Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Blogger vs. jurnalist

Nu se mai poartă acum războiul dintre generaţii, nici măcar cel dintre sexe. E la modă disputa dintre bloggeri şi jurnalişti, care e mai mare, mai tare şi mai influent. Chiar am văzut de curând o asemenea scenă televizată şi pot să spun că, avându-l exponent pe Zoso, blogărimea s-a impus cu 1-0 (cel puţin).
Eu sunt şi, şi. Poate de aceea sunt adepta teoriei că jurnalismul şi blogul ar trebui să fie complementare, iar jurnaliştii şi blogării, dacă nu unii şi aceiaşi, atunci în niciun caz în răzbel. Singura diferenţă dintre cele două categorii ar fi că primii nu beneficiază de atâta libertate precum ceilalţi, ştim foarte bine că întreprinderile de presă sunt manevrate de interese politice, economice sau de altă natură, pe când pe blogări îi cenzurează decât... bunul simţ, cum bine sublinia Geocer ieri într-o emisiune televizată. Ei n-au un editor, un deadline, o linie editorială de la care nu trebuie să se abată.
Aşa că această confruntare nu are un temei solid, ci mai degrabă survine unor orgolii reciproce, orgolii care ar trebui să fie măcar productive şi de o parte şi de cealaltă.

Comentarii

Geocer a spus…
Adevarul este ca am vazut si bloggeri necenzurati nici macar de bunul simt. Din punctul meu de vedere, aceia se descalifica singuri, asa cum bine ziceam si in emisiune :))
Canguru' a spus…
Pentru mine, un blogger serios este cel care stie sa scrie corect romaneste, in primul rand. In presa exista foarte putine persoane slab pregatite, in timp ce pe net libertatea de a-ti construi un site propriu este totala.
O alta mare diferenta dintre bloggeri si jurnalisti o constituie paleta de subiecte abordate. Cum ar fi sa cititi in presa un articol in care autorul ne spune ca a baut o cafea cu scortisoara de dimineata, apoi a plecat la serviciu si pe drum a intalnit cine-stie-ce eveniment?
Dupa mine, jurnalistii care si-au facut bloguri au simtit nevoia de a scrie cate ceva mai personal, de a fi vazuti si intr-o alta lumina decat cea rece, prezentata la televizor sau intuita prin articole de presa.
Ca o concluzie: nu poate exista un razboi intre bloggeri si jurnalisti, din punctul meu de vedere, pentru ca pe cei buni ii voi citi mereu (fie ca e de o parte sau alta a baricadei), in timp ce pe cei slabi ii voi evita intotdeauna.

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…