Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

E o înscenare, dragă Băse,

... e o înscenare urâtă ceea ce ne-ai făcut tu nouă în aceşti cinci ani de când păzeşti turma asta bezmetică. E o înscenare făcută cu ajutorul a doi domni: Adobe Premier şi Photoshop. Acum e timpul să demaşti toată mascarada, vino şi dovedeşte-ne că în toţi anii ăştia ai făcut şi altceva decât să fii un tiran.
Altfel, să ştii, de la mine se vede că tu chiar i-ai dat un pumn în faţă unui copil. De vină o fi Premierul. Sau Photoshopul. Sau ecranul televizorului meu. Sau monitorul de la laptop. Sau instinctul tău de "ţigan împuţit".
Şi uite aşa mai adăugăm o pagină la Atlasul de mitocănie urbană: "Urangutanul de campanie"

Comentarii

Logatu a spus…
Imi pare rau ca inregistrarea nu a aparut cu cateva zile mai devreme.
Jackal a spus…
Si daca aparea cu cateva zile inainte poate primea mai multe voturi, votanti lui Basescu sunt redusi mintali oricum, iar Basescu cu toate gesturile lui le este model. Cum ar putea sa se exprime ei altfel decat idolul lor ?

Articol nota 10.
Canguru' a spus…
Jackal, tocmai tu te-ai apucat să vorbeşti? Ţi-ai pus user-ul ăsta fiindcă ai zis că e mişto, nu? Că sună bine! Dar tu habar n-ai ce înseamnă! Jackal înseamnă şacal deşteptule şi, conform DEX, şacalul este "un epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreaţă, josnică"! Poate că m-ai făcut tu redus mintal, deşi sunt mai inteligent decât tine la toate capitolele la care vrei să ne întrecem, dar tu eşti josnic, măi băiatule! Prin definiţie eşti josnic!
Să ştii şi tu că votanţii lui Băsescu nu sunt neapărat admiratorii lui, sunt în mare parte cei scârbiţi de către ceilalţi candidaţi!
Canguru' a spus…
@ Raluca

Dacă erau deştepţi, Patriciu şi suita de contestatari ai lui Băsescu puteau miza pe următorul discurs, şi atunci sigur ar fi cucerit mare parte din electorat: "Ştim şi noi că este o făcătură acest filmuleţ, normal că ştim, doar noi l-am făcut! Dar ceea ce vrem noi să transmitem ţării este că în aceşti cinci ani de când conduce ţara, Băsescu a dat milioane de pumni în faţa copiilor, mamelor, muncitorilor, românilor în general. Ăsta este adevăratul mesaj".
În acest mod nu s-ar mai fi scandalizat o ţară întreagă vizavi de trucajul grosolan făcut de amatorii din spatele lui Geoană...
Raluca Nicula a spus…
Canguru, nu ştiu ce te-a apucat să te iei de o persoană judecând după un banal nick. De fapt, te-a afectat că omul şi-a exprimat opinia şi s-a întamplat ca ea să nu coincidă cu a ta. E trist că te apuci să jigneşti aşa. Şi ca să ştii, persoana nu e deloc aşa cum o caracterizezi tu, spun asta pentru că o cunosc!
gamalia a spus…
Eu sunt de acord cu Jackal... Si nu cred ca o persoana intreaga la minte ar putea sa aleaga continuitatea situatiei actuale a Romaniei.
Canguru' a spus…
@ Raluca
Eu nu cred ca am jignit persoana respectiva, s-a jignit singura. In schimb ea m-a jignit pe mine, fara sa ma cunoasca, pentru ca eu voi vota cu Basescu si nu sunt deloc redus mintal.
Ma rog, daca nu e evidenta jignirea adresata de Jackal pentru 34% dintre votantii de la turul 1 (printre care nu ma numar), atunci chiar imi pare rau ca am intrat pe blogul tau, Raluca
Canguru' a spus…
Am să mai spun ceva şi apoi jur că nu o să mai aveţi parte de comentariile mele. În viaţa mea nu am fost jignit de nimeni, am fost şi sunt o persoană respectată, care şi-a câştigat acest statut în urma activităţii profesionale desfăşurate. În două săptămâni numai, din cauza politicii şi a pasiunilor bolnave născute de ea, am fost jignit de două ori pe acest blog. Nu mă afectează, pentru că nu eu am stârnit polemicile, se poate vedea (dacă există puţină obiectivitate) din arhiva comentariilor, dar de două ori e prea mult şi înseamnă că nu pot face parte din acest grup. Şi atunci prefer să nu mai comentez nimic, dacă o părere divergentă nu poate fi acceptată. Discuţii în contradictoriu pot avea loc oricând, trebuie să mai ai şi capacitatea de a le ţine...
Dacă tot nu aţi înţeles că a face reduşi mintal mai mult de un milion de oameni e o jignire, atunci cum credeţi că s-ar simţi 40% dintre românii microbişti dacă eu aş susţine din toată credinţa că "toţi fanii Stelei sunt reduşi mintal"? Doar fiindcă eu ţin cu Dinamo nu-mi dă dreptul să calific atât de josnic milioane de susţinători ai echipei rivale. Toată cinstea pentru fanii Stelei, toată cinstea pentru votanţii lui Geoană sau ai lui Antonescu, dar eu am alte opinii. În mod normal aş spune "nu vă supăraţi", dar unii se pare că sunt foarte supăraţi...
Raluca Nicula a spus…
@Canguru:
1. Nu oblig pe nimeni să intre pe acest blog în ciuda voinței sale. deci, cine dorește e bine venit, cine nu, asta este.
2. Nu cred că te-am jignit vreodată, dacă mi-am exprimat opinia care a diferit de a ta nu cred că am făcut-o folosind cuvinte murdare. Știu să accept și alte opinii, nu sunt comunistă.
3. Îmi pare rău că niște politicieni de doi lei ne fac să ne certăm degeaba.
Geocer a spus…
Cea mai pertinenta parere mi se pare cea a Ralucai, atunci cand regreta faptul ca "niste politicieni de doi lei" ne determia sa ne certam intre noi.
Nu am obiceiul sa jignesc pe nimeni, nici macar la modul general (cum a fost acea afirmatie cum ca votantii lui Basescu ar fi ... asa si pe dincolo), iar daca ma jigneste cineva, indiferent dac-o face in mod direct sau la modul general, obisnuiesc sa iau in gluma ceea ce-a spus respectiva persoana, ba chiar o si aprob.
Cred ca e cea mai puternica arma pentru a dezarma pe cineva care vrea sa te jigneasca.
Dar asta e doar parerea mea si modul meu de a actiona.
Geocer a spus…
Deci, daca as fi fost in locul lui Canguru' eu as fi raspuns cam asa :
Mda, acum ca mi-ai spus tu, incep sa-mi dau si eu seama ca sunt cam redus mintal, avand in vedere preferinta mea electorala. Dar tocmai pentru ca eu sunt asa cum sunt, n-ai putea sa-mi indici tu pe cine si pe ce criterii ar trebui sa votez? Multumesc, anticipat!
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: :)) Bine zis
Jackal a spus…
Dupa cum bine vad, Canguru' intareste afrimatia mea, sustinatorii lui Basescu sar la jugulara adversarului sa o sfasie indiferent de valoarea de adevar a lucrurilor afirmate. De fapt nici nu conteaza cele afirmate, ei strivesc tot. Iar faza ca nu mai intri pe site si comentezi este egal cu "imi iau jucariile si plec". "Succesuri".
Canguru' nu ingelege ca trebuie sa accepte si parerile altora care sunt contradictorii.
Canguru' nu intelege, ... apropo nick-ul tau inseamna "nu inteleg" intr-o limba bastinasa din Australia, deci m-as fi mirat sa intelegi.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…