Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Blogul pus pe glume al unui tip serios, sau invers

Nu m-am înscris în concursul lor de criticat bloguri. 1. pentru că pe majoritatea îi citesc şi aş fi fost foarte subiectivă (ori, îmi place să cred că ea, critica, e obiectivă) şi 2. nu sunt un bun specialist în a expertiza pagini virtuale, pentru că, dacă aş fi, şi blogul meu ar fi arătat mai bine. Oricum, ce vroiam să spun e că, deşi nu mă aflu în acel concurs, tot îmi voi da drumul la degete pe taste şi voi scrie despre http://www.geocer.net/. De ce mă bag în seamă, aţi putea întreba, pe bună dreptate. Ei bine, George Cernătescu, căci el este posesorul blogului de mai sus, este un om de la care ai ce învăţa. Este omul care nu a trecut prin viaţă precum gâsca prin apă, este persoana care odată cu vârsta a acumulat înţelepciune.
Să criticăm, deci:
Ce îmi place:
* că scrie mult şi corect din punct de vedere gramatical;
* că îmbină articolele de actualitate pur informativă cu cele de opinie;
* că scrie cu umor (auto)ironic;
* promovează ceea ce îi place: idei, oameni, acţiuni, evenimente (şi pe mine m-a recomandat cititorilor lui atunci când am publicat pe blog un fragment dintr-o scriere proprie);
* vine tot timpul cu ceva nou, pentru a-şi menţine audienţa interesată într-o lume virtuală în care numai de bloguri nu ducem lipsă;
* blogul său este bine organizat, are doar widgeturi utile, care fac pagina să se încarce foarte repede după click (acum mai depinde şi de conexiune, fireşte);
* template-ul e şi el simpluţ şi de bun gust, deşi nişte mov nu i-ar strica (glumeam, mă aflu eu într-o perioadă mov din viaţa mea, probabil m-am molipsit de la violetul lui Băsescu);
* îmi plac foarte mult titlurile! naturale şi inspirate;
* îmi mai place că răspunde rapid tuturor comentariilor, astfel că rar am întâlnit atâta interacţiune pe un blog (din câte ştiu, Oana mai procedează aşa)
Ce nu-mi place:
* că s-a lăsat de (foto)reportaje;
* că nu are blogroll-ul aşezat în funcţie de cea mai recentă postare. I-ar fi şi lui mai uşor astfel să citească noutăţile bloggerilor "favoriţi".
Cam atât. Spor la bloggerit, Geocer!

Comentarii

Geocer a spus…
Multumesc, Raluca.
De fotoreportaje nu m-am lasat. Or sa mai vina. Cat despre blogroll ... din pacate wordpress-ul nu-mi da posibilitatea sa le ordonez asa cum as vrea eu. Este unul dintre motivele pentru care imi placea mai mult blogspotul. Poate ca va veni si asta intr-o zi !
Raluca Nicula a spus…
Si uite asa nu mai ramane nimic care sa nu-mi placa! Of! :D

Postări populare de pe acest blog

Concurs!!!

De dimineaţă am mers la chioşc şi am cumpărat Revista Tabu , numărul din septembrie. Ştiam că acolo se regăseşte Andreea Preda , fosta mea colegă de la Muntenia FM şi actualmente marketeriţă pe calea succesului, care povesteşte cum o concediere a însemnat pentru ea un pas către împlinirea unui vis. Revista s-a vândut cu o carte din colecţia Cotidianul , volum pe care eu îl aveam. Aşa că m-am gândit să pun la cale un concurs cu un premiu "cultural": "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Tot ce trebuie să faceţi e să scrieţi la voi pe blog recenzia unei cărţi pe care aţi citit-o vara asta. După ce faceţi asta, anunţaţi-mă şi pe mine şi poate intraţi în posesia romanului care mie mi-a plăcut foarte mult. Mult succes, hai că nu e deloc greu! :D Data limită: marţi, 1 septembrie 2009, ora 19.00 !

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...