Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Indicii anatomice"

Aseară am terminat de citit "Indicii anatomice", un roman poliţist de Oana Stoica Mujea.
Vreau să vă spun că mă păştea demult curiozitatea să ştiu de ce Oana are atâta succes, de ce este una dintre cele mai bine vândute autoare de la Tritonic. Am aflat răspunsurile la întrebările mele în timp ce am parcurs această carte bine construită, care îmbină acţiunea, suspansul şi neprevăzutul cu umorul. Lala, detectiva care reuşeşte să descopere adevărul din spatele unor crime, este în primul rând în război cu ea însăşi, viaţa unei familii bolnave punându-şi amprenta asupra psihicului şi comportamentului său. Aşa că, în aventura ei, Iolanda Ştireanu, pe numele din buletin, are să înfrunte mai multe temeri, printre care principala este agorafobia. A doua este frica de a se îndrăgosti, de a-şi dărui inima din nou, după ce iubitul anterior a dispărut în ceaţă înainte de căsătorie. Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic (şi în carte şi în realitate) o vindecă pe detectivă, uşor-uşor, de toate suferinţele, folosind alifia miraculoasă a dragostei care aşteaptă.
Şi, cu toate comentariile mele anterioare, romanul nu este unul de dragoste, este unul plin de crime, indicii, piste, nervi, cafele şi ţigări. Talentul scriitoarei de a improviza, de a ţese întâmplări şi capcane în jurul personajelor este cel care planează peste carte, dându-i originalitate. Cei care o cunosc pe Oana ştiu că în "Indicii anatomice", o mare parte din ea se află nu în personajul principal Lala, ci în personajul Crina Dunca (ziarista din Satu-Mare). Sau mă înşel?

Comentarii

Geocer a spus…
In mod sigur te inseli. In personajul Crina Dunca este chiar Crina Dunca. Pe cand Iolanda vorbeste exact cu vorbele Oanei.
Lasa ca o intrebam vineri seara si chestia asta.
Raluca Nicula a spus…
Iolanda nu mi se pare a semana cu Oana. Asa am perceput eu :D
Canguru' a spus…
De acord cu George, dar mai bine ne lamurim vineri! Asta daca nu cumva ne da Oana un raspuns de ne baga si mai rau in ceata...
Oana a spus…
Vineri o sa fiu muta, presimt eu :P Merci, Raluca!
Si nu, Crina seamana foarte mult cu mine din multe puncte de vedere, dar e chiar ea. Insa, da, semanam la multe, multe. Lui George nu-i raspund :P
Raluca Nicula a spus…
Oana, mă bucur că ai lămurit situaţia. Deci, avem toţi dreptate! :D
admin a spus…
link exchange?!

blogu meu-->

http://seducatori.blogspot.com

daca mai adaugat trimite mesaj cu adresa ta :)
Geocer a spus…
Mai ales eu am dreptate !
Raluca Nicula a spus…
Geocer, mai ales tu, ca de obicei! :P

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

André Gide - „Pivnițele Vaticanului”

Și l-am citit și pe André Gide (1869 - 1951), scriitorul francez care în 1947 a luat Premiul Nobel pentru Literatură!

La început, am  crezut că am în față o carte pur religioasă, dar, pe parcurs, m-am trezit într-un iureș de trăiri și de frământări lăuntrice, demne de un roman psihologic. Suflet, minte... ambele sunt întoarse pe mai multe părți. Cine suntem noi, oamenii? Ce ne diferențiază de animale? Cum putem fi răi dacă am fost programați să fim buni? sunt doar câteva dintre întrebările pe care ți le pui citind cartea acestui scriitor renumit pentru subtilitatea intuiției psihologice.
Povestea se desfășoară în secolul al XIX-lea, când apar zvonuri că Papa Leon al XIII-lea este răpit de o lojă francmasonică. O organizație mafiotă desfășoară, în numele Bisericii catolice, o amplă campanie de strângere de fonduri printre bogații Italiei, cu scopul de a-l elibera pe suveranul pontif. Hotărât să se implice efectiv în salvarea papei, francezul Amédée Fleurissoire pleacă într-o călătorie ca…