Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

And the winner is....

Concursul s-a încheiat. Am citit tot ce-aţi scris şi m-am bucurat că v-aţi dat interesul.
Ce concluzii am tras: într-o lume hyperinformatizată oamenii chiar mai găsesc o bucurie în a pune mâna pe nişte coperte şi a răsfoi, uşor-uşor, paginile cărţilor. De aceea, în primul rând, ţin să vă felicit pe toţi cei care aţi participat sau nu, dar citiţi! Citiţi în continuare, pentru că dacă e să cred cu tărie într-o vorbă străveche este chiar aceasta: „Cine are carte, are parte!”
Şi acum premiile:
„Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde şi, deci, marele premiu se acordă... lui Canguru'. Mi-a plăcut în special accentuarea dintre cititorul „de atunci” şi cel „de acum”. Da, raportându-ne la cărţile pe care le citim, ne putem da uşor seama cum şi cât ne maturizăm. Nu am citit „Invitaţia la vals” a lui Mihail Drumeş, dar, sincer, câştigătorul chiar m-a făcut curioasă. Felicitări încă o dată, Canguru', „rămâi pe fir pentru a-ţi nota datele şi a vedea cum intri în posesia premiului” :)

Cartea recenzată de Ema mi se pare de asemenea foarte interesantă, şi o rog pe această cale să mi-o împrumute şi mie. Pentru ea nu e o pierdere că nu a câştigat marele premiu, îi voi da volumul meu cu mare drag.

Nici Ioana nu se plânge că n-a câştigat noua ediţie a “Portretului”, pentru că îl are oricum în ediţie veche. Cât priveşte “Dicţionarul” prezentat de tine, Ioana, îmi cam face cu ochiul. Deci, când îl pui la bătaie? :D

Anca a fost cea care a spart gheaţa la acest concurs şi o felicit pe această cale! Când o să fac rost de bani mai mulţi, o să-mi permit să pun mai multe cărţi în joc, pentru că e greu să dai un singur premiu!

Vă mulţumesc pentru participare şi vă doresc numai bine! Rămâneţi aproape! :D

Comentarii

Geocer a spus…
Ii felicit si eu pe toti participantii la concurs si reiau propunerea mea : sa facem o festivitate de premiere comuna, pentru ca si eu am de dat un premiu. Daca esti de acord, vorbim maine. Ori pe twitter, ori pe mess ...
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: S-a facut! :D
ioana a spus…
raluca, oricine poate sa obtina orice de la mine numai carti nu :D
felicitari castigatorului, asteptam cat de curand recenzia cartii :))
Raluca Nicula a spus…
ioana, poti citi recenzia dand click pe linkul castigatorului, ca am pus direct trimitere catre acel articol :)
ioana a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ioana a spus…
recenzia cartii castigate. glumeam.
gamalia a spus…
Nu pot sa iti imprumut cartea. Am facut-o cadou. Dar cred ca o are si Simona.
Canguru' a spus…
Multumesc pentru incredere, sunt surprins ca v-a placut ceea ce am scris despre una dintre cele mai frumoase povesti de iubire care au fost scrise vreodata de vreun autor roman, des comentariul meu postat pe blog a fost unul mai degraba negativ. Mi s-a parut putin naiva comportarea celor doi indragostiti, povestea lor de iubire iese complet din tiparele vremurilor de acum. Vreau sa spun ca dupa ce am recitit "Invitatia la vals", am reluat lectura mai multor carti ale lui Mihai Drumes, "Scrisoare de dragoste" si "Elevul Dima dintr-a saptea", dupa care vreau sa recitesc si cartile lui George Sovu, mult mai cunoscute: "Declaratie de dragoste" sau "Liceenii".
Multumesc pentru premiu inca o data!

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…