miercuri, 16 septembrie 2009

Am fost și eu mititică...

Nu mai țin minte când mi-a fost făcută această fotografie, nici de ce eram atât de speriată. Știu doar atât: mi-e dor de bunicul meu :(

7 comentarii:

PitestiBuzz.ro - Te scoate din casa! spunea...

Tuturor ne e dor de persoanele care ne-au crescut si care ne-au deschis drumul in viata.

Vorba aceea: "cand ii ai nu-i apreciezi si dupa ce nu-i mai ai incepi sa realizezi ca ti-e dor sa-i mai simti aproape" or something.

Anonim spunea...

Ce ghindoaca erai :D

Anonim spunea...

ralu, esti deosebita. iti citesc cu mare interes blogul si-mi place foarte mult cum scrii. se vede de la o posta ca esti talentata si ca ai multe de spus dar asta nu e ceva nou tu mereu ai fost asa. te puuuuuup si sa ramai mereu asa ca sigur vei ajunge sus. Mirela Enache.

Raluca Nicula spunea...

@PitestiBuzz: îl apreciam şi înainte, dar asta e viaţa. :(
@Anonim: Ghindoacă :))
@Mirela: Mulţumesc din suflet, Mirei, mă bucur că mă citeşti, sper să rămân la înălţimea aprecierilor tale. Miss You!!!

Iulia spunea...

Erai frumusica tare :)

Of, si mie imi e dor de bunicul meu...

Anonim spunea...

Ti ai pastrat ceva din privirea aia calda de copil ! Si ai capatat in plus multe alte calitati ! Bunicul tau ar fi mandru de tine ! :* Simona S .

Geocer spunea...

Hai ca erai un copil frumusel, cu o mutrica de catel (na, ca m-am apucat de rime !).