joi, 16 iunie 2016

Russell Banks - "Deriva continentelor"

Înainte de a mă apuca să citesc această carte am răsfoit câteva recenzii pe net și, trebuie să spun, m-au frapat comentariile atât de înflăcărate la adresa ei (și a autorului, desigur!).
Una dintre recenzii (să-mi fie rușine că nu mai știu a cui!) spunea chiar că Russell Banks scrie atât de bine, încât te descurajează să mai faci și tu asta.

Da, Russell Banks scrie bine de tot, și da, te poți gândi de două ori dacă mai are rost să vii și tu cu ceva în fața lumii ăsteia care l-a citit pe el... După cum știți, eu am tot citit în ultimul timp, dar nu mai țin minte de când nu am mai devorat cu atâta pasiune un roman, ațâțată de frumusețea descrierilor autorului, de libertatea sa de exprimare (mă refer în special la pasajele erotice), de intensitatea trăirilor și de suspansul situațiilor.

Pe foarte scurt, este vorba despre două povești diferite, care se împletesc spre final. Una, cea a lui Bob Dubois, un american trecut de 30 de ani care, dezamăgit de traiul său modest, se mută la fratele său în Miami, împreună cu familia. De cealaltă parte, mai este povestea tinerei Vanise, care părăsește Haiti împreună cu bebelușul ei și cu nepotul, în speranța unui trai mai bun în America.

"Deriva continentelor" (carte apărută în 1985) este despre mirajul Visului american, despre speranțe năruite și despre decizii plătite cu viața. Cartea îți dă una după ceafă și te face să te gândești de două ori dacă are rost să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard. Ideea cărții se poate reduce la un singur pasaj, care exprimă atât de multe:

"Da, ai să ajungi în America, băiete, și, poate, ca și mine, ai să obții ce dorești. Orice-ar fi. Dar va trebui să dai ceva în schimb, dacă n-ai dat deja. Și când ai să obții ceea ce dorești, ai să descoperi că, până la urmă, nu e ceea ce ai dorit, pentru că întotdeauna va fi ceva mai puțin valoros decât ce ai dat tu în schimb. În țara celor liberi, nimic nu e gratuit".

Și acum, încă două citate care mi-au plăcut:

"Când cauți să cucereşti iubirea cuiva care-ți seamănă ca fel de a fi, temperament, cultură sau tip fizic, o faci din dragoste pentru aceste trăsături ale tale, pentru felul tău de a fi, temperamentul, cultura ta etc. Dar atunci când cauți să cucereşti iubirea cuiva complet diferit de tine, o faci ca să te eliberezi de tine însuți";

"Un om trebuie să accepte faptele vieții pe care o trăiește, indiferent de felul cum o trăiește".

Ca o concluzie, cartea este una grea, care se citește ușor. Adică, subiectul complex și dătător de stări este parcurs cu lejeritate datorită scriiturii fluide, antrenante. Ca atare, Russell Banks este grandios. G-R-A-N-D-I-O-S! Născut în 1940, el este unul dintre cei mai importanți scriitori americani contemporani. A primit numeroase premii literare, printre care premiul Academiei Americane de Artă și Literatură.
 

marți, 7 iunie 2016

Ruthanne Lum McCunn - "O mie de monede de aur"

Zilele acestea m-am delectat cu una dintre plăcerile mele cele mai mari: cititul unui roman biografic.
 
 
"O mie de monede de aur", de Ruthanne Lum McCunn (publicată în 1981), este o carte care te face să trăiești altă viață. Scrisă atât de viu, atât de apăsător și de implicat sufletește, cartea îți provoacă milă și admirație pentru personajul principal, Lalu Nathoy, devenită Polly Bemis.
 
Lalu este o chinezoaică de 18 ani care este vândută de familia ei (sărăcită în urma unei recolte compromise) unor tâlhari, contra a două pungi de semințe de soia. De aici, Lalu este pasată de la un stăpân la altul, ajunge într-un bordel din Shanghai, iar de acolo este trecută clandestin în America, unde este vândută la o licitație și capătă numele Polly. După ani de chin și de suferințe, ca sclavă a unui proprietar chinez dintr-un oraș al căutătorilor de aur, Polly va fi câștigată la un joc de cărți de către cel care îi va deveni soț, Charles Bemis. 
 
Chinezoaica prinde rădăcini departe de țara natală și își ridică o fermă, alături de soțul ei. Ai crede că viața s-a așezat pentru Polly, după atâtea traume și întâmplări neverosimile, dar necazurile nu o părăsesc: soțul i se îmbolnăvește și  moare, ferma îi arde, iar ea este nevoită să țină piept tuturor  vitregiilor cu aceeași tărie care a menținut-o în viață până acum.
 
Polly Bemis (11 septembrie 1853 - 6 noiembrie 1933) a existat în realitate, cartea fiind împânzită cu fotografii din diverse etape ale vieții ei. Deși unele personaje au fost inventate, iar altele au căpătat elemente ficționale, povestea lui Lalu a rămas exactă, după cum mărturisește scriitoarea la începutul romanului.
 
În concluzie, o carte bună, care îți deschide ochii asupra unor vremuri apuse, când sclavia și inferioritatea femeii erau la rang de cinste în America. Totodată, cartea reprezintă triumful unei vieți însetate de libertate, într-un context ostil.

miercuri, 1 iunie 2016

J. L. Carr - "O vară la țară"

 
În prima zi de vară, am citit o carte care îmi deschide apetitul pentru anotimpul cald mai mult decât orice.
 
"O vară la țară" (1963) spune povestea unui restaurator englez, Tom Birkin, care ajunge în Oxgodby, la începutul secolului al XX-lea, pentru a scoate la lumină o pictură murală dintr-o biserică. Birkin, absolvent al unui colegiu de artă londonez și, ulterior, recrutat ca radiotelegrafist în Primul Război Mondial, găsește în sătucul uitat de lume liniștea după care tânjea atât de mult pentru a îneca în ea ororile războiului purtat în prima linie. Scena Judecății de Apoi pe care o restaurează centimetru cu centimetru îl apropie pe Tom Birkin atât de mult de autorul ei medieval, încât eroul nostru ajunge să-l cunoască pe genialul pictor descoperindu-i tumultuoasa poveste de viață.
 
Scurtul roman de 128 de pagini stă sub semnul retrospecției. Bătrânul Birkin privește în urmă la acea vară la țară și regretă povestea de dragoste ce s-ar fi putut contura cu Alice Keach, o tânără delicată și evlavioasă ce este căsătorită cu vicarul locului.
 
Cartea (ce a fost nominalizată la Booker Prize) este una ce emană căldură și frumusețe rurală, făcându-te să-ți fie dor de un refugiu departe de lumea dezlănțuită. Cititorul se îndrăgostește pe loc de simplitatea traiului lui Tom, care locuiește în clopotnița bisericii și își bea ceaiul în cortul noului său prieten, arheologul Charles Moon, angajat să descopere mormântul unui strămoș local decedat în 1373.
 
Pe mine m-a relaxat cartea asta mai bine decât o siestă și așa am mai descoperit încă un scriitor englez bun, cu un stil dulce și provocator, taman după pohta ce-am pohtit!