Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

And the winner is....

Concursul s-a încheiat. Am citit tot ce-aţi scris şi m-am bucurat că v-aţi dat interesul.
Ce concluzii am tras: într-o lume hyperinformatizată oamenii chiar mai găsesc o bucurie în a pune mâna pe nişte coperte şi a răsfoi, uşor-uşor, paginile cărţilor. De aceea, în primul rând, ţin să vă felicit pe toţi cei care aţi participat sau nu, dar citiţi! Citiţi în continuare, pentru că dacă e să cred cu tărie într-o vorbă străveche este chiar aceasta: „Cine are carte, are parte!”
Şi acum premiile:
„Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde şi, deci, marele premiu se acordă... lui Canguru'. Mi-a plăcut în special accentuarea dintre cititorul „de atunci” şi cel „de acum”. Da, raportându-ne la cărţile pe care le citim, ne putem da uşor seama cum şi cât ne maturizăm. Nu am citit „Invitaţia la vals” a lui Mihail Drumeş, dar, sincer, câştigătorul chiar m-a făcut curioasă. Felicitări încă o dată, Canguru', „rămâi pe fir pentru a-ţi nota datele şi a vedea cum intri în posesia premiului” :)

Cartea recenzată de Ema mi se pare de asemenea foarte interesantă, şi o rog pe această cale să mi-o împrumute şi mie. Pentru ea nu e o pierdere că nu a câştigat marele premiu, îi voi da volumul meu cu mare drag.

Nici Ioana nu se plânge că n-a câştigat noua ediţie a “Portretului”, pentru că îl are oricum în ediţie veche. Cât priveşte “Dicţionarul” prezentat de tine, Ioana, îmi cam face cu ochiul. Deci, când îl pui la bătaie? :D

Anca a fost cea care a spart gheaţa la acest concurs şi o felicit pe această cale! Când o să fac rost de bani mai mulţi, o să-mi permit să pun mai multe cărţi în joc, pentru că e greu să dai un singur premiu!

Vă mulţumesc pentru participare şi vă doresc numai bine! Rămâneţi aproape! :D

Comentarii

Geocer a spus…
Ii felicit si eu pe toti participantii la concurs si reiau propunerea mea : sa facem o festivitate de premiere comuna, pentru ca si eu am de dat un premiu. Daca esti de acord, vorbim maine. Ori pe twitter, ori pe mess ...
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: S-a facut! :D
ioana a spus…
raluca, oricine poate sa obtina orice de la mine numai carti nu :D
felicitari castigatorului, asteptam cat de curand recenzia cartii :))
Raluca Nicula a spus…
ioana, poti citi recenzia dand click pe linkul castigatorului, ca am pus direct trimitere catre acel articol :)
ioana a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ioana a spus…
recenzia cartii castigate. glumeam.
gamalia a spus…
Nu pot sa iti imprumut cartea. Am facut-o cadou. Dar cred ca o are si Simona.
Canguru' a spus…
Multumesc pentru incredere, sunt surprins ca v-a placut ceea ce am scris despre una dintre cele mai frumoase povesti de iubire care au fost scrise vreodata de vreun autor roman, des comentariul meu postat pe blog a fost unul mai degraba negativ. Mi s-a parut putin naiva comportarea celor doi indragostiti, povestea lor de iubire iese complet din tiparele vremurilor de acum. Vreau sa spun ca dupa ce am recitit "Invitatia la vals", am reluat lectura mai multor carti ale lui Mihai Drumes, "Scrisoare de dragoste" si "Elevul Dima dintr-a saptea", dupa care vreau sa recitesc si cartile lui George Sovu, mult mai cunoscute: "Declaratie de dragoste" sau "Liceenii".
Multumesc pentru premiu inca o data!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…