Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Gripa a intrat în campanie

Haideţi să discutăm puţin despre gripa porcină, vreţi? Ştiu că în ultima vreme vă asaltează media cu acest subiect panicos, aşa că încă un articol în plus nu strică, nu?
Problema e că de vreo câteva zile, gripa a căpătat proporţii mai mari, a devenit mai severă, mai înverşunată. Aş putea spune chiar că a intrat şi ea în campanie electorală: e peste tot la televizor, pe toate posturile, în toate ziarele, oamenii discută despre ea - ce-i drept, n-are încă afişe prin tot oraşul, dar cu siguranţă acest minim amănunt se va rezolva.
Care ar fi diferenţa majoră între gripa porcină şi candidaţii la prezidenţiale? Ambele categorii sunt blamate, hulite, nedorite. Numai că prima categorie tace şi face, în timp ce secunda promite şi... promite. În aceste condiţii, pe cine pariaţi în turul doi?

Comentarii

gamalia a spus…
Si ar mai fi ceva... Gripa are farmecul ei... mai glumim, mai una - alta... cu politicienii nu ai chef nici de glume.
Canguru' a spus…
Gripa porcina imi aduce aminte de gripa aviara. Alta scorneala cu priza la public. Culmea e ca oameni cu scaun la cap, precum colegii mei de la ziar, erau atat de panicati incat numai panica lor baga in sperieti juma' de oras. Un redactor sef in Pitesti, altul in Ploiesti, unu' pe la Timisoara si 4-5 in Bucuresti si gata pandemia, ba chiar apocalipsa! Unde nu-i minte...
Ce, a facut cineva ceva ca sa ne protejeze de gripa aviara? Si atunci de ce nu mai avem aviara de vreo 2-3 ani? Probabil ca gainile noastre de la tara isi sufla nasul in batiste de unica folosinta acum, de-aia am scapat de gripa aviara...

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…