sâmbătă, 27 decembrie 2014

Blogul meu merge la școală

Pe 11 decembrie 2007 am scris prima dată pe acest blog. Avem, așadar, 7 ani împreună, cu bune și cu rele. Acum, suntem pregătiți să mergem la școală, că am copilărit destul.
Ați citit aici mici recenzii, file de jurnal, creații literare, opinii, adică tot ce mi-a trecut prin cap în momentul respectiv. Am împărțit cu voi stropi din sufletul meu și vă mulțumesc pentru asta!
A fost o perioadă când am dedicat foarte mult timp acestui blog, dar de când au apărut minunile minunate în viața mea, am dispărut de aici cu lunile... și mi-a fost bine. E semn că am crescut, că viața mea s-a schimbat și că altfel arată acum prioritățile mele. Dar, atunci când vreau să fiu eu cu mine și cu voi, cu siguranță mă reîntorc la tastele mele, care acum sunt avariate de Darius, știți, ceva gen "dinte, gaură, lipsă, pauză".
Fug acum, să fiți cuminți și să mă citiți în continuare!
P.S.: Vă redau prima postare de pe acest blog!

Se apropie vremea colindelor...


Simt cum se apropie întâia zăpadă, chiar dacă, meteorologic vorbind, nu prea are şanse. Adulmec izul de porci pârliţi, cu şorici moale şi delicios. Aud colindele strămoşilor din înalt şi... mă bucur. Port în suflet emoţia sfântă a reîntâlnirii cu Sărbătoarea Naşterii Domnului.


Nu simţiţi cum în Decembrie e parcă altă lume?... Suntem alţi oameni: mai buni, mai darnici, mai fericiţi, mai îndrăgostiţi de viaţă, mai apropiaţi de Dumnezeu. Ne manifestăm iubirea faţă de cei dragi prin cadouri, faţă de Dumnezeu prin post şi fapte bune, iar faţă de noi înşine prin optimismul specific acestei perioade sfinte a anului.
E luna cadourilor, e luna Naşterii şi a Renaşterii, e vremea colindelor sfinte! Se-aud clopoţei...
Sper ca, în curând, să se audă şi foşnetul zăpezii sub ghetuţe!...
Să ningă peste noi, peste greşelile noastre, peste nepăsarea noastră, peste toate păcatele. Să ne trezim din iarnă mai buni, mai aproape de Dumnezeu!