Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Blogul pus pe glume al unui tip serios, sau invers

Nu m-am înscris în concursul lor de criticat bloguri. 1. pentru că pe majoritatea îi citesc şi aş fi fost foarte subiectivă (ori, îmi place să cred că ea, critica, e obiectivă) şi 2. nu sunt un bun specialist în a expertiza pagini virtuale, pentru că, dacă aş fi, şi blogul meu ar fi arătat mai bine. Oricum, ce vroiam să spun e că, deşi nu mă aflu în acel concurs, tot îmi voi da drumul la degete pe taste şi voi scrie despre http://www.geocer.net/. De ce mă bag în seamă, aţi putea întreba, pe bună dreptate. Ei bine, George Cernătescu, căci el este posesorul blogului de mai sus, este un om de la care ai ce învăţa. Este omul care nu a trecut prin viaţă precum gâsca prin apă, este persoana care odată cu vârsta a acumulat înţelepciune.
Să criticăm, deci:
Ce îmi place:
* că scrie mult şi corect din punct de vedere gramatical;
* că îmbină articolele de actualitate pur informativă cu cele de opinie;
* că scrie cu umor (auto)ironic;
* promovează ceea ce îi place: idei, oameni, acţiuni, evenimente (şi pe mine m-a recomandat cititorilor lui atunci când am publicat pe blog un fragment dintr-o scriere proprie);
* vine tot timpul cu ceva nou, pentru a-şi menţine audienţa interesată într-o lume virtuală în care numai de bloguri nu ducem lipsă;
* blogul său este bine organizat, are doar widgeturi utile, care fac pagina să se încarce foarte repede după click (acum mai depinde şi de conexiune, fireşte);
* template-ul e şi el simpluţ şi de bun gust, deşi nişte mov nu i-ar strica (glumeam, mă aflu eu într-o perioadă mov din viaţa mea, probabil m-am molipsit de la violetul lui Băsescu);
* îmi plac foarte mult titlurile! naturale şi inspirate;
* îmi mai place că răspunde rapid tuturor comentariilor, astfel că rar am întâlnit atâta interacţiune pe un blog (din câte ştiu, Oana mai procedează aşa)
Ce nu-mi place:
* că s-a lăsat de (foto)reportaje;
* că nu are blogroll-ul aşezat în funcţie de cea mai recentă postare. I-ar fi şi lui mai uşor astfel să citească noutăţile bloggerilor "favoriţi".
Cam atât. Spor la bloggerit, Geocer!

Comentarii

Geocer a spus…
Multumesc, Raluca.
De fotoreportaje nu m-am lasat. Or sa mai vina. Cat despre blogroll ... din pacate wordpress-ul nu-mi da posibilitatea sa le ordonez asa cum as vrea eu. Este unul dintre motivele pentru care imi placea mai mult blogspotul. Poate ca va veni si asta intr-o zi !
Raluca Nicula a spus…
Si uite asa nu mai ramane nimic care sa nu-mi placa! Of! :D

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…