Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ruşine!

Scriam odată că n-are rost să te pui cu cei proşti da' mulţi. Am retrăit aceste sentimente ieri, nu-mi cereţi să vă dau detalii pentru că, dacă o voi face, le voi încinge degetele celor în cauză şi vor arunca în mine cu înjurături chiar aici (nu de alta, dar alte cuvinte în stimabila lor limbă maternă n-au învăţat). Sunt dezamăgită profund. În sfârşit tinerii au ieşit ieri la vot, dar au ieşit fix degeaba. Încă o dată mi-e silă de România în care trăim.
Dar ştiţi care e partea interesantă? De abia ieri mi-am dat seama că n-am absolut nimic cu politicienii. Cu poporul român am ce am, el e responsabil de situaţia în care ne aflăm. De ce? Pentru că aceşti români se lasă căraţi în microbuze, se bucură la găleţi şi brichete, dau fuga la sarmale şi mici moca, sunt neinformaţi şi impasibili la soarta tuturor. Lor să le fie ruşine, spre ei ar trebui să îndreptăm tunurile. Nu spre politicieni!

Comentarii

Anonim a spus…
Da si eu am avut acelasi sentiment profund de dezamagire. Am observat excesul de zel cu care votau prin gari sau fugeau la alte puncte speciale de vot, cum s-au umilit pentru patru ani de trai pentru 50 ron sau cine stie ce alt mizilic. Inca o data mi-am dat si eu seama ca traiesc printre niste oameni pe care nu te poti baza, care nu au mandrie si care sunt in stare sa-si saboteze propria natie.
Anca V.
Simion Cristian a spus…
Raluca, iti impartasesc supararea! Avem politicienii pe care ii meritam.
Oana a spus…
Da, Raluca, asta e adevarul. Avem un popor de prosti, curve si betivi. Astia suntem, ce dracu' sa facem? Eu incerc sa ma abtin din rasputeri. Mai bine tac.
P.S: Maine la film? Imi aduci si mie Foamea? Nu o gasesc :(
Geocer a spus…
Foamea? Nimeni n-o gaseste. Noroc ca o are Misu in biblioteca.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, daca nu o gasesti, vorbeste cu Oana si poate, dupa ce o citeste, se milostiveste si cu tine acum in Postul Craciunului :D

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…