Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2009

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

D-ale Piteştiului

* De 1 Mai nu vă mai grăbiţi atât să plecaţi la mare, unde cheltuiţi atâţia bani. În Piteşti, mai precis în Parcul Ştrand, se organizează vineri o serbare câmpenească plină de toate cele (muzică, mici, bere). Cine face cinste? Primăria Piteşti, dar pe banii fiecăruia. * Consiliul Judeţean a aprobat construirea pe terenul dintre Mioveni şi Mărăcineni a 600 de locuinţe sociale şi pentru tineri. Piteştiul stă la coadă. De ce? Pentru că Pendiuc merge pe premisa "Fântână cântăcioasă şi colorată am, procentu' creşte, la ce să mă mai leg la cap?". * Apropos de Ştrand, tot plimbându-mă în timpul meu liber prin zonă şi admirând, ce-i drept, frumuseţea peisajului, am auzit un copil care îşi întreba bunica: "- Mamaie, în lacul ăsta trăiesc monştri? - Nu, mamaie, e un lac obişnuit. Cum să trăiască monştri aici? - Ba da, mamaie, peştii nu trăiesc în apă aşa murdară. EI SUNT CURAŢI". Ce să zic, m-a lăsat paf. Păcat că n-am înregistrat ca să-i arăt edilului magnific. * "U…

2 poze bestiale

de pe ifun.ru

Scurtul drum de la cutremur la penibil

O analiză subiectivo-nesimţită a efectelor unui cutremur... mai mult mediatic: * am avut un cutremur pe internet: mass-uri de genul "Bă, mai trăieşti?", statusuri "Am simţit...", "N-am simţit..." * am avut un cutremur şi la televizor. Brusc apar specialişti care aduc în discuţie problematica unor clădiri ştampilate cu buline roşii. De asemenea nu lipseşte arhiutilizatul clişeu: autorităţile nu iau măsuri. Ceea ce mă enervează însă cel mai tare e faza cu sms-urile: "Liliana din Iaşi ne scrie că patul a început să i se zgâlţâie, Ionel zice că i s-a mişcat lustra, nea' Vasile se vaită că i-o zbierat viţelul în grajd". Adică, vă rog, chiar aşa suferim de senzaţional de dăm în penibil. * am mai avut un cutremur: unul care s-a lăsat pozat şi filmat. Nişte indivizi care n-au altceva mai bun de făcut în astfel de situaţii, au surprins totul live! Mă rog, fiecare cu piticii lui. Dar: bietul cutremuraş, firav şi plăpând, micuţ şi neînsemnat a avut puţin p…

Cutremur

Astă-seară a fost cutremur. M-a prins la serviciu, tastând de zor la laptop. Sper că n-aţi păţit nimic, înafară de o mică sperietură. Oricum, posturile de ştiri au intrat imediat în acţiune cu acest subiect, prilej de greaţă pentru mine. De ce? Pentru că AU EXAGERAT, ca de obicei. Of, şi te duseşi tu obiectivitate, cu realismul tău cu tot!... P.S: Cuvântul "cutremur" postat mi-a ridicat traficul pe blog cu muuult!

Nume sfânt

E frumos să ai un nume sfânt. Nu pentru că faci cinste o dată în plus şi primeşti cadouri. Nici măcar pentru că încă o zi din an te simţi special/ă. Ci pentru simplul fapt că eşti ocrotit de cineva care la vremea sa a fost pe placul Celui de Sus. Eu, cel puţin, aşa gândesc. Şi mă bucur că al doilea nume mi-e Georgeta. Da, am dat de băut, de mâncat şi am primit cadouri foarte frumoase. Dar, mai mult ca oricând, m-am simţit foarte apropiată de "purtătorul de biruinţă".

Hristos a înviat! Ne întâlnim la birt...

Doamne, ce s-a mai îmbuibat tot rumânu de Paşte. Doamne, cât s-a mai distrat el în cinstea Învierii Tale. Numai friptane a mâncat, numai cu specialităţi s-a delectat. Şi, dă-i cu bere, dă-i cu vin că doar o dată pe an Înviază Iisus. Mai în glumă, mai în serios, din Paşte n-a mai rămas decât... maţul. Doar ăla trebuie umplut, cu cât mai multe şi variate bucate. Cine merge să ia lumină? Ăla care trebuie să se întâlnească cu aia, ăla care mai apoi se duce în bar "să sărbătorească", aia care trebuie să-şi etaleze ţoalele noi, că doar nu degeaba a dat atâţia bani pe ele. Şi uite aşa, se alege prafu' de o mare sărbătoare creştinească. Totul devine un simplu motiv de băută şi dezmăţ... că vorba aia: "Doar o viaţă are omul".

Hristos a înviat!

"Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!"
Am două reuşite culinare. Un featuring al familiei Nicula. Dacă nu mai auziţi de mine de astăzi, ştiţi de la ce mi se trage. Măcar am apucat să vă spun "Hristos a înviat!". Doamne ajută şi multă fericire tuturor!

În pregătiri

Minunat week-end. În care clopotele răsună peste tot. În care oamenii sunt parcă mai veseli.
Ieri am vopsit ouăle, doar roşii, aşa cum ne plac NOUĂ, vă promit o poză cu ele după ce ajung acasă.
Mai am de făcut câte ceva, dar având în vedere că azi lucrez, rămâne totul de terminat după ce merg să iau lumină sfântă, adică o să trebăluiesc toată noaptea pentru primul Paşte ca soţioară. :D Nu în ultimul rând, vă doresc tuturor un Paşte fericit, cu multă sănătate! Şi... NU EXAGERAŢI CU MÂNCAREA ŞI BĂUTURA! :D

De Joia Patimilor

Deşi tradiţia spune că de Joia Patimilor se înroşesc ouăle, eu nu m-am conformat... din lipsa timpului. Dar, am promis că mâine, printre una şi alta, voi merge la hypermarket să fac cumpărături pentru frumoasele sărbători. Voi lua ouă, roşeală şi alte cele pentru o masă bogată de Paşte. Nu de alta, dar e prima dată când fac asta în calitate de soţie... şi vreau să iasă foarte bine. V-am mai spus eu şi în alte dăţi că meseria de reporter e foarte frumoasă. Astăzi, spre exemplu, am fost cu Marian la Centrul de Tip Familial Găvana unde am filmat fiecare câte ceva. El a făcut o ştire despre copiii care sunt "înfiaţi" temporar pe perioada sărbătorilor. Cu bucurie am aflat că deşi la centru sunt 31 de micuţi, 20 îşi găsiseră deja un cămin în care să spună senin şi cu bucurie în suflet "Hristos a înviat!". Pe de altă parte eu am întâlnit-o pe doamna Nela, bucătăreasa Centrului, care veselă şi poznaşă tocmai înroşea ouă. Aşa că n-am putut rata ocazia de a-i afla secretele …

România electorală

Anul ăsta iar ieşim la vot. Iar culori, brelocuri, sloganuri tâmpite, afişe cu mutre deformate de minciuni, bani aruncaţi în vânt, promisiuni pe care nu le mai crede nimeni, replici acide. Brusc unele drumuri vor fi asfaltate, unii copii vor fi pupaţi, unii bătrâni luaţi în braţe şi duşi cu vorba unei pensii majorate. Asta-i România în care trăim noi. Una veşnic... electorală.

D-ale Simfoniei... primele impresii

* Emil Boc şi Mircea Geoană - discursuri politice greţoase care nu-şi aveau locul la acest eveniment;
* Lalelele - mult mai puţine şi firave decât în alţi ani;
* Târgul de ciocolată - o mare dezamăgire. Adică, mersi, ciocolată Kandia puteam la fel de frumos să cumpăr de la bodega din bloc. Nu era nevoie de un cort uriaş care să ocupe atâta spaţiu DEGEABA;
* Casa Cărţii - expoziţiile sunt mai slabe ca în alţi ani (oare din cauza crizei?) - oricum, standurile ADP Piteşti au fost la înălţime;
* Kitschul tronează, din nou, în centrul Piteştiului; mă refer, evident, la tarabele cu nimicuri.

M-au intoxicat!

Da, au reuşit asta toate ziarele şi televiziunile. Tema zilei este de vreo săptămână încoace George Becali, ciobanul muntean. Toţi ziariştii împreună cu specialiştii lu' peşte analizează arestarea oierului şi-şi dau toţi cu părerea la televizor: 1. e vinovat, merită să stea la închisoare; 2. arestarea sa e doar praf în ochi. Realitatea a făcut chiar un sondaj, din care a ieşit că peste 80% dintre chestionaţi cred în cea de-a doua variantă. Sfântul Becali, cel care construieşte mânăstiri, cel care interpretează cu evlavie cântece bisericeşti din Maybach, milostivul care se apleacă spre năpăstuiţi, marele prooroc cuprins de sfântul duh... al mărinimiei... cum să ajungă el la zdup, laolaltă cu ciorditorii, criminalii, violatorii? El ale cărui papile gustative se delectau numai cu şampanie, caviar şi brânză proaspătă de oaie? El, cel care îşi răsfăţa funduleţul pe bancheta de fiţe a limuzinii şi pe sofa-urile din palatul de haur, să nu mai aibă acum dreptul nici măcar să se uite la t…

Zi de muncă

Eu şi Andreea, după o filmare relaxantă în Parcul Ştrand. Click aici pentru a vedea ce au făcut piteștenii într-o frumoasă zi de primăvară.

"Colorata, mâine-i gata!"

Fântâna cântătoare a rămas fără glas în timpul iernii. Dar, după ce un specialist francez a venit să-i doftoricească firavele corzi vocale, totul va reveni la (a)normal. Înainte de Simfonie (păi, cum altfel?), acordurile clasice îi vor încânta din nou pe trecători. Numai că minunata criză se resimte şi în investiţia de un milion de ieuro. Astfel, colorata se va da în spectacol muzical numai vinerea, sâmbăta şi duminica, în rest: pregătiri, repetiţii, încălziri, joc de glezne, chestii - trestii.

Lehamite

Am o scârbă teribilă zilele astea pentru: pupincurişti, parveniţi şi, în general, nulităţi care se cred plurităţi. Când o scăpa lumea de aceste jeguri din ce în ce mai numeroase, mai însetate şi mai penibile?