Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Blogul pus pe glume al unui tip serios, sau invers

Nu m-am înscris în concursul lor de criticat bloguri. 1. pentru că pe majoritatea îi citesc şi aş fi fost foarte subiectivă (ori, îmi place să cred că ea, critica, e obiectivă) şi 2. nu sunt un bun specialist în a expertiza pagini virtuale, pentru că, dacă aş fi, şi blogul meu ar fi arătat mai bine. Oricum, ce vroiam să spun e că, deşi nu mă aflu în acel concurs, tot îmi voi da drumul la degete pe taste şi voi scrie despre http://www.geocer.net/. De ce mă bag în seamă, aţi putea întreba, pe bună dreptate. Ei bine, George Cernătescu, căci el este posesorul blogului de mai sus, este un om de la care ai ce învăţa. Este omul care nu a trecut prin viaţă precum gâsca prin apă, este persoana care odată cu vârsta a acumulat înţelepciune.
Să criticăm, deci:
Ce îmi place:
* că scrie mult şi corect din punct de vedere gramatical;
* că îmbină articolele de actualitate pur informativă cu cele de opinie;
* că scrie cu umor (auto)ironic;
* promovează ceea ce îi place: idei, oameni, acţiuni, evenimente (şi pe mine m-a recomandat cititorilor lui atunci când am publicat pe blog un fragment dintr-o scriere proprie);
* vine tot timpul cu ceva nou, pentru a-şi menţine audienţa interesată într-o lume virtuală în care numai de bloguri nu ducem lipsă;
* blogul său este bine organizat, are doar widgeturi utile, care fac pagina să se încarce foarte repede după click (acum mai depinde şi de conexiune, fireşte);
* template-ul e şi el simpluţ şi de bun gust, deşi nişte mov nu i-ar strica (glumeam, mă aflu eu într-o perioadă mov din viaţa mea, probabil m-am molipsit de la violetul lui Băsescu);
* îmi plac foarte mult titlurile! naturale şi inspirate;
* îmi mai place că răspunde rapid tuturor comentariilor, astfel că rar am întâlnit atâta interacţiune pe un blog (din câte ştiu, Oana mai procedează aşa)
Ce nu-mi place:
* că s-a lăsat de (foto)reportaje;
* că nu are blogroll-ul aşezat în funcţie de cea mai recentă postare. I-ar fi şi lui mai uşor astfel să citească noutăţile bloggerilor "favoriţi".
Cam atât. Spor la bloggerit, Geocer!

Comentarii

Geocer a spus…
Multumesc, Raluca.
De fotoreportaje nu m-am lasat. Or sa mai vina. Cat despre blogroll ... din pacate wordpress-ul nu-mi da posibilitatea sa le ordonez asa cum as vrea eu. Este unul dintre motivele pentru care imi placea mai mult blogspotul. Poate ca va veni si asta intr-o zi !
Raluca Nicula a spus…
Si uite asa nu mai ramane nimic care sa nu-mi placa! Of! :D

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…