Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Blogul pus pe glume al unui tip serios, sau invers

Nu m-am înscris în concursul lor de criticat bloguri. 1. pentru că pe majoritatea îi citesc şi aş fi fost foarte subiectivă (ori, îmi place să cred că ea, critica, e obiectivă) şi 2. nu sunt un bun specialist în a expertiza pagini virtuale, pentru că, dacă aş fi, şi blogul meu ar fi arătat mai bine. Oricum, ce vroiam să spun e că, deşi nu mă aflu în acel concurs, tot îmi voi da drumul la degete pe taste şi voi scrie despre http://www.geocer.net/. De ce mă bag în seamă, aţi putea întreba, pe bună dreptate. Ei bine, George Cernătescu, căci el este posesorul blogului de mai sus, este un om de la care ai ce învăţa. Este omul care nu a trecut prin viaţă precum gâsca prin apă, este persoana care odată cu vârsta a acumulat înţelepciune.
Să criticăm, deci:
Ce îmi place:
* că scrie mult şi corect din punct de vedere gramatical;
* că îmbină articolele de actualitate pur informativă cu cele de opinie;
* că scrie cu umor (auto)ironic;
* promovează ceea ce îi place: idei, oameni, acţiuni, evenimente (şi pe mine m-a recomandat cititorilor lui atunci când am publicat pe blog un fragment dintr-o scriere proprie);
* vine tot timpul cu ceva nou, pentru a-şi menţine audienţa interesată într-o lume virtuală în care numai de bloguri nu ducem lipsă;
* blogul său este bine organizat, are doar widgeturi utile, care fac pagina să se încarce foarte repede după click (acum mai depinde şi de conexiune, fireşte);
* template-ul e şi el simpluţ şi de bun gust, deşi nişte mov nu i-ar strica (glumeam, mă aflu eu într-o perioadă mov din viaţa mea, probabil m-am molipsit de la violetul lui Băsescu);
* îmi plac foarte mult titlurile! naturale şi inspirate;
* îmi mai place că răspunde rapid tuturor comentariilor, astfel că rar am întâlnit atâta interacţiune pe un blog (din câte ştiu, Oana mai procedează aşa)
Ce nu-mi place:
* că s-a lăsat de (foto)reportaje;
* că nu are blogroll-ul aşezat în funcţie de cea mai recentă postare. I-ar fi şi lui mai uşor astfel să citească noutăţile bloggerilor "favoriţi".
Cam atât. Spor la bloggerit, Geocer!

Comentarii

Geocer a spus…
Multumesc, Raluca.
De fotoreportaje nu m-am lasat. Or sa mai vina. Cat despre blogroll ... din pacate wordpress-ul nu-mi da posibilitatea sa le ordonez asa cum as vrea eu. Este unul dintre motivele pentru care imi placea mai mult blogspotul. Poate ca va veni si asta intr-o zi !
Raluca Nicula a spus…
Si uite asa nu mai ramane nimic care sa nu-mi placa! Of! :D

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…