Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Noutăţuri

În primul rând, trebuie neapărat să citiţi asta, asta şi asta. 1. ca să vă culturalizaţi; 2. ca să vedeţi că unii dintre ăia culturalizaţi sunt mai degrabă "culturişti" şi 3. ca să vedeţi câtă cultură... de grâu, orz, ovăz şi alte cele zace în hambarele unor internauţi... :) Luaţi-le ca pe nişte recomandări din partea mea. Eu le-am citit şi mi-au plăcut, aşa că, dacă aveţi încredere în gusturile mele, ştiţi ce aveţi de făcut...
2. Citesc acum o carte al cărei autor a primit anul trecut Premiul Nobel pentru Literatură. Dacă vă e lene să daţi search pe google să vedeţi cine este, vă uşurez eu munca, spunându-vă că se cheamă Jean-Marie Gustave Le Clézio şi adooor cum scrie. Cartea rămâne surpriză până revin cu recenzia. Am cumpărat-o din mall, când mergeam la 3d (şi nu-mi pare rău!)
3. Mi-am făcut cont pe Twitter (nu ştiu de ce, încă mă dumiresc) şi pe Triburile (ca să fiu în pas cu colegii de la redacţie care m-au terorizat cu ferme, nobili, paladini, lucruri care deveniseră un limbaj codat pentru mine, aşa că până la soluţia accederii în "tribul lor" n-a mai fost decât un pas).
Vă mulţumesc pentru atenţie, la revedere! :)

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca, privitor la punctul 2, culturalizati vs culturisti. Te intreb: de cate ori l-ai vazut tu pe Mihai la un eveniment cultural? Vreun concert? Un vernisaj? O lansare? Macar O DATA! Ma ierti, dar e usor sa pui o stampila bazandu-te pe spusele unui om in care crezi. Eu iti cer doar sa gandesti tu cu mintea personala, sa nu mai iei ganduri "digerate" ale altora.
S.F.
Raluca Nicula a spus…
S.F.: 1. S-a intamplat sa fiu de fata la primul fapt despre care scrie Mihai in acel articol, deci nu iau ce au digerat altii. A fost o scena otevistica, de mahala, iscata de un om care se vrea a fi de cultura. Pacat! Pentru mine a fost ca o palma.
2. daca astfel de patanii pierde Mihai de la aceste evenimente, atunci, sincer, nu ma mir de ce nu a mai fost vazut in acest mediu.
O spun cu mana pe inima, ma cunoasteti si stiti ca mi-s dragi scriitorii argeseni pe care nu vreau sa-i ofensez cu acest mesaj. Dar, cum am mai spus si cu o alta ocazie, tot la Centrul Cultural, "orice padure are uscaturi"...
3. Multumesc pentru comentariu :)
EmaPirciu a spus…
Am si eu cont... de fapt, sat. Si in fiecare zi ma dezvolt cat pot de mult...
Anonim a spus…
Raluca, sa fiu mai clara: pledoaria lui Mihai e trista, si asta pentru ca are dreptate. Te cred ca scena a fost pentru tine ca o palma si ma bucur ca n-am fost de fata. Dar mai e cale lunga pana la a subscrie la afirmatia lui Mihai “Piteştiul, un oraş amărât – non-cultural”. Nu pretind ca urbea noastra este de-o efervescenta culturala nemaipomenita. Dar veritabile evenimente culturale chiar sunt, insa pe Mihai nu l-am vazut nici la vreun concert, festival, vernisaj, lansare etc. Mai uite un punct de vedere: http://stephanremy.blogspot.com/2009/09/pentru-avea-atitudine-uneori-trebuie-sa.html.
S.F.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când