sâmbătă, 12 septembrie 2009

"Urania" - J.M.G. Le Clezio

Ce aş mai putea spune eu despre J.M.G. Le Clezio şi să nu fie cunoscut? Faptul că anul trecut a luat premiul Nobel pentru Literatură spune totul. S-a născut în aprilie 1940, a scris peste 40 de romane, povestiri, nuvele şi eseuri. A început să scrie la vârsta la care alţii de-abia se deprindeau cu literele: 7 ani.
„Urania” te fascinează încă de la început. Un băieţel francez construieşte, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial o lume a sa, pură şi încântătoare, pentru a se refugia de relele care-l înconjurau. Timpul trece şi Daniel Silitoe devine geograf. Meseria îi îndrumă paşii către Emporio, o lume a cercetătorilor, un fel de cetate a antropologilor, istoricilor şi bancherilor. Însă nu acest loc îl va marca ci un ţinut apropiat, a cărei legendă o află de la Raphael, unul dintre locuitorii de la Campos.
Campos: un loc în care cei câţiva băştinaşi sunt foarte apropiaţi de natură. Nu au şcoală şi nici nu simt nevoia, pentru că întemeietorul acestui sat, Anthony Martin, zis Jadi (Antilopa) i-a învăţat că Viaţa este cea care le predă tot ce trebuie să ştie. Nu au spitale, pentru că „leacurile bolilor stau în plante şi în mângâieri”. Nici credinţe nu au, înafară de cea în propriile puteri. Cerul este venerat, locuitorii din Campos adunându-se în anumite seri pentru a studia stelele: "Pământul este trecător, cerul rămâne veşnic acelaşi".
Limba care se vorbeşte la Campos („câmpuri”, în spaniolă) este Elmen. Atunci când au pătruns în această comunitate, locuitorii, de toate naţiile şi culorile, se aflau într-un punct de răscruce în viaţa lor: fie aveau probleme cu legea, fie luaseră parte la o tragedie; cu toţii au reuşit pe parcurs să-şi găsească aici echilibrul interior. "Cei care vin la Campos sunt la capătul drumului, nu au un alt loc în care să mai meargă". Campos a devenit pentru toţi un loc sacru, care, chiar şi înconjurat de sate dezvoltate, nu se alterează de obiceiurile şi mentalităţile acelor vremuri. Totul se destramă însă când cercetătorii de la Emporio încep să vadă acel ţinut ca pe o afacere profitabilă în domeniul imobiliar. Aşa că au evacuat zona, iar locuitorii au plecat asemeni unui stol de fluturi spre alte locuri.
Mărturisirile lui Raphael despre frumuseţea locurilor şi oamenilor de la Campos, admiraţia faţă de Thomas Moses, relaţia cu Dahlia, întâlnirea cu Lili din lagună, grădinile Atlas, colegiul Emporio şi în cele din urmă plecarea poporului-curcubeu toarnă splendorile ţinutului Campos în forma perfectă a Uraniei, ţara creată de Daniel în copilărie...

"Trebuie să învăţăm cu toţii să fim mici pentru a deveni oameni" - p. 83
"Uneori nu-i nevoie de vorbe pentru a spune lucrurilor pe nume" - p. 143

2 comentarii:

Mariaaa spunea...

multumim de review.. chiar doream sa cumpar cartea si eram in dubii..avem nevoie de un "hint" :)

veres florian spunea...

cartea e buna, dar nu extraordinara.
mi-a deschis ochii spe lumea americii centrale sau de nord.
nu cred in lumi utopice, cred ca acesta e motivul care ma impedica sa descopar esenta carii. am cautat-o pana la ultimele pagini. nobel-ul trebuia sa ajunga la altcineva.