Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ani de liceu...

Astăzi mi-am vizitat liceul. De cum am intrat pe uşă m-au năpădit amintirile anilor frumoşi în care îmbinam atât de uşor utilul cu plăcutul... Mi-au revenit în minte lucrul la revista şcolii, statul pe coridor înainte să vină profii la clasă, lecţiile de logică, în care profesorul ne spunea că dacă suntem atenţi putem auzi moleculele cum se lovesc de pereţi, discoteceala pusă la cale în timpul orelor, câte şi mai câte.
Am reîntâlnit azi profesori dragi: Iulia Georgescu, Carmen Dună şi Magdalena Zaharescu, figurile care oricum îmi rămăseseră cel mai bine întipărite în minte. M-am bucurat să văd că lucrurile merg oarecum ca înainte: premii cu revista "Adolescenţa", programul "Leonardo da Vinci", panourile pe care ne afişam şi noi pozele cu realizările deosebite etc.
Un colţ de viaţă care nu a evoluat, dar care nici nu s-a alterat. Asemeni unei fotografii...


Comentarii

Geocer a spus…
Eu n-am mai trecut pe la liceul meu din ziua in care am facut intalnirea la 10 ani de la absolvire. Tare mi-as fi dorit sa facem si la 20 sau la 25 dar ... Pacat !
Alex Mazilu a spus…
frumos... am zis si eu ca voi face asta...
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: Nici eu nu treceam (din pacate) pe acolo, daca nu eram invitata la un eveniment.
@Alex Mazilu: Merita sa revii, te ve incarca de amintiri frumoase, cu siguranta :)

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când