Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ruşine!

Scriam odată că n-are rost să te pui cu cei proşti da' mulţi. Am retrăit aceste sentimente ieri, nu-mi cereţi să vă dau detalii pentru că, dacă o voi face, le voi încinge degetele celor în cauză şi vor arunca în mine cu înjurături chiar aici (nu de alta, dar alte cuvinte în stimabila lor limbă maternă n-au învăţat). Sunt dezamăgită profund. În sfârşit tinerii au ieşit ieri la vot, dar au ieşit fix degeaba. Încă o dată mi-e silă de România în care trăim.
Dar ştiţi care e partea interesantă? De abia ieri mi-am dat seama că n-am absolut nimic cu politicienii. Cu poporul român am ce am, el e responsabil de situaţia în care ne aflăm. De ce? Pentru că aceşti români se lasă căraţi în microbuze, se bucură la găleţi şi brichete, dau fuga la sarmale şi mici moca, sunt neinformaţi şi impasibili la soarta tuturor. Lor să le fie ruşine, spre ei ar trebui să îndreptăm tunurile. Nu spre politicieni!

Comentarii

Anonim a spus…
Da si eu am avut acelasi sentiment profund de dezamagire. Am observat excesul de zel cu care votau prin gari sau fugeau la alte puncte speciale de vot, cum s-au umilit pentru patru ani de trai pentru 50 ron sau cine stie ce alt mizilic. Inca o data mi-am dat si eu seama ca traiesc printre niste oameni pe care nu te poti baza, care nu au mandrie si care sunt in stare sa-si saboteze propria natie.
Anca V.
Simion Cristian a spus…
Raluca, iti impartasesc supararea! Avem politicienii pe care ii meritam.
Oana a spus…
Da, Raluca, asta e adevarul. Avem un popor de prosti, curve si betivi. Astia suntem, ce dracu' sa facem? Eu incerc sa ma abtin din rasputeri. Mai bine tac.
P.S: Maine la film? Imi aduci si mie Foamea? Nu o gasesc :(
Geocer a spus…
Foamea? Nimeni n-o gaseste. Noroc ca o are Misu in biblioteca.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, daca nu o gasesti, vorbeste cu Oana si poate, dupa ce o citeste, se milostiveste si cu tine acum in Postul Craciunului :D

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg