Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ruşine!

Scriam odată că n-are rost să te pui cu cei proşti da' mulţi. Am retrăit aceste sentimente ieri, nu-mi cereţi să vă dau detalii pentru că, dacă o voi face, le voi încinge degetele celor în cauză şi vor arunca în mine cu înjurături chiar aici (nu de alta, dar alte cuvinte în stimabila lor limbă maternă n-au învăţat). Sunt dezamăgită profund. În sfârşit tinerii au ieşit ieri la vot, dar au ieşit fix degeaba. Încă o dată mi-e silă de România în care trăim.
Dar ştiţi care e partea interesantă? De abia ieri mi-am dat seama că n-am absolut nimic cu politicienii. Cu poporul român am ce am, el e responsabil de situaţia în care ne aflăm. De ce? Pentru că aceşti români se lasă căraţi în microbuze, se bucură la găleţi şi brichete, dau fuga la sarmale şi mici moca, sunt neinformaţi şi impasibili la soarta tuturor. Lor să le fie ruşine, spre ei ar trebui să îndreptăm tunurile. Nu spre politicieni!

Comentarii

Anonim a spus…
Da si eu am avut acelasi sentiment profund de dezamagire. Am observat excesul de zel cu care votau prin gari sau fugeau la alte puncte speciale de vot, cum s-au umilit pentru patru ani de trai pentru 50 ron sau cine stie ce alt mizilic. Inca o data mi-am dat si eu seama ca traiesc printre niste oameni pe care nu te poti baza, care nu au mandrie si care sunt in stare sa-si saboteze propria natie.
Anca V.
Simion Cristian a spus…
Raluca, iti impartasesc supararea! Avem politicienii pe care ii meritam.
Oana a spus…
Da, Raluca, asta e adevarul. Avem un popor de prosti, curve si betivi. Astia suntem, ce dracu' sa facem? Eu incerc sa ma abtin din rasputeri. Mai bine tac.
P.S: Maine la film? Imi aduci si mie Foamea? Nu o gasesc :(
Geocer a spus…
Foamea? Nimeni n-o gaseste. Noroc ca o are Misu in biblioteca.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, daca nu o gasesti, vorbeste cu Oana si poate, dupa ce o citeste, se milostiveste si cu tine acum in Postul Craciunului :D

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când