Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Gripa a intrat în campanie

Haideţi să discutăm puţin despre gripa porcină, vreţi? Ştiu că în ultima vreme vă asaltează media cu acest subiect panicos, aşa că încă un articol în plus nu strică, nu?
Problema e că de vreo câteva zile, gripa a căpătat proporţii mai mari, a devenit mai severă, mai înverşunată. Aş putea spune chiar că a intrat şi ea în campanie electorală: e peste tot la televizor, pe toate posturile, în toate ziarele, oamenii discută despre ea - ce-i drept, n-are încă afişe prin tot oraşul, dar cu siguranţă acest minim amănunt se va rezolva.
Care ar fi diferenţa majoră între gripa porcină şi candidaţii la prezidenţiale? Ambele categorii sunt blamate, hulite, nedorite. Numai că prima categorie tace şi face, în timp ce secunda promite şi... promite. În aceste condiţii, pe cine pariaţi în turul doi?

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Si ar mai fi ceva... Gripa are farmecul ei... mai glumim, mai una - alta... cu politicienii nu ai chef nici de glume.
Canguru' a spus…
Gripa porcina imi aduce aminte de gripa aviara. Alta scorneala cu priza la public. Culmea e ca oameni cu scaun la cap, precum colegii mei de la ziar, erau atat de panicati incat numai panica lor baga in sperieti juma' de oras. Un redactor sef in Pitesti, altul in Ploiesti, unu' pe la Timisoara si 4-5 in Bucuresti si gata pandemia, ba chiar apocalipsa! Unde nu-i minte...
Ce, a facut cineva ceva ca sa ne protejeze de gripa aviara? Si atunci de ce nu mai avem aviara de vreo 2-3 ani? Probabil ca gainile noastre de la tara isi sufla nasul in batiste de unica folosinta acum, de-aia am scapat de gripa aviara...

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg