Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace.
Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băgat în ele plastic, cârpe şi alte materiale inflamabile cărora le-au dat foc. Faza nasoală din toată povestea nu e că avem printre noi oameni gata-gata să incendieze tot ce prind, ci că primarul nostru nu acceptă ideea că oamenii ar face asta pentru că automatele nu dau, uneori, nici bilete, darămite rest. "Nu există aşa ceva! Sunt în regulă, n-au nicio problemă"! Ele nu, domn primar, ele nu! Dar dumneavoastră?

Comentarii

Jackal a spus…
Am mers si eu cu autobuzul, rar, tocmai de aceea apelam la bilete de la tonomat. Eu nu am avut ghinionul sa primesc "tzepe", dar eram de fata cand aparatul isi lua capace pe buna dreptate.
Avand in vedere ca asta se intampla acum 1-2 ani ... cand aparatele erau destul de noi, imi imaginez ca acum e jale.
papabembe a spus…
propun pe această cale înlocuirea biletelor de autobuz cu bilete de papagal, cu bilete de loz în plic sau cu bilete de cinema.
Există şi varianta înlocuirii autobuzelor cu role, trotinete, triciclete, vaporaşe sau avioane de hârtie (apreciaţi, vă rog, faptul că toate soluţiile sunt bio!).
Despre înlocuirea actualului primar am muuuulte soluţii, aşa că poate voi face un sondaj.
Oana Stoica Mujea a spus…
Mi se intampla si mie la alea de parcare. Noroc ca nu e cu rest. Dar alea imi iau si banii si nu-mi dau nici biletul. Ce distractie :)))
Geocer a spus…
Si urmeaza partea a doua : amenda. Vine autobuzul, te urci fara bilet, te prinde nasul si ala esti.
Iar in cazul Oanei, amenda e si mai mare !
amour de jour a spus…
sal, te-am trecut la blogroll
Raluca Nicula a spus…
@Jackal: mai mergi si pe jos, dragule
@Remus Eduard: foarte tari propunerile tale :D Aia cu trotinetele chiar ma tenteaza
@Oana: noroc cu automatele astea ca ne mai distram si noi :)
@Geocer: sa speram ca vor fi puse in practica solutiile lui Remus Eduard :D
@Hobbitul: te-am trecut si eu cu placere ;)
EmaPirciu a spus…
eu am pierdut bani in automatul de bilete... Numai ca erau marunti si nu a fost asa o tragedie... vreo 3 lei... Apoi mi-am dat seama ca nu are rost, mai bine suport fata acra a vanzatoarei de la casa de bilete.
papabembe a spus…
toată seara am stat şi am meşterit la atelier. să ştie poporul că tu eşti capul răutăţilor şi mă îndemni la prostii.
acum, că m-ai pornit, nici că mai mă opresc. să te înveţi minte!
http://remus-eduard.blogspot.com/
Raluca Nicula a spus…
remus, nici nu stii cat ma bucur sa fiu capul rautatilor :D

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când