Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați.
Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu, ca și membru al acestui colectiv, nu le permit acestor oameni veșnic puși pe harță, să mă jignească și să mă judece fără ca măcar să mă cunoască.
Cât despre lingăi... Câți dintre voi, stimați colegi de breaslă, aveți propriul vostru ziar și sunteți independenți din toate punctele de vedere? Niciunul? Mă gândeam eu! Asta vă transformă cumva în pupincuriștii patronului pentru care lucrați și de la care vă luați salariul? Eu cred că nu. Haideți să lăsăm munca noastră să ne caracterizeze, nu vorbele de rahat care ni se aruncă în ogradă. Câinii latră, ursul merge, spune una dintre vorbele înțelepte din popor. Eu sunt ursul!
* Cu toate acestea, sunt și oameni de calitate în presa locală. Iată o speranță! Nu suntem întru totul pierduți!

Comentarii

Crengu a spus…
Despre strugurii la care nu ajunge, vulpea spune ca sunt acri, ca sa mentin stilul proverbial.

Fii in continuare ursul si lasa-i sa comenteze! Eu mai am o zicala, proprie, de data asta: daca se vorbeste de mine, indiferent cum, inseamna ca sunt om important. :D
Logatu a spus…
Dar pana la urma cum stau treburile la televiziune?
Am tot citit ca s-ar inchide la 1 noiembrie, ca Realitatea ar vrea sa o cumpere si sa faca o statie locala, zvonuri cat cuprinde.
Imi va parea rau daca acestea se vor adeveri, pentru ca aproape in fiecare seara ma uit la stirile voastre. Apropo, am vazut ca duminica dati acum doar retrospectiva saptamanii :(
Raluca Nicula a spus…
ce va fi, va fi, nimeni nu poate stii :) Cat despre retrospectiva de duminica, era in plan de mult timp.
Geocer a spus…
Raluca, asa cum v-am spus (tie si Emei) acum cca. o saptamana cand ne-am vazut, sunteti o echipa de oameni tineri care puneti suflet in tot ceea ce faceti.
Din pacate, in vremurile pe care le traim, orice astfel de intreprindere are putine sanse de a dainui.
Indiferent ce va fi, Arges TV o sa ramana o amintire frumoasa atat pentru voi cei care ati facut-o cat si pentru noi cei care am privit-o. O imbinare de boem, de visare si de profesionalism, as zice eu.
In Pitesti am mai avut asa ceva, acum vreo 10 ani. S-a numit "Ziarul de azi". Nici el n-a rezistat prea mult.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, pentru cei care apreciaza macar munca din spatele unui produs, am numai doua cuvinte (la moda chiar): Jos Palaria! E reconfortant sa vezi ca in lume nu sunt doar oameni care arunca in oricine si orice cu tarana...
victor a spus…
Salut!
Inscrie-te pe http://groups.yahoo.com/group/publicitatenecenzurata
Poti sa postezi mesaje cu linkul catre blogul tau fara ca respectivul mesaj sa fie cenzurat. Grupul se vrea a fi unul unit, in care membrii sa se ajute unii pe altii prin accesarea linkurilor. Deci cu cat suntem mai multi, cu atat mai multi vizitatori vei avea pe zi.
Unde-s multi, traficul creste!
gamalia a spus…
Comentariile sunt inevitabile. Si daca pana acum auzeam rautati, imagineaza-ti ce de "Ti-am zis eu" vom auzi de acum inainte.
Canguru' a spus…
Mie imi place foarte mult Arges TV si nu spun asta doar pentru ca am pus mana la crearea televiziunii (apropo, nu sunt dintre aceia care a plecat si acum arunca cu noroi). E trist ce se intampla cu voi, cu tipografia si mai ales cu Hypermarketul, devenit "Casa bantuita". Se face munca multa si de calitate acolo, ar fi cate ceva de corectat dar nimeni nu e perfect.

"Pupincuristi"? Oau, Raluca! Ai zis-o si cu voce, sau doar ai scris?

Cat despre proverb, as fi ales altul, asta s-a demonetizat de cand l-a folosit Jiji...
Alina Stancu a spus…
Mi-a dat Raluca link catre un site pe care n-am intrat in viata mea, atat de interesant este. Mi-a spus ca acolo, cineva a scris urat despre Arges TV. Doar am deschis si am recunoscut titlul: "de veghe in lanul de gargara". N-a fost nevoie sa citesc nimic. Mi-am amintit ca cineva, un jurnalist, a venit la mine la cateva luni dupa deschiderea televiziunii cu o idee de emisiune cu acest titlu. Nu a fost refuzat categoric, mai ales ca titlul chiar mi-a placut. Doar ca i-am spus ca deja grila de programe era facuta si ca la acel moment nu mai era spatiu. In plus "ideea" emisiunii era aceeasi, vesnica... "un talk show incendiar". Foarte spectaculos intr-adevar. Dar noi aveam deja talk show si nu doar unul. Chiar vreo 2. De ajuns pt o tv locala. Deci iata cine scrie urat de Arges TV: cineva care n-a fost acceptat in echipa. Si ca una care am citit toate cv-urile primite, vreo 300 si am intervievat vreo 100 de oameni, le spun celor pt care strugurii sunt foarte acri si foarte sus: cei care nu au fost acceptati nu au meritat. Iar celor care aveau multa experienta in spate (pe parte redactionala)si totusi nu au fost acceptati, le spun acum si de ce: nu pt ca nu erau buni, dar veneau cu experienta unor televiziuni locale unde nimic nu arata prea bine, veneau cu diverse cutume pe care nu le-am dorit in redactie. Am preferat sa alegem oameni noi pe care sa-i formam. Si am ales bine. Dovada ca multi dintre ei se pot lupta cu destule sanse pt un job intr-o tv nationala. Nu vreau sa dau nume ca sa nu se simta nimeni mai prejos. Sunt destui. Acelor jurnalisti care tot vor mai gasi ceva de comentat le dau o tema de gandire: care dintre voi mai are o stire, un articol ceva, care sa aiba 503.087 accesari pe net, asa cum are stirea "Balci de balci" realizata de posesoarea acestui blog? Hm? In acest caz, dragi jurnalisti, mucles! Ce va fi cu Arges Tv vom vedea, dar sa va fie clar: timp de un an si jumatate a fost cel mai bun produs media din Arges (cel putin). V-a batut pe toti la fundul gol. Poa' sa dispara Arges TV de pe fata pamantului, voi tot ramaneti cu frustrarea ca exista altii muuult mai buni ca voi. Si oricat de mult ati scrie de rau, asta nu schimba lucrurile. Ba chiar arata ca n-aveti demnitatea de a accepta valoarea unor colegi de breasla care nu au spus niciodata nimic de rau de voi. Dar asta inseamna sa ai valoare: sa-ti vezi de ale tale, sa incerci sa fii cat mai bun, nu sa iti doresti sa moara cel de langa tine ca sa ramai doar tu...
Am vrut initial sa scriu acest comentariu pe blogul respectivului caruia i-am refuzat emisiunea. Dar am si eu orgoliul meu. Prefer sa fiu citita de oameni de calitate superioara :) Le-am scris pe toate din perspectiva directorului de marketing si programe Arges TV. Daca Arges TV nu va mai fi ceea ce a fost pana acum, e absolut normal, toata lumea isi da seama de ce. In niciun caz nu e vina echipei.
Raluca Nicula a spus…
@Canguru: pentru nicio clipa nu te-am integrat intre cei care denigreaza postul, pentru ca dupa cum am spus, m-am referit la oameni de o calitate indoielnica (oameni dintre care sigur tu nu faci parte)
@Alina Stancu: Ai zis-o asa de bine, incat nu pot decat sa te felicit si sa-ti multumesc pentru tot!
Oana a spus…
Ei, lasa, asta sa fie baiul. Si eu sunt patroana unei edituri pe care as fi cumparat-o cu un milion si ceva de euro, chiar daca eu nu stiam. Acum stiu. Asa e si cu voi. Cand oamenii au frustrari unde vrei sa si le lase? La ei acasa? Neahhh.
Simion Cristian a spus…
Raluca, creati un baner cu Arges TV ca sa-l preluam pe bloguri.
Raluca Nicula a spus…
@Oana: bine zis si cu frustrarile astea, parca daca nu le tipi, nu le ai. Si toata lumea tipa in ultima vreme, nu stiu de ce :)
@Simion Cristian: multumesc pentru sugestie!:D
Geocer a spus…
@Simion Cristian : Bannerul exista deja pe www.argestv.ro din cate stiu eu.
Simion Cristian a spus…
eu nu-l gasesc...unde mai exact?
Geocer a spus…
Bannerul exista, dar n-are posibilitatea de a fi preluat. Trebuie sa-ti scrii singur codul.
suntjos a spus…
Invidia este des intalnita in presa. Pacat totusi ca se ajunge la jigniri. :(

Cat despre cod se gaseste aici: http://i807.photobucket.com/albums/yy357/suntjos/argestvcode.jpg
(ce e drept... intr-o varianta mai putin ortodoxa. Doar din cauza platformei de blogging. :P )
Geocer a spus…
Mihai, ca sa poti publica un cod pe blog trebuie sa-l incluzi intr-un textarea. Uita-te la mine cate coduri am publicat.
Anonim a spus…
Intr-adevar, sunt cativa oameni de valoare si pe la arges tv. dar lasati-o balta ca doar oamenii care au meritat au lucrat si (inca) mai lucreaza la PIC TV. de la inceput s-a vrut a fi o televiziune low cost, cu oameni luati de pe bancile facultatii nu pentru ca erau de perspectiva, ci pentru ca puteau fi modelati dupa cum vroia conducerea habarnista a postului. Sincer, si eu mi-am depus CV-ul acolo. Poate ca aveam si sansa de a lucra (aveam experienta trei ani de presa locala, basca inca unul in media centrala, la momentul infiintarii postului), dar am cerut un salariu decent, lucru pe care Iustin, fostul catel al lui Penescu, nu l-a acceptat.
@alina stancu: jurnalistul ala care scrie pe www.presacaoprada.blogspot.co, adica de veghe in lanul cu gargara, are vreo 15 ani de presa. e cel mai bun jurnalist de pamflet din arges, si pe locul doi, ca jurnalist de investigatii, dupa viorel zorila. Se numeste Madalin Popa si, chiar daca in ultimii ani a ,,tacut'' pentru a-si proteja afacerea, cred ca este mai bun decat toata ,,tanara si inimoasa echipa pic tv'' la un loc.
Eu sunt o vulpe invidioasa, care lucreaza la un ziar local si pe ici pe colo, dar nu vreau sa ajung la strugurii acri ai somajului de pe la voi, asa cum acum un an si jumatate nu vroiam un salariu de 8 milioane plus bonuri de masa.
Apropo, am auzit ca ieri v-au dat niste bonuri misto... Pe surse am aflat! :)) Ne vedem la AJOFM, dar vedeti cum va faceti dosarele alea!
Raluca Nicula a spus…
@Anonim: lasand la o parte rautatile, chiar nu a existat ceva care sa-ti placa la Arges TV? De fapt, citind ce ai scris, as zice ca te bucuri teribil pentru raul celorlalti. Pacat!...
Anonim a spus…
Am citit comentariile si vad ca sunt doua tabere, voi cei ce inca sunteti si cei care nu au fost. Ambele formate din oameni care au condei. Mare, mare pacat si pentru unii si pentru altii. Daca as avea putere v-as aduna pe toti la un loc sa fiti o echipa...

Alina Stancu, daca cei pentru care vei dori sa lucreze in viitor vor judeca ca tine? ca vii cu anumite cutume? Parerea mea e ca nu esti sincera, sau si-a schimbat intelesul cuvantul "experienta?" Unor oameni buni le acorzi o sansa, eu asa as face. De ce cutumele trebuiau numaidecat sa fie unele negative?
Am vrut sa las acest comentariu ca sa vedeti impactul celor scrise de voi asupra unui om neimplicat
Madi
Anonim a spus…
Parerea mea e ca nu conteaza in ce scop a fost facuta televiziunea si cine e patron, conteaza ca avea si are stiri de bate la fund restul televiziunilor locale, emisiuni cat de cat bune. Dar nu vedeti din cauza gunoiului din ochii numit invidie si oftica pentru ca niste "pufani" au reusit ceea ce voi nu ati reusi niciodata. Strategia de recrutare a fost buna pentru ca se plictisise Pitestiul de aceiasi "dinozauri" cu aceleasi idei de emisiuni, tip de prezentare a stirilor, etc ...
O concluzie, nu stiu sa fi vazut atatea stiri bune pe d'alde Terra Sat, Alfa si alte "pocnitori" ...

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…