Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Votaţi, tovarăşi!

Fără să am timpul necesar pentru o campanie electorală, fără să-mi imprim faţa cu zâmbetul larg pe afişe pe care să le postez prin tot centrul, vă cer totuşi să votaţi (şi eu, Brutus?).
Daţi-vă cu părerea cum să funcţioneze clubul nostru bloggeristic.
Eu zic aşa:
  • să fie vinerea, după ora 18 (nici în week-end când mulţi dintre voi pleacă să se "revergoreze", nici în timpul serviciului sau şcolii).
  • Locaţia: Librăria mea (strada Crinului, nr. 51)
  • Tematică: după prima întâlnire, de cunoaştere şi acomodare, stabilim un fel de calendar
  • Obligatoriu: voie bună
  • Interzis: mai mult de două ceaiuri (glumesc!)
A! Şi-aş vrea tare mult să începem de săptămâna viitoare. Voi ce ziceţi?

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Eu votez pro...Dar sa nu mai zici ca votul e secret
Adrian Enache a spus…
Eu sunt de acord.
Geocer a spus…
Aaa , api cum vrei sa votam fara afise frumos colorate, fara discursuri la televizor, fara talk-show-ri ? Mai bine zicem ca suntem de acord si gata, nu mai votam deloc. Eu sunt ! (de acord).
Oana a spus…
Daca nu suntem in 13 vinerea viitoare, e perfect :)
Raluca Nicula a spus…
Si daca suntem, ai subiect pentru o noua carte , Oana... si personaje :))
Oana a spus…
Daca suntem sunt plecata in tara sa lansez carti pe orbita, de parca eu alta treaba pe lume nu as mai avea. Dar asa e omul, cand are lansari nu e bine, cand nu are iar nu e bine. La mine clar nu e bine oricum.
Matei a spus…
este ok ... cu toate ca eu nu cunosc pe nimeni sper sa nu fie asa "rau" :)
Geocer a spus…
Pana la urma, ai facut convocatorul pentru vineri sau nu?

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când