Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Noutăţuri

În primul rând, trebuie neapărat să citiţi asta, asta şi asta. 1. ca să vă culturalizaţi; 2. ca să vedeţi că unii dintre ăia culturalizaţi sunt mai degrabă "culturişti" şi 3. ca să vedeţi câtă cultură... de grâu, orz, ovăz şi alte cele zace în hambarele unor internauţi... :) Luaţi-le ca pe nişte recomandări din partea mea. Eu le-am citit şi mi-au plăcut, aşa că, dacă aveţi încredere în gusturile mele, ştiţi ce aveţi de făcut...
2. Citesc acum o carte al cărei autor a primit anul trecut Premiul Nobel pentru Literatură. Dacă vă e lene să daţi search pe google să vedeţi cine este, vă uşurez eu munca, spunându-vă că se cheamă Jean-Marie Gustave Le Clézio şi adooor cum scrie. Cartea rămâne surpriză până revin cu recenzia. Am cumpărat-o din mall, când mergeam la 3d (şi nu-mi pare rău!)
3. Mi-am făcut cont pe Twitter (nu ştiu de ce, încă mă dumiresc) şi pe Triburile (ca să fiu în pas cu colegii de la redacţie care m-au terorizat cu ferme, nobili, paladini, lucruri care deveniseră un limbaj codat pentru mine, aşa că până la soluţia accederii în "tribul lor" n-a mai fost decât un pas).
Vă mulţumesc pentru atenţie, la revedere! :)

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca, privitor la punctul 2, culturalizati vs culturisti. Te intreb: de cate ori l-ai vazut tu pe Mihai la un eveniment cultural? Vreun concert? Un vernisaj? O lansare? Macar O DATA! Ma ierti, dar e usor sa pui o stampila bazandu-te pe spusele unui om in care crezi. Eu iti cer doar sa gandesti tu cu mintea personala, sa nu mai iei ganduri "digerate" ale altora.
S.F.
Raluca Nicula a spus…
S.F.: 1. S-a intamplat sa fiu de fata la primul fapt despre care scrie Mihai in acel articol, deci nu iau ce au digerat altii. A fost o scena otevistica, de mahala, iscata de un om care se vrea a fi de cultura. Pacat! Pentru mine a fost ca o palma.
2. daca astfel de patanii pierde Mihai de la aceste evenimente, atunci, sincer, nu ma mir de ce nu a mai fost vazut in acest mediu.
O spun cu mana pe inima, ma cunoasteti si stiti ca mi-s dragi scriitorii argeseni pe care nu vreau sa-i ofensez cu acest mesaj. Dar, cum am mai spus si cu o alta ocazie, tot la Centrul Cultural, "orice padure are uscaturi"...
3. Multumesc pentru comentariu :)
gamalia a spus…
Am si eu cont... de fapt, sat. Si in fiecare zi ma dezvolt cat pot de mult...
Anonim a spus…
Raluca, sa fiu mai clara: pledoaria lui Mihai e trista, si asta pentru ca are dreptate. Te cred ca scena a fost pentru tine ca o palma si ma bucur ca n-am fost de fata. Dar mai e cale lunga pana la a subscrie la afirmatia lui Mihai “Piteştiul, un oraş amărât – non-cultural”. Nu pretind ca urbea noastra este de-o efervescenta culturala nemaipomenita. Dar veritabile evenimente culturale chiar sunt, insa pe Mihai nu l-am vazut nici la vreun concert, festival, vernisaj, lansare etc. Mai uite un punct de vedere: http://stephanremy.blogspot.com/2009/09/pentru-avea-atitudine-uneori-trebuie-sa.html.
S.F.

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…