Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2012

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Vă e frică de Beau-Beau?

În perioada asta, toată țara e împărțită în două: ăia cu DA și ăia cu NU. Or fi și alții cu NU ȘTIU sau NU MĂ INTERESEAZĂ, dar ăștia par să nu conteze. În fine, mie una mi s-a luat de atâta politică, de atâtea campanii, alegeri și discuții subiective și înflăcărate. Și pentru că în astfel de momente e bine să facem și haz de necaz, am dat peste un clip care face toți banii, pe care am hotărât să-l împart cu voi. N-are rost să lăsați comentarii băsiste sau mai știu eu ce cuvinte "dulci". Pur și simplu râdeți, că e prea tare.

Noi muncim cu drag și spor :)

Azi-dimineață m-am trezit în zgomot de cositoare. Am ieșit pe balcon și ce credeți? Vreo 10 angajați ADP erau înșirați prin spațiul verde, mai ceva ca furnicile într-un mușuroi. Unii tundeau iarba și buruienile, alții strângeau cu grebla și depozitau în saci. Bucuria mi-a fost mare să-i văd la treabă, pentru că mi-au adus aminte de mine și de familia mea cum, în luna lu' Cuptor, mergeam pe deal să strângem fânul. Acolo ne întâlneam cu alți vecini și împreună ne îmbărbătam să-i dăm tare cu furcile, greblele și țăpoaiele, prin arșița nemiloasă. Iar noi copiii parcă aveam și mai mult spor când ne gândeam că după ce căpițele vor fi gata, ne așteaptă o baie binemeritată în Vâlsan. Într-o oră, maxim, angajații ADP au terminat treaba, iar eu mă bucur acum când văd că micul zăvoi din spatele blocului e chiar atractiv, cu iarba lui proaspăt frezată și cu copăceii care zâmbesc în bătaia soarelui. Cât o mai sta și ăsta așa și nu s-o transforma în loc de parcare.

Pe căldură

Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine canicula asta mă termină. Și am observat că nu numai pe mine. Florile din jardinieră, deși udate și îngrijite zilnic, s-au trecut. A trebuit să cumpărăm câteva ghivece cu petunii mov, roz, violet și bălțate pe care să le replantăm în locul celorlalte minuni colorate. Mi-a spus mie o mătușă că astea vor ține până la toamnă. Ar fi și cazul, că nu-mi place să stau cu jardinierele goale.  Acum, când mă uit pe fereastră, îmi zâmbesc coloratele cu toți dinții și e atât de frumos! Cât despre căldură, sunt obligată să mă ascund pe unde pot prin casă. Problema e că noaptea nu mai am niciun refugiu, așa că sufăr în taină la 29 de grade Celsius. Între timp, unii preferă să mă tenteze la televizor cu reportaje de la mare, unde lumea se scaldă în voie și uită de temperaturile de afară. Din păcate, anul ăsta mă sare marea sau eu pe ea... Poate la anul! Și, ca să-mi treacă supărarea, mă consolez cu o fotografie de anul trecut, când am inspirat depărtările ș

Oaza colorată

Mă declar fascinată și îndrăgostită iremediabil de viața de la țară. Ca om care acolo m-am născut și am crescut, mă simt ca un animăluț în țarc prin betoanele de la oraș. Așa că n-am avut de ales și a trebuit să-mi amenajez o oază de verdeață în balcon. Totul s-a dovedit a fi o idee foarte bună, pentru că în scurt timp floricelele de toate felurile și culorile s-au deschis în lumina soarelui și au dat viață peisajului. Nu mă puneți să vă spun ce specii sunt, că nu mă pricep la asta. Mă pricep să le adulmec, să le privesc, să le alint dimineața cu o "ploaie" binemeritată și să le laud ori de câte ori am ocazia. Le iubesc mult! Și rămân cu speranța că, vreodată, voi planta aceste minunății în grădina căsuței de la țară, la care visez de ceva timp.

După iarnă, vine vară...

După atâta timp în care am dat bir cu fugiții, îmi dau seama că blogul ăsta e cam gri, așa. Între timp, a venit vara, chiar dacă aici mirosul era parcă de zăpadă. Și pentru că am revenit, încep cu o promisiune. De acum încolo mă voi dedica mai mult acestei pagini, chiar dacă mulți spun că facebookul a ucis blogurile. Fiica rătăcitoare se întoarce, așa că sper să ne citim cu drag de acum înainte și le mulțumesc celor care nu ne-au uitat. O vară senină!