Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2016

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Mami, te iubesc de nu te vezi!"

Frumusețea vieții de mamă stă tocmai în faptul că ești luată prin surprindere atunci când te aștepți mai puțin. Adică, taman atunci când toate-s vechi, micul om îți afișează un zâmbet de ștrengar și îți aruncă în față o expresie adorabilă: "Mami, te iubesc de nu te vezi!". 

CITIȚI ȘI:
Formula magică
În brațe la mami
Mama de la Forțele Speciale

Ce să faci? Prima dată, ți se înmoaie inima precum untul în tigaie, apoi te întrebi de unde a mai învățat-o și pe asta. Dar, peste toate, nu poți să nu remarci evoluția omulețului, de la primele gongăneli fără sens la replicile spontane de azi. Are aproape trei ani și jumătate, și în tot acest timp, am trăit atât de intens, încât viața mea seamănă cu o sticluță de esență: oricând picuri câte un strop din ea, te umpli de arome și de plăcere. E ceva ce nu se poate descrie în cuvinte, se simte, se trăiește.  Sunt atât de fericită încât uneori mă simt vinovată.

De ce nu ne-a plăcut "Iepurașul care voia să adoarmă"

Cică este cartea-fenomen a momentului, recomandată de psihologi și terapeuți pentru un somn liniștit al copilului...

Încă de la început am fost sceptică în privința ei, dar am cumpărat-o din curiozitate (e netul plin de ea) și pentru că am găsit-o la un preț foarte mic pe elefant.ro. Conform autorului Carl-Johan Forssen Ehrlin: "Această carte este echivalentul verbal al legănatului, în brațe sau în pătuț. Mi-am propus să-i ajut pe copii să se relaxeze, să devină parte din poveste și să adoarmă mai repede".

Pare-se, cartea de față ar trebui să fie un fel de hocus-pocus, Moș Ene și Zâna Măseluță, 3 în 1. Ei bine, nu e. Am reușit să le citesc copiilor mei doar o mică parte din ea și pe lângă faptul că m-a plictisit pe mine teribil, nu le-a provocat piticilor nici măcar un căscat (și credeți-mă, am talent de cititor-povestitor).

Pe scurt, este vorba despre un iepuraș care nu putea să adoarmă și a plecat într-o călătorie împreună cu mama sa spre Moș Ene, care să-l ajute în această pr…

I. S. Turgheniev - "Un cuib de nobili"

Nu știu voi cum sunteți, dar eu, imediat cum dă gerul și cum zăpada îmbracă totul în haina ei de voal, mi se face dor de literatura rusă. Și cum în colecția mea mai am câteva titluri neatinse, zilele acestea mi le-am petrecut în compania lui Turgheniev și al său "cuib de nobili".

Cartea ne introduce în atmosfera nobilimii rusești de la 1842, acea lume parfumată, cu boieroaice rafinate, educate la Pension, cu intelectuali care se adună în Saloane pentru a valsa, a conversa și a comenta ultimele evenimente. 
CITIȚI ȘI:  Turgheniev - Părinți și copii Lev Tolstoi - Hagi Murad
Dar, oricât de frumos și de îmbietor ar părea acest stil de viață din afară, printr-un simplu "zoom" asupra unui exponent al acestei lumi, vei vedea că nobilul, înconjurat de slugi și de tot ce-i poftește inima, nu este nici el lipsit de dezamăgire, tristețe, frământare, singurătate, mai ales când toate acestea trec prin filtrul onoarei impuse cumva de societate. 

Feodor Ivanîci Lavrețki, un tânăr nobil…

Lev Tolstoi - "Hagi-Murad"

Citind această celebră nuvelă (deși eu aș încadra-o mai degrabă ca roman scurt) a lui Lev Tolstoi, mai parcurgi o filă din marea carte a ciocnirilor armate între creștini și musulmani. Povestea, chiar dacă este una întinsă pe doar 124 de pagini, este împânzită de atâtea personaje încât la un moment dat le pierzi șirul, dar tocmai acest aspect o face atât de vie și de interesantă.

Acțiunea este inspirată din realitate și se desfășoară în timpul Războiului Caucazului, mai precis în zona Ceceniei, între anii 1851-1852. Hagi Murad, liderul muntenilor, trece de partea Imperiului Rus, după confruntări interne cu murizii imamului Șamil, care îi răpesc, în cele din urmă, familia. Hagi Murad, deși are în plan să se alăture rușilor doar pentru a-l învinge pe Șamil și a putea apoi conduce toată Cecenia, nu uită cele două lucruri pentru care luptă până în pânzele albe: religia și familia. Calitățile sale nenumărate îi fac chiar și pe foștii săi dușmani, "porcii de ruși", să-l privească c…

John Braine - "Viața în înalta societate"

Dacă săptămâna trecută am zburdat visătoare "Departe de lumea dezlănțuită", într-o Anglie rurală încântătoare și sălbatică, zilele acestea am văzut cum arăta "Viața în înalta societate" din Anglia interbelică.

Cartea lui John Braine este o continuare a romanului "Drumul spre înalta societate" și îl prezintă pe Joe Lampton, săracul devenit bogat după ce s-a căsătorit cu fiica unui magnat al oțelului din Warley. Deși acum are o soție frumoasă, doi copii, bani și mașini, Joe trăiește într-o continuă frustrare că nu va fi niciodată mai mult decât un simplu angajat al socrului său. El se simte străin în casa în care locuiește, în patul lui, în lumea lui, iar singura sa realitate este fiica Barbara, pe care o venerează. 


CITIȚI ȘI:
Thomas Hardy - "Departe de lumea dezlănțuită"
Hermann Hesse - "Lupul de stepă"

Prins ca un leu într-o cușcă, eroul lui Braine își găsește consolare în alcool și în aventuri amoroase, nerealizând că  astfel își distruge…

Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de 2 ani

Am lucrat cu copilul pe diverse auxiliare încă de la vârsta de doi ani. Am cumpărat foarte multe materiale ajutătoare din diverse locuri (librării, marketuri, site-uri) și am remarcat două lucruri importante: 1. Unele cărți sunt făcute doar pentru profit și au nivel didactic 0 barat; 2. Unele își merită banii și sunt surprinzător de eficiente.

CITIȚI ȘI:Noi suntem doi frați în casă. Jocuri şi activităţi pentru copii mici

E de la sine înțeles că eu am dat peste ambele categorii, așa că mi-am putut face o părere pe care să o împart și cu voi. Vă spun de la început că nu am activitate didactică, nici măcar modulul pedagogic nu l-am urmat în facultate, dar vă împărtășesc din experiențele personale. 

Lăsați copiii să aleagă momentul!
Atunci când ne-am apucat pentru prima dată să învățăm din cărți, cred că era până într-un an și atunci îi arătam planșe cu: animale, fructe, mijloace de transport, jucării etc. El, mai rebel din fire, nu repeta după mine, dar știam că informația se înmagazinează în …

Thomas Hardy - "Departe de lumea dezlănțuită"

Am început anul în compania cărților și nu pot decât să mă bucur ca un copil când primește jucăria multdorită. După Lupul de stepă, de Hermann Hesse, am zis că e cazul să-mi relaxez creierașul cu un roman ușor, de dragoste, dar frumos... frumooos. Dacă vă spun că nu m-am putut desprinde, efectiv, de el, mă credeți? 
Sunt sigură că ați primit acest titlu ca recomandare încă din adolescență, dar sper că nu ați făcut ca mine, să-l citiți taman la "bătrânețe".  "Departe de lumea dezlănțuită" e acel tip de carte despre care ai putea vorbi ore/zile în șir și nu ai reuși să epuizezi nici măcar o mică parte din complexitatea ei. Are de toate: dragoste, pasiune, curaj, aroganță, îndârjire, patos, dar peste toate planează imaginea fără de seamăn a Angliei rurale, zugrăvită aici atât de clar și de frumos. Dacă ar fi să o categorisim superficial, povestea ar fi încadrată cu ușurință în rândul telenovelelor cu happy-end, dar eu nu o să fac acest lucru, pentru că nu pot; condeiul …

Hermann Hesse - "Lupul de stepă"

Tocmai am terminat de citit "Lupul de stepă" (1927), al lui Hermann Hesse, și pot spune cu mâna pe inimă că nu este una dintre cărțile mele preferate, dar este unul dintre acele volume care îți dau temă pentru acasă, cam pentru tot restul vieții, așa...

Ca să fie clar, nu am fost niciodată un fan al romanului psihologic, dar de această dată nu am putut refuza "invitația" lui Hesse (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1946) care m-a cucerit încă de acum câțiva ani cuPovestirilelui. 
Harry Haller, personajul principal, un scriitor apropiat de vârsta de 50 de ani, ajunge într-un moment al vieții în care nu-și mai dorește să trăiască, dezamăgit fiind de societate, de burghezia pe care o hulește, dar al cărei exponent este, de relațiile interumane, de cultura vremii, de el însuși. Nimic nu pare să-i mai producă plăcere, astfel că decide să pună capăt acestei lupte permanente între el, omul cândva viu, și acest lup de stepă care sălășluiește înlăuntrul său și …