de vedere? Niciunul? Mă gândeam eu! Asta vă transformă cumva în pupincuriștii patronului pentru care lucrați și de la care vă luați salariul? Eu cred că nu. Haideți să lăsăm munca noastră să ne caracterizeze, nu vorbele de rahat care ni se aruncă în ogradă. Câinii latră, ursul merge, spune una dintre vorbele înțelepte din popor. Eu sunt ursul!
* Cu toate acestea, sunt și oameni de calitate în presa locală. Iată o speranță! Nu suntem întru totul pierduți!

joi, 15 octombrie 2009

Dur, dur d'etre bebe

V-am spus că iar citesc? Tema dată de Dumis pentru vinerea viitoare se dovedește a fi una lejeră, simpatică și plină de umor (chiar dacă face parte din seria Tritonic - Crime Scene). De la un timp e vreme bună de stat la gura sobei și depănat povești. Dacă vă spun că mi-am propus să văd toată seria "Barbie" în câteva zile, îmi mai dați vreo șansă de reabilitare? Așa sunt eu, cum dă puțin gerul, cum devin copil. Ce să spun... Dur, dur d'etre bebe.

marți, 13 octombrie 2009

Un gând...

Timpul se grăbeşte.
Tare de tot.
De parcă undeva departe îl aşteaptă cu inima strânsă cineva.
Oare cine sau ce îl aşteaptă? Lăsaţi o impresie...

luni, 12 octombrie 2009

Talent... "Nativ"

Ziceţi voi că nu-i faină muzica asta! Ei sunt 5 băieţi din Reşiţa invitaţi la emisiunea Bună DIDIneaţa de la Argeş TV. Toţi cei din emisie, redacţie, studio am cântat şi am dansat odată cu ei (după cum se poate vedea mai jos). Cu siguranţă o să mai auzim de ei, pentru că sunt talentaţi şi chiar au ceva de transmis. Pe noi ne-au convins! Pe voi nu?

Dimineţi de week-end

Ştiu. Deja vă deranjează titlul ăsta. "Ia uite-o şi p-asta! S-a găsit să scrie lunea despre dimineţile de week-end. Ce-o vrea? Să ne oftice?"... E, dragii moşului, departe de mine gândul ăsta. De fapt, eu încerc să vă scot din mohoreala începutului de săptămână, când simţi că n-ai făcut tot ce-ţi propusesei în week-end, când parcă îţi vine să mai cerşeşti o zi fără muncă.
Plimbări, ore de lectură, somn până târziu în zi, răsfăţ, tabieturi, mai precis: timp pentru tine şi sufletul tău. Aşa e la final de săptămână arhi-lucrătoare: "nimic special" se transformă sub ochii noştri în "extraordinar". Pentru că, bine spunea Oscar Wilde odată: "Plăcerile simple sunt ultimele refugii ale fiinţelor complicate".


Sade - Diamond Life

vineri, 9 octombrie 2009

Clubul bloggerilor (I)

Şi ne-am întâlnit! La un suc, la o bere sau la o cafea decofeinizată. Am discutat despre afaceri, alegeri, literatură, bloguri, cultură.
După cum v-am informat, Clubul bloggerilor şi-a început astăzi activitatea. Deşi s-au anunţat mai mulţi doritori, la Librăria mea au ajuns pe rând: Geocer, Ioana, Loredana, Dumis, Ema Pirciu, Oana Stoica Mujea. A stat şi a dezbătut cu noi şi directorul-gazdă, Alexandru Ştirbu, care ne-a promis că dacă vom organiza concursuri ne va pune la dispoziţie cărţi drept premii. Foarte tare, nu?
Tema pentru data viitoare (adică pentru 23 octombrie): la propunerea lui Dumis, vom avea de citit o carte poliţistă (genul lui preferat) "Atac în bibliotecă" de George Arion.
Dacă vreţi totuşi să faceţi parte din acest club, ştiţi ce trebuie să faceţi. Veniţi peste două săptămâni, la Librăria mea (str. Crinului, nr. 51) în preajma orei 19. E super, vă asigur!




joi, 8 octombrie 2009

O seară cu Beethoven

Da, m-am ţinut de cuvânt şi am mers în seara asta la Filarmonică, pentru a-l asculta pe Beethoven. Alături nu mi-a fost soţiorul (absent motivat, desigur), ci prietena Ana.
În prima parte, violonistul Gabriel Croitoru, cel care cântă la vioara care i-a aparţinut compozitorului român George Enescu, ne-a încântat, alături de orchestra piteşteană condusă de dirijorul Alexandru Ganea, cu "Concertul pentru vioară în Re major" - prilej cu care parcă m-am simţit într-un film de epocă.
În partea a doua a răsunat Simfonia nr. 1, tot de Beethoven, iar de data asta am zburdat veselă şi lipsită de griji, pe o câmpie înflorită, purtând o rochie de vară.
1 . M-am întâlnit acolo cu Dumis şi Oana, frumoşi şi îndrăgostiţi ca de obicei :D
2. La un moment dat nişte cocalari au pătruns în sală (au confundat Casa Sindicatelor cu Duetul, mai mult ca sigur), au făcut zgomot în stilul caracteristic, după care s-au tirat să-l prindă repede pe Salam la Taraf TV
3. Piteştenilor le place Filarmonica. Sala a fost aproape plină!
4. Vă recomand şi vouă să vă petreceţi timpul joia într-o companie selectă şi într-un mediu deosebit. Vă garantez că în toată stagiunea nu veţi vedea şi asculta acelaşi concert de mai multe ori. De aceea (şi din multe alte motive) iubesc eu Filarmonica Piteşti!

miercuri, 7 octombrie 2009

Esenţe tari în vorbe scurte

* Înfiinţăm clubul bloggerilor, trebuie să înfiinţăm şi blogul clubului bloggerilor. Fain, nu?
* Mâine seară vreau să merg la Filarmonică, să aud cum sună vioara lui Enescu... că pe a lui Stradivarius am ascultat-o
* Am descoperit http://www.watch-series.com/ şi m-am reapucat să văd Baywatch... dar parcă nu-l mai văd cu aceiaşi ochi. Mamă, cum a evoluat cinematografia americană, acum numai efecte speciale şi scenarii încâlcite.
* Mă apuc astă-seară să citesc (sau cel puţin aşa sper, asta dacă somnul nu are alte planuri cu mine înainte) "Plopii din Berlin" - Anne B. Ragde, carte răsplătită cu premiul Riksmal

ne mai vedem, ne mai citim!

marți, 6 octombrie 2009

Scurtul drum de la laptop la șpaclu

După cum v-am promis, iată două poze cu mine la munca de jos. Am râcâit ieri la pereți cât să-mi ajungă pentru zece ani. Da-i frumos rău atunci când depui efort pentru (în) casa ta!


P.S.: Chiar se câștigă bine din asta, mă gândesc serios să las laptopul pentru șpaclu :))

Reminder: vineri@clubul bloggerilor

Acesta este un apel pentru toţi cei care s-au înscris în clubul bloggerilor. Ne întâlnim vineri, ora 19, la Librăria mea (str. Crinului, nr. 51)

joi, 1 octombrie 2009

Mesaj pentru ei...

... acei ei care îşi bat joc de noi şi vor, în schimb, să-i votăm.

Vi s-a luat, nu-i aşa? Să vă tăbăciţi fundurile pe scaunele comode, să debitaţi prostii pe la televizor, să citiţi foi întregi cu discursuri populiste, în care nici voi nu credeţi, să daţi mâna cu boşorogii şi să pupaţi copiii, să faceţi tumbe doar de dragul procentului. Vă înţeleg, bieţilor. Tocmai de aceea vă transmitem că şi nouă ni s-a luat să vă mai vedem moacele, să vă mai suportăm ifosele şi fiţele, să vă mai credem pentru două secunde.
Aşa că faceţi voi un bine şi tiraţi-vă cu toţii, în turmă, asemeni celorlaltor rumegătoare cu copite, spre ţările în care cresc ciolane în copaci. Şi-atunci vom fi cu toţii fericiţi.

Mi-am luat Prima Casă

... şi sunt foarte mândră. Am visat de mică să am o casă a mea, iar visul a devenit din ce în ce mai intens după căsătorie. Acum, după câteva luni (nu mai contează câte) de mers la bancă, la notar, la sediul firmei, după nervi şi stres în cantităţi industriale, pot respira uşurată: am apartamentul meu, frumosul meu apartament care deocamdată trebuie renovat, decorat, mobilat.
Deşi la început priveam cu scepticism spre acest program, Prima Casă (cu toată birocraţia sa istovitoare), s-a dovedit a fi ceva bun pentru mine, numai dobânda de doar 5% fiind un mare avantaj.
P.S.: Sunt foarte fericită!!!