marți, 12 ianuarie 2010

În tren

Ştiţi, uităm să vedem partea frumoasă a lucrurilor. De fapt, nu uităm, ci ignorăm. Ceea ce e mai rău.
Ieri stăteam în bucătărie, îmi savuram cafeaua şi citeam bloguri. Afară, pe linia ferată paralelă cu blocul meu, un mini-tren duduia pe şine. A urlat o dată. De două ori. De trei ori. Mă simţeam deja într-un film de epocă. M-am ridicat de pe scaun şi am ieşit în balcon. Parcă vedeam stând la geam o domniţă rafinată, purtând pe buclele-i blonde o pălărie chic. Degetele învăluite în mănuşi croşetate din macrame punctau nervos geamul. La destinaţie o aştepta iubitul, un gentleman în frac, papion şi joben. S-a îndepărtat spre fericire, iar eu am privit-o îndelung.
N-a fost o vedenie. Nici măcar un lucru pe care mi-am impus să-l văd. A fost doar o dovadă că putem descoperi în lucruri aparent banale scene care să ne încânte. Şi dacă vă mai spun că trenul era unul de marfă, terfelit şi răpciugos?...


Pasarea Colibri - In tren

5 comentarii:

Geocer spunea...

Si-n trenul ala rapciugos ti-ai gasit tu s-o plasezi pe suava domnita?

Raluca Nicula spunea...

In realitate era rapciugos! N-ai inteles nimic din scena mea romantica. Uf! :D

Irina Patrascu spunea...

Foarte frumos descris ce ti-ai imaginat tu...
Trebuie sa invatam sa dam frau liber imaginatiei si sa vedem si "partea plina " a paharului.

Geocer spunea...

Uffff !

remus-eduard spunea...

uuu!!!
ia uite ce îţi mai dă tata:
http://www.youtube.com/watch?v=QzHIn5S-RbY&feature=related
eu locuiesc în cartierul Nord şi prin faţa ferestrei mele trece zilnic trenul dinspre Pennsylvania către Baltimore.
De-ai ştii câte alte alte trenuri din astea îmi tec mie în fiecare oră prin cap...
Hai, îmbarcarea!